Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 1928/2015

Ședința publică de la 07 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ S_____ S_____

Judecător O_______ C_____ S________

Grefier N_______ C________

Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent C_____ ȘT. T.V_____, împotriva sentinței civile nr. 390 din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G___, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petent C_____ ȘT. T.V_____ personal, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este al doilea termen de judecată, pentru apărare formulată de apelantul petent C_____ ȘT. T.V_____

Instanța a declarat cercetarea judecătorească încheiată și a acordat cuvântul pe apelul declarat de apelantul petent C_____ ȘT. T.V_____.

Apelantul petent C_____ ȘT. T.V_____ a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat pentru motivele indicate în cererea de apel, iar în subsidiar a solicitat o sancțiunea administrativă, pe motivul că este văduv, bolnav, pensionar gradul II de invaliditate.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil declarat:

Prin sentința civilă nr. 390 din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petentul C_____ Șt. T. V_____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 27.07.2014, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean G___, fiind menținute dispozițiile procesului – verbal de contravenție atacat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 27.07.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 360 lei și 3 puncte de penalizare, pentru că în aceeași zi , la ora 14.47, a condus autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _______________________________-J__, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision montat pe auto MAI xxxxx, cu viteza de 73 km/h în localitate .

S-a precizat că trebuie observat că OUG 195/2002 are drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.

Așadar, potrivit art. 49 alin. 1 OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar în cazul depășirii acestei limite cu 21-30 km/h fapta constituie contravenție și se sancționează cu amenda din clasa a II-a de sancțiuni și aplicarea a 3 puncte de penalizare potrivit art.100 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit. b pct.3 OUG nr.195/2002.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, contestând doar temeinicia.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Conform adagiului latinesc actori incumbit probatio, reluat în dispozițiile art.249 C.p.c., cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească.

În cazul de față, petentul nu a dovedit o stare faptică care să contravină celei descrise în procesul verbal contestat, prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției nefiind răsturnată, ci doar întărită prin raportul agentului de poliție (f 16). De asemenea, planșele foto (f.17) captate cu un aparat radar susțin cele consemnate în procesul verbal atacat.

Totodată, din declarația martorei audiate, instanța nu poate reține o altă stare de fapt, decât cea reținută în procesul verbal contestat.

Apărarea petentului, în sensul că aparatul de măsurare a vitezei era defect, nu-l poate absolvi de obligația sa de a circula în localitate cu viteza prevăzută de normele rutiere în vigoare și nici de obligația de a circula cu un autoturism în perfectă stare de funcționare.

Din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă fără echivoc că petentul nu a respectat regulile privind limita de viteză în localitate. Așadar, fapta sa îndeplinește cumulativ cele patru trăsături extrase prin interpretare din dispozițiile art.1 din OG nr.2/2001 pentru a fi considerată contravenție. Astfel, se constată că fapta petentului este tipică deoarece corespunde modelului abstract descris în norma de incriminare a contravenției, este antijuridică întrucât s-a adus atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală, este prevăzută de lege și săvârșită cu vinovăție.

Petentul nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, iar împrejurările rezultate din probele de la dosarul cauzei confirmă constatările agentului constatator, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

Potrivit art. 98 alin.1 OUG 195/2002R amenzile contravenționale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amenda aplicate, iar un punct-amenda reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Contravenția săvârșită de petent se încadrează în clasa a II-a de sancțiuni căreia îi corespund 4 sau 5 puncte-amenda.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, având în vedere cuantumul sancțiunii contravenționale aplicate (minimul special-360 lei - 4 puncte amendă); gradul de pericol social al contravenției reflectat de modul de comitere al faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta (în localitate), consecința săvârșirii faptei (tulburarea ordinii de drept); precum și în raport de atitudinea petentului, care nu a dovedit că manifestă disponibilitate pentru respectarea dispozițiilor legale, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, astfel că în cauză a fost aplicată cu respectarea limitelor legale, sancțiune pe care instanța a apreciat-o suficientă pentru a determina petentul ca pe viitor să își respecte obligațiile legale.

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins plângerea petentului împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 27.07.2014 ca neîntemeiată și a menținut dispozițiile procesului verbal de contravenție atacat.

