R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1724

Ședința publică din data de 15 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I______ T____

JUDECĂTOR: M____ T____ C_______

GREFIER: A____ L_______ C____ A_____

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul T___ G_______ împotriva sentinței civile nr. 5529/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____ având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri și de administrat alte probe, reține cauza spre deliberare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5529/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul T___ G_______ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/02.11.2014, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului T____

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx din 02.11.2014, petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala în cuantum de 360 lei pentru încălcarea prevederilor art.120 alin.1 lit. h,i din HG nr.1391/2006, reținându-se că acesta aflându-se la volanul auto VW Transporter cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 6 Remetea M___, a efectuat o manevră neregulamentară de depășire a altor două autoturisme în zona de acțiune a indicatorului „ depășirea autovehiculelor interzisă”, prin încălcarea marcajului longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de mers, circulând în totalitate pe sensul opus de mers.

Verificând in conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța a constatat că în el sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, sau în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acestuia, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului-verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cat si a normelor internaționale.

Astfel, având in vedere jurisprudența CEDO aplicabila in baza art.6 din Convenție, deși contravenientul se bucura de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie sa facă dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal, in situația in care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța in privința vinovăției acuzatului dincolo de orice îndoiala rezonabila, așa cum a stabilit Curtea Europeana in mod constant, in jurisprudența sa.

În ceea ce privește dovedirea faptei de către intimată în lumina jurisprudenței CEDO instanța reține că procesul – verbal de contravenție este un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiind de prezumția de legalitatea, de autenticitate și de veridicitate, fiind întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege.

Cu privire la situația de fapt reținută prin procesul – verbal atacat, potrivit art. 47 din OG 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ordonanța se completează cu dispozițiile din Codul de procedură civilă. Astfel, în procedura contravențională fiind aplicabile principiile de drept procesual civil, părțile sunt obligate să respecte principiul stabilit în art. 1169 din Vechiul Cod civil, actualul art. 249 C. pr. civ., care prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Or, pe parcursul cercetării procesului, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul verbal contestat.

Astfel, deși în motivarea plângerii contravenționale petentul a expus motivele de fapt pentru care a solicitat anularea procesului verbal contestat, aceste susțineri ale petentului nu se întemeiază pe nici un element probator concludent și pertinent în vederea dovedirii existenței unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul verbal contestat.

În prezenta cauză, situația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul unor constatări personale ale unui agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, iar petentul se mărginește la a invoca o altă stare de fapt care însă nu este susținută sub aspect probator prin administrarea unor mijloace probatorii.

Raportat la faptul că petentului i s-a aplicat amenda în cuantumul prevăzut de lege și având în vedere încălcările frecvente ale dispozițiilor legale care reglementează circulația rutieră, dar și pentru întărirea disciplinei în acest domeniu al circulației rutiere, respectarea dispozițiilor legale prin care se încearcă rezolvarea acestor probleme este cu atât mai importantă, iar orice încălcare trebuie să fie sancționată corespunzător.

În consecință, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al contravenției și este în măsură să ducă la realizarea caracterului represiv al pedepsei.

Pe cale de consecință, având în vedere că procesul-verbal de contravenție atacat, este un act administrativ care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și temeinicie, și văzând că petentul nu a dovedit neegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, în vederea anulării acestuia, instanța, în baza art. 34 din OG nr.2/2001, a respins cererea de anulare a procesului verbal de sancționare contravențională ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul T___ G_______, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat și de la plata amenzii contravenționale precum și a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În motivare, petentul apelant a arătat că la data de 02.11.2014, în jurul orelor 17,00, în timp ce se deplasa pe sectorul de drum Timișoara - Dr. Tr. S______ cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în loc. Remetea M___ a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință că a efectuat o depășire neregulamentară pe un sector de drum prevăzut cu marcaj continuu și că nu a purtat centura de siguranță.

Apelantul învederează faptul că a explicat agentului constatator că a depășit un autoturism dar, că acest autoturism era oprit pe acostament, în afara părții carosabile, datorită unei avarii (avea luminile de avarii pornite) și manevra de ocolire a autoturismului staționat s-a efectuat fără a depăși marcajul de pe axul drumului, recunoscând totodată că nu a purtat centura de siguranță.

Mai mult, dat fiind faptul că autoturismul pe care îl ocolea era tot în afara părții carosabile, i-a demonstrat agentului constatator și i-a arătat că distanța îi permitea depășirea fără a încălca marcajul continuu iar, pentru a întării cele relatate și arătate la fața locului, i-a solicitat acestuia să-i prezinte înregistrarea video a presupusei contravenții, însă acesta a specificat că nu are o asemenea înregistrare, părând că înțelege starea de fapt.

D__ fiind faptul că agentul constatator a fost de acord cu faptul că deși depășirea s-a produs într-o zonă de ,.depășirea autovehiculelor interzisă", depășirea propriu zisă s-a realizat fără a încălca marcajul continuu, în momentul mi-a fost întocmit și înmânat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor petentul apelant fost convins că a fost sancționat pentru faptul că nu purta centura de siguranță.

Acesta este și motivul pentru care, fiind de bună credință a inserat la rubrica destinată obiecțiunilor faptul că recunoaște fapta.

Abia în momentul în care i s-a solicitat să predea permisul de conducere a citit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, însă agentul constatator a refuzat să mai consemneze că nu a fost de acord cu cele descrise.

Judecătoria Timișoara, a respins plângerea contravențională motivat de faptul că nu ar fi demonstrat o altă stare de fapt decât cea inserată în procesul verbal de contravenție considerând actul atacat ca fiind corect întocmit doar pentru ca emană de la o autoritate a statului.

