R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4688/2013

Ședința publică din data de: 28.11.2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: Ș_____ D____ M______ – judecător

Grefier: B________ M____-M______

Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petenta __________________ _______________>în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - C______, având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi 28.12.2013, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr.XXXXXXXXXXXXX din data de 01.06.2012, petenta __________________ ___________________, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/15.05.2012 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii, în esență, petenta a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie ale actului sancționator, arătând că a achitat rovinieta pentru data la care a fost sancționată.

În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și OG 15/2002.

Petenta a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat, alte înscrisuri.

Intimata nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar planșa foto menționată în cuprinsul actului sancționator precum și actele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție.

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din OG 2/2001.

Prin sentința civilă nr.8940/2012 Judecătoria D___ a admis plângerea și a anulat procesul verbal atacat, reținând în esență că , fapta contravențională a fost comisă de petentă la data de 11.04.2012 , iar procesul-verbal de contravenție a fost întocmit de către agentul constatator la data de 15.05.2012, instanța constată că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, fapt ce conduce la anularea actului sancționator contestat, iar în ceea ce privește tariful de despăgubire pus în sarcina petentei, prin adoptarea noilor modificări, legiuitorul a fost și mai explicit, prevăzând în art. II din Legea 144/2012 că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi (27 iulie 2012) se anulează”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu recurs de către intimată, iar prin decizia nr.998/R/2013 a Tribunalului Hunedoara s-a decis casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca pricina să fie judecată pe fond.

Cauza a fost reînregistrată la această instanță sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, la data de 2.10.2013.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor instanței de trimitere, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________, nr. xxxxxxx/15.05.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2.750,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că în data de 11.04.2012, ora 14,09 autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare – forma în vigoare la data săvârșirii contravenției ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art. 1 alin. 2 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată, pe de o parte, că atâta timp cât susținerile petentei, în sensul că autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXX deținea rovinietă valabilă pentru data la care s-a constatat contravenția, aceasta nu a fost depusă la dosarul cauzei, deși a fost solicitată în mod expres de către instanța de judecată.

În ceea ce privește rovinietele depuse la dosarul cauzei (f.16), se reține că acestea au fost achitate pe teritoriul Ungariei, fiind aferente taxei de drum datorate pentru această țară, iar nu pentru România, iar extrasul de cont de la fila 5 nu face dovada achitării rovinietei de către petentă, pentru data la care fapta a fost comisă.

Astfel, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acesteia, iar din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto, rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX a circulat pe drumurile publice la data de 11.04.2012, fiind surprins în trafic de camera video amplasată pe DN 7 km 411+865 Săcămaș, județul Hunedoara. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată, în prealabil, taxa de utilizare a drumului.

În speță, petenta nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal, astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată. Simpla afirmație în sensul că fapta nu a fost săvârșită, nu poate fi primită. Din punct de vedere al vinovăției, întrucât art. 1 din OG 2/2001 nu distinge între formele acesteia, rezultă că acțiunea sau inacțiunea prevăzută de norma contravențională este sancționată indiferent dacă se comite cu intenție sau din culpă, astfel încât, pentru existența unei contravenții este suficientă existenței culpei, respectiv a imprudenței sau neglijenței, din partea persoanei care realizează conținutul laturii obiective a unei contravenții.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 2.750,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a OG 15/2002 pentru această contravenție, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite. Totodată, în sarcina acestuia s-a instituit obligația de a achita un tarif de despăgubire în cuantum de 720 euro.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petenta aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petentă, care ar ajunge astfel ca autovehiculul său să circule fără a avea achitat tariful de utilizare a drumurilor, și alți utilizatori care și-au achiziționat rovinietă.

Nu în ultimul rând, instanța constată că petenta nu a făcut dovada nici că a achitat rovinieta anterior sau ulterior sancționării de către agentul constatator.

În aceste condiții, instanța apreciază că pentru corectarea conduitei petentei este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Cu referire la obligația stabilită în sarcina petentei de plată a tarifului de despăgubire, se va reține că în cauză sunt incidente prev. art. art. II din legea 144/2012 ce stipulează că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

Pe cale de consecință, având în vedere considerentele menționate anterior, instanța va admite în parte plângerea în ceea ce privește anularea tarifului de despăgubire și exonerarea petentei de la plata acestuia, în sumă de 720 euro, urmând să o respingă în rest cu privire la procesul verbal atacat.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta __________________ __________________ în _____________________, jud. S____, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6, și în consecință

Exonerează petenta de la plata tariful de despăgubire în sumă de 720 Euro aplicat prin înștiințarea de plată la procesul verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx/15.05.2012.

Respinge în rest plângerea.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 28.11.2013.

Președinte, Grefier,

Ș_____ D____-M______ B________ M____-M______

Delegat la Tribunalul Hunedoara începând cu data

de 2.12.2013, semnează P___-grefier Judecătoria D___

Red. ȘDM/BMM

4ex/ 30.12.2013