Împotriva sentinței a declarat apel apelantul petent C_____ ȘT. T.V_____, arătând că nu este mulțumit de soluția dată de instanța de fond, iar el a rămas în continuare cu aceeași sancțiune, deși a depus la dosarul cauzei tot ceea ce i s-a cerut de instanța de fond la termenele stabilite.

Față de cele relatate a solicitat o sancțiune administrativă pe motivul că este văduv, bolnav, pensionar gradul II de invaliditate.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 NCPC, tribunalul îl reține ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit în data de 27.07.2014 de poliția municipiului Tg. J__, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare, în temeiul art.108 alin.1 lit. b) pct.2 din OUG nr.195/2002 R, reținându-se în sarcina sa că în data de 27.07.2014, ora 14:47, a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________________-J__, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision montat pe auto MAI xxxxx, cu viteza de 73 km/h în localitate .

Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica alte mențiuni a consemnat „nu am avut intenție, din cauza unor necazuri”.

Tribunalul reține împrejurarea că faptei reținute in sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică și a fost legal individualizată, raportat la dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. 195/2002 R.

Pe de altă parte, aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal s-a făcut în mod nemijlocit în baza înregistrării video a aparatului radar Autovision montat pe autospeciala din dotarea poliției și înmatriculată sub nr. MAI xxxxx, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, iar viteza consemnată în procesul verbal este cea reală astfel cum rezultă din aspectele fixate pe planșele foto fracționate secvențial.

Prin observarea probatoriului mai sus menționat, tribunalul și-a format convingerea că petentul a circulat cu viteza de 73 km/h, sens în care este corectă interpretarea dată de către instanța de fond, conform căreia a dat eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal. Această prezumție este întărită și de consemnarea în procesul – verbal de contravenție a mențiunii făcute de petent, conform celor mai sus arătate.

Mai mult, acesta nu a contestat niciun moment că nu a fost oprit în trafic, nu a condus autoturismul surprins de aparatul radar, contestând doar sancțiunea aplicată.

În ceea ce privește această solicitare, respectiv reindividualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, tribunalul reține că sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Se impune precizarea că pentru faptele contravenționale constând în depășirea vitezei legale, prin OUG 195/2002 sunt prevăzute mai multe categorii de sancțiuni în raport de nr. de km cu care a fost depășită limita legală de viteză. Astfel, depășirea limitei legale de viteză cu 21-30 km/h se sancționează cu 4-5 puncte amendă și 3 puncte penalizare. Tot potrivit dispozițiilor OUG 195/2002 sancțiunile contravenționale sunt avertismentul și amenda contravențională ca sancțiuni principale și sancțiunile complementare care pot fi, aplicarea punctelor de penalizare, suspendarea permisului de conducere etc., stabilite de legiuitor în funcție de gravitatea faptei.

Referitor la sancțiunea principală, se apreciază la cazul concret dacă se impune aplicarea sancțiunii amenzii sau este suficient aplicarea unui avertisment. Avertismentul este cea mai ușoară sancțiune contravențională și se aplică atunci când prin fapta săvârșită contravenientul a adus o atingere minimă valorilor ocrotite prin legea contravențională fiind în mod vădit lipsită de pericol.

În cazul depășirii limitei legale de viteză, gradul de pericol a fost apreciat de legiuitor atunci când a sancționat gradual marjele de 10-20 km peste viteza legală, sancționând mai aspru pe măsură ce depășirea vitezei este mai mare.

În speță, petentul a depășit viteza cu 21 km/h, ceea ce reprezintă ce-a de-a doua treaptă de depășire a vitezei, astfel că nu se poate vorbi de o faptă de o gravitate redusă și lipsită de pericol pentru a se justifica aplicarea sancțiunii avertismentului.

Pentru considerentele expuse, tribunalul privește ca neîntemeiată critica formulată de apelantul petent, și, în consecință, urmează a fi respins apelul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul-petent C_____ Șt. T. V_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în comuna Dănești, ______________________, județul G___, împotriva sentinței civile nr. 390 din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G___, C.I.F xxxxxxx, cu sediul în municipiul Târgu-J__, ____________________, județul G___, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, A_____ S_____ S_____		Judecător, O_______ C_____ S________
	Grefier, N_______ C________

Red. ASS/Tehnored.N.C/

4 ex./05.11.2015

Jud. fond. RMN.