Or, având în vedere că la locul și momentul săvârșirii faptei nu se aflau alte persoane care să poată proba veridicitatea susținerilor sale, a solicitat proba cu înregistrarea video care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, probă care nu a fost depusă la dosarul cauzei. Astfel, procesul verbal de contravenție, nefiind însoțit și susținut de alte probe, apelantul consideră că nu se mai bucură de prezumția de temeinicie.

Față de cele relatate, apelantul solicită admiterea apelului, modificarea sentinței nr. 5599/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în sensul admiterii plângerii contravenționale și, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxxx/02.11.2014, și a sancțiunilor aplicate: amenda în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv emiterea unei adrese către intimată prin care să se solicite înregistrarea video care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.

Legal citat, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, în esență, intimatul a arătat că fapta reținută în sarcina petentului există și constituie contravenție, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor fiind întocmit cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru legalitatea acestuia. De asemenea, intimatul a arătat că actul sancționator a fost temeinic încheiat, sens în care a fost invocată prezumția de legalitate și veridicitate a acestuia și a arătat că susținerile petentului nu au nici un suport probator. A arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, petentul făcându-se vinovat pentru săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat.

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001. OUG nr. 195/2002, iar în probațiune nu s-au formulat cereri.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 466 - 482 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

Sentința primei instanțe este legală, temeinică și amplu și judicios motivată.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, Tribunalul reține că la întocmirea acestuia au fost respectate toate prevederile legale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu. Petentul nu a formulat apărări referitoare la legalitatea procesului verbal, respectiv nu a invocat nulitatea acestuia pentru nerespectarea prevederilor OG nr. 2/2001 la întocmirea acestuia.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de nerespectare a regulilor privind depășirea. Conform art. 120 alin. 1 lit. i din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile, republicată, depășirea vehiculelor este strict interzisa în situațiile în care pentru efectuarea acestei manevre se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus.

Aprecierea probelor este atributul suveran a instanțelor judecătorești și este lăsată la libera apreciere a acestora, fiind un procedeu distinct de încuviințarea probelor, în privința căreia legea instituie condițiile legalității, utilității, pertinenței și concludenței, respectate la momentul judecării în primă instanță. Potrivit art. 246 Cod de procedură civilă, instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

De asemenea, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza N____ vs. România - potrivit căreia „în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. In raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competență de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act, de același gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia să contravină Convenției".

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție, raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul.

Atunci când fapta antisocială a fost constatată în mod direct și nemijlocit, a fost surprinsă, de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, în chip rezonabil se poate reține prezumția de veridicitate a celor reținute în actul sancționator, o astfel de prezumție constituind o probă în sine, conform art. 327 Cod de procedură civilă. O astfel de prezumție însă, de veridicitate, nu poate avea decât valoarea probatorie prevăzută de art. 329 cod de procedură civilă, ea având caracter relativ și putând fi așadar răsturnată prin orice mijloc de probă, petentul beneficiind de un cadrul procesual adecvat în acest sens. Motivul pentru care actele administrative, în genere, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii sale, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

Este adevărat că semnarea procesului-verbal de contravenție de către persoana sancționată are doar semnificația luării la cunoștință de conținutul actului și nu echivalează cu recunoașterea faptei, pe care o poate contesta ulterior. Însă împrejurarea că petentul a semnat procesul-verbal în care au fost cuprinse mențiunile sale „recunosc totul”, fără a contesta la acel moment faptele reținute în sarcina sa și referindu-se la „totul”, este de natură să întărească convingerea instanței în sensul caracterului nefondat al demersului său judiciar.

Petentul contestă procesul verbal sub aspectul săvârșirii acestei contravenții, și contestă însăși starea de fapt reținută în procesul verbal. Cu toate acestea, petentul nu a prezentat instanței o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal, ori de circumstanță, care, odată dovedită, să susțină netemeinicia actului sancționator. Acesta s-a limitat la a invoca netemeinicia actului prin nerespectarea de către intimat a obligației de a susține, prin probe extrinseci, temeinicia procesului verbal.

În consecință, având în vedere că actul sancționator este susținut sub aspect probator, potrivit celor mai sus arătate, iar petentul apelant a beneficiat de un cadru procedural adecvat pentru a-și proba susținerile, constatând că fapta pentru care a fost sancționat există și constituie contravenție, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a respins plângerea acestuia ca neîntemeiată.

În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității în aplicarea sancțiunii, Tribunalul reține incidența prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Avertismentul, sancțiune contravențională principală, se poate aplica oricărei persoane fizice și juridice, dacă legea specială care prevede și sancționează contravenția nu înlătură această sancțiune iar fapta este de o gravitate redusă.

În aplicarea acestor prevederi legale, Tribunalul apreciază că fapta săvârșită de petentul apelant nu este de o gravitate redusă care să justifice înlocuirea sancțiunii cu avertismentul și, mai mult, înlăturarea sancțiunii contravenționale, sens în care reține că, în lipsa unor aspecte de circumstanță, fapta a fost comisă de apelatul petent în forma tipică, avută în vedere de legiuitor la stabilirea gradului de pericol social abstract și, în lipsa altor elemente care să dovedească severitatea excesivă a sancțiunilor aplicate față de situația pur particulară a petentului, va aprecia că proporționalitatea sancțiunilor aplicate a fost respectată prin aplicarea sancțiunilor minime prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de petent, cu consecința menținerii sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul ca nefondat formulat de apelantul T___ G_______ cu domiciliu în Drobeta T____ S______, ____________________.75, __________, ______________________, împotriva sentinței civile nr. 5599/XXXXXXXXXX pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I__ T____ cu sediul în Timișoara, bulevardul Take I______, nr.44, județul T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2015.

Președinte, I______ T____		Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, A____ L_______ C____ A_____