Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Codul operatorului de date personale: 4670

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B_____

SECȚIA CIVILĂ

Sentinta civila Nr. 7127

Ședința publică de la 13 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F______-Tincuța R______

Grefier D______ C______ A______

Pentru azi fiind amânată pronunțarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petentul N______ L______-D_____ și pe intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele, lucrările dosarului, și pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.1 cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 13.10.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 19.12.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul a solicitat anularea procesului-verbal ________ xxxxxxx din 18.12.2014 întocmit de intimata IPJ B_____.

În motivarea plângerii, petentul a arătat a fost sancționat contravențional pentru că a traversat ________________________________ liceului Progresu, pe Calea G_____.

A mai arătat că în data de 18.12.2014, în jurul orelor 09.30 a traversat Calea G_____, asigurându-se din stânga și din dreapta. A mai indicat că se afla departe de o trecere de pietoni, fapt care a fost observat de o echipaj de poliție și fiind oprit a fost sancționat. A mai învederat instanței că nu are serviciu, o casă de locuit, iar pensia sa de handicap este în valoare de 250 lei.

Petentul nu și-a motivat plângerea în drept.

În dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.

La data de 08.02.2015, intimatul a depus la dosar nota de probe prin care a solicitat instanței încuviințarea probei cu raportul agentului constatator.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ xxxxxxx din 18.12.2014 întocmit de intimată, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 180 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 167 lit d) din RA OUG 195/2002 și sancționată de dispozițiile art. 99 alin. 1 pct. 3 din OUG nr. 195/2002.

În fapt, s-a reținut că la data de 18.12.2014, ora 09:00, pe bld.Calea G_____ a traversat în fugă și fără să se asigure prin loc nepermis în dreptul Liceului Progresu.

Petentul a semnat procesul verbal de constatare și sancționare, iar la obiecțiuni au fost consemnate următoarele: „nu are de făcut obiecțiuni”.

În drept, potrivit art. 99 alin. 1 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice. Totodată, dispozițiile art. 167 alin. 1. lit. d) din RA OUG 195/2002 prevăd că se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise.

Facand aplicarea dispozitiilor legale in materie (art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor), instanta constata ca plangerea contraventionala formulata de petent a fost depusa in termenul prevazut de lege, respectiv in termen de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal de constatare a contraventiei (art. 31 O.G. nr. 2/2001).

Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere probele administrate în cauză, instanța constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a acestuia. Totodată, situația de fapt reținută prin acesta corespunzând realității și constituie contravenția prevăzută de articolele de lege indicate de agentul constatator.

Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a acestuia.

Cu privire la apărarea petentei că procesul verbal contestat ar fi nul pentru că nu este semnat de către aceasta și nici de către vreun martor asistent, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Astfel, instanța observă că aceasta a fost de față la întocmirea procesului verbal, însă nu a așteptat să semneze pentru că se grăbea, după cum se observă în obiecțiunile consemnate de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal.

În ceea ce privește motivul de nulitate referitor la lipsa martorului asistent, invocat de petentă, instanța constată că acesta este neîntemeiat deoarece conform art.19 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contravenție poate fi încheiat și fără a fi semnat de un martor asistent cu condiția ca în cuprinsul acestuia să se menționeze motivele lipsei martorului. Instanța reține că în procesul verbal nu este consemnat motivul, însă din cuprinsul procesului verbal coroborat cu raportul agentului constatator se observă că petenta a avut cunoștință de întocmirea procesului verbal, a solicitat expres să se consemneze la obiecțiuni că a traversat prin loc nepermis pentru că se grăbea să ajungă la București, motiv pentru care nu s-a mai procedat la semnarea de către un martor asistent. În plus, având în vedere că lipsa martorului privind confirmarea întocmirii procesului verbal sau lipsa motivelor care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului nu se regăsesc între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că o atare omisiune nu poate să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții.

În acest sens, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției era necesar ca petenta să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a menționa martorul asistent, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, ceea ce în speță nu a dovedit.

Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Totodată, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.

Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N_______ G_______ împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

Totodată, în decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauza de față, instanța consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat, atâta vreme cât, deși petenta a susținut faptul că nu a traversat prin locul menționat, nu a dovedit aceste aspecte prin niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză.

Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul-verbal întocmit în cauză este temeinic.

Analizând individualizarea sancțiunii aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea contravențională aplicată este disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, instanța constată faptul că fapta petentului a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite și nu denotă perseverența acesteia în săvârșirea acestui gen de fapte, în condițiile în care nu s-a mai invocat faptul că aceasta a mai fost sancționat anterior pentru asemenea fapte. De asemenea, fapta nu a fost săvârșită în condiții deosebite și nici nu prezintă un grad special de pericol social ridicat sau care să denote o atitudine periculoasă social a petentei, argumente ce conduc la concluzia reținerii unei gravități reduse a faptei. De altfel, prin fapta reținută nu s-a provocat niciun prejudiciu care să fie important sau o atingere concretă importantă a unei valori sociale. Totodată, instanța va reține și concluziile părții adverse care a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului motivat prin aceea că acesta nu are un loc de muncă, nu are o casă de locuit și are venit de doar 250 lei pentru handicap.

În consecință, instanța consideră că sancțiunea avertismentului poate realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Sancțiunea avertismentului este una prevăzută de legiuitor și este o sancțiune care denotă existența unei culpe contravenționale din partea celui sancționat, care are cu atât mai mult un rol educativ și mai puțin un rol punitiv. Ori scopul sancțiunilor contravenționale nu este unul esențialmente punitiv, ci este în primul rând unul educativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție întocmit de către intimată, cu sancțiunea avertismentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul N______ L______ D_____, cu domiciliul în B_____, _____________________, jud. B_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____, cu sediul în B_____, _________________________.10-12., jud. B_____.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul - verbal de contravenție ________ xxxxxxx din 18.12.2014, cu sancțiunea avertismentului.

Atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B_____.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

R______ F______ Tincuța A______ D______ C______

RFT/ADC/ 14 Octombrie 2015/ 4 ex/ 2 ex _________________