Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 868/CA

Ședința publică din 08 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ Moțirlichie

Judecător C_______ N_____

Judecător L____ O______ D__

Grefier V_______ I_______

Pe rol soluționarea recursului promovat de reclamantul C_________ A_____ – C______ - domiciliat în localitatea Fetești, _______________________ 21, ____________________ și cu domiciliul procesual ales în fetești, ____________________, _____________, județ Ialomița, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE – cu sediul în C________, ____________________, având ca obiect – plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul C_________ A_____ – C______ personal, care se legitimează cu carte de identitate ________ nr. xxxxxx, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, eliberată la data de 25.08.2004 de Poliția Fetești.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Întrebat fiind, recurentul petent arată că sentința instanței de fond este nelegală întrucât la data pronunțării nu a putut fi prezent pentru a-și expune punctul de vedere. Arată că a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție care, după prezentarea actelor pentru control, i-a înmânat procesul verbal de contravenție. Întrucât la instanța de fond nu a putut fi prezent pentru a-și susține punctul de vedere, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului promovat de reclamantul C_________ A_____ – C______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C________ – Serviciul Poliției Rutiere.

T R I B U N A L U L

Prin plângerea depusă la 12.02.2013, înregistrată sub nr. 4266, petentul contestator C_________ A_____-C______ a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 07.02.2013 de intimata IPJ C________ prin care a fost amendat cu 300 lei.

În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, deoarece a oprit în localitatea Agigea de îndată ce a observat semnul agentului de poliție.

Se arată că este imposibil să fie sancționat pentru că nu a purtat centura de siguranță la ora 11:20, iar peste un sfert de oră să pună în pericol siguranța traficului rutier și să nu respecte semnul agentului constatator.

În subsidiar, se solicită îînlăturarea sancțiunii complementare a asuspendării dreptului de a conduce autovehicule, gradul de pericol social fiind redus prin prisma faptului că nu a mai fost sancționat contravențional, iar activitatea sa este singura sa sursă de venit a familiei.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a depus la dosar documentația aferentă întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv raportul de caz al agentului constatator. .

În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru petent proba testimonială cu martorul R________ M_____.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petentul C_________ A_____ C______ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat de intimată la data de 07.02.2013, ora 11:39, petentul a fost amendat cu suma de 300 lei, reținându-se în fapt că în aceeași zi, în timp ce conducea auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 39 nu a respectat semnalul de oprire al agentului rutier, fiind necesară urmărirea acestuia în loc Agigea, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 31 lit. a din OUG nr. 195/2002.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța a analizat în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.

În prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu se face vinovat de săvârșirea contravenției nu au fost dovedite, acesta rezumându-se la a face o simplă afirmație în acest sens.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

În ceea ce privește solicitarea de a se înlătura sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, instanța a reținut că aceasta este o sancțiune complementară, ce se aplică în mod obligatoriu în cazul săvârșirii de către o persoană a unei contravenții pentru care legea prevede aplicarea acesteia. Prin urmare, nu există posibilitatea înlăturării acesteia din moment ce s-a reținut de către instanță existența contravenției.

Pentru motivele arătate, în temei art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarant recurs petentul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii de recurs, petentul a arătat că nu a putut să se prezinte la ultimele două termene de judecată, fiind plecat din țară.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul petent și a dispoz. art. 304¹ din Codul de procedură civilă, se rețin următoarele aspect de fapt și de drept :

Prin prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat de intimată la data de 07.02.2013, ora 11:39, petentul a fost amendat cu suma de 300 lei, reținându-se în fapt că în aceeași zi, în timp ce conducea auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 39 nu a respectat semnalul de oprire al agentului rutier, fiind necesară urmărirea acestuia în loc Agigea, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 31 lit. a din OUG nr. 195/2002.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În continuare, instanța apreciază că procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind un act autentic întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.

Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.

În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).

Această interpretare nu este contrară drepturilor și garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În primul rând, drepturile și garanțiile stabilite în Convenție nu sunt absolute, cu excepția dreptului de a nu fi supus torturii. În al doilea rând, statele se bucură de o marjă de apreciere în cea ce privește restrângerea, in concreto, a drepturilor și garanțiilor, atunci când se urmărește realizarea unui scop legitim, iar restrângerea este prevăzută de lege, proporțională și necesară într-o societate democratică. Din această perspectivă, nevoia combaterii fenomenului contravențional se subsumează conceptului de scop legitim, iar restrângerea este proporțională – petent având dreptul să conteste procesul-verbal de sancționare contravențională, după cum s-a întâmplat în cauza de față.

Așadar, în cauza de față, în mod corect, instanța de fond a apreciat că petentul este cel care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.

Din analiza probelor administrate în cauză, Tribunalul apreciază că petentul nu a reușit să răstoarne această prezumție, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, cum corect a reținut prima instanță.

Criticile aduse de recurentul-petent nu se verifică în speță.

Apărările recurentului petent, în sensul că s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la termenele de judecată, nu pot fi reținute, având în vedere, pe de o parte, că acestea nu au fost dovedite, iar, pe de altă parte, că petentul avea la dispoziție alte mijloace procesuale legale, pentru a-și valorifica, drepturile procesuale, respectiv indicarea mijloacelor de probă pe care înțelegea să le propună, prin cererea de chemare în judecată, sau separat, inclusiv prin posibilitatea asigurării reprezentării sale în proces.

În speță, deși petentului i-a fost încuviințată proba testimonială cu martorul R________ M_____, în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 138 alin. 3 din Codul de procedură civilă, decăzănd petentul din probă, ca urmare a neindicării domiciliului martorului,

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 (1) c.pr.civ., instanța va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul promovat de reclamantul C_________ A_____ – C______ - domiciliat în localitatea Fetești, _______________________ 21, ____________________ și cu domiciliul procesual ales în fetești, ____________________, _____________, județ Ialomița, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE – cu sediul în C________, ____________________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Moțîrlichie C_______ N_____ C_______ O______ D__ L____ I____

GREFIER,

I_______ V_______

Tehnored. Jud. C.M./2ex/01.10.2014

Jud.fond.A.U______