Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Ședința publică de la 06.10. 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C____ M______ L____

Judecător L______ S_____

Grefier C_________ G_______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - petent M_________ I___ C______ cu domiciliul în Ploiești ____________________________. 2, ____________, ____________________ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/14.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul I__ P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. P______.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.09.2015, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 06.10.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXX/2012, petentul contestator M_________ I___ C______, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, a contestat procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.03.2013, solicitând anularea acestuia, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că viteza a fost sub limita legală și nu se afla în localitate în momentul surprinderii de către aparatul radar. De asemenea, a mai invocat faptul că procesul verbal nu cuprinde nicio mențiune referitoare la suspendarea dreptul de a circula pe drumurile publice, deși i-a fost reținut permisul de conducere și i-a fost eliberată dovada.

În continuare, contravenientul a arătat că s-a încălcat procedura prevăzută de art. 96 alin. 4 din Codul Rutier, că procesul verbal a fost încheiat de un funcționar necompetent care nu avea calitatea de operator radar calificat și că măsurătoarea efectuată în cauză nu poate constitui probă, întrucât nu rezultă cu ce aparat radar s-a făcut înregistrarea și dacă acest aparat este omologat.

A mai arătat petentul că nu au fost stabilite în cauză condițiile de trafic și din probele de la dosar nu rezultă vinovăția contravenientului.

În susținerea cererii formulate, petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copie, procesul verbal contestat.

Cererea scutita legal de timbraj a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 118 din codul rutier și Normele de metrologie legala NML.

La data de 17.05.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care, in esență, a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiate, anexând: fișa de evidență auto (filele 32-33), raportul agentului constatator (fila 29), fotografii radar (filele 26-27), buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fila 30), atestatul de operator radar al agentului constatator (fila 28), alt înscris.

Sub aspect probator, in cauza s-au administrat la solicitarea părților si dispoziția instanței proba cu înscrisurile atașate la dosar, în temeiul art.167 Cod procedură civilă, respingând ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei proba testimonială, în raport de dispozițiile art. 19 din OG 2/2001.

În fapt, prin procesul – verbal ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.03.2013, petentul a fost sancționat cu 675 lei amenda, în temeiul art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, pentru fapta prevăzută de același text normativ, coroborat cu art. 108 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Agentul constatator a reținut că, la data de 02.03.2013, ora 16.47, petentul a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN1 km 41, Potigrafu, cu viteza de 136 Km/h (+66), fiind înregistrat de radar ____________ _________ 179, montat cu auto cu nr. MAI xxxxx.

În drept, în urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării proceselor verbale de constatare a contravenției.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, in raport si de aspectele invocate de petentul, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar in speță nu exista cauze de nulitate absoluta a procesului verbal.

Apărarea petentului referitoare la neindicarea în cuprinsul procesului verbal a sancțiunii complementare este neîntemeiată. Potrivit art. 97 alin.2 OUG 195/2002, agentul constatator are competența de a dispune măsura administrativă a ridicării permisului de conducere o dată cu constatarea faptei, iar suspendarea dreptului de a conduce decurge din însuși textul legal, respectiv art. 102 al. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile … depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise …” , text indicat de către agentul constatator.

În aceste condiții învestirea instanței cu soluționarea plângerii contravenționale impune, în temeiul art. 31 din O.G. nr. 2/2001, analiza atât a legalității și temeiniciei procesului verbal, cât și a sancțiunii aplicate pentru contravenția reținută în sarcina petentului. Or, prin sancțiune nu se înțelege numai sancțiunea principală, ci și cea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce, astfel că susținerile petentului pe acest aspect sunt neîntemeiate.

Instanța a reținut că procesul verbal contestat cuprinde suficiente mențiuni cu privire la împrejurările în care a fost săvârșită contravenția reținută în sarcina petentului. Analizând procesul verbal contestat, instanța reține în conținutul acestuia sunt inserate data și locul săvârșirii contravenției, precum și identificarea autoturismului, cu indicarea numărului de înmatriculare și viteza cu care a circulat la data înregistrării de către aparatul radar, elemente care sunt suficiente pentru aprecierea gravității unei contravenții de natura celei reținute în sarcina petentului, fiind astfel indicate condițiile de trafic.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că acesta se bucură de prezumția relativă de adevăr și face dovada asupra situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 249 noul C.proc.civil: ”cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească”.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere cele prezentate mai sus, raportat la scopul OUG 195/2002 de a se asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, în măsura în care procesul verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50Km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

În sensul art. 49 din OUG nr. 195/2002, alin. 1) limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h, alin (2) pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A si B, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteza mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul politiei rutiere.

Așa cum rezultă din planșele foto radar, depuse la dosarul cauzei (filele 26-27), care se coroborează cu raportul agentului constatator, viteza cea mai mare atinsă de autoturismul condus de petent, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, notată în planșele foto radar este de 136 Km/h (+66), înregistrată de aparatul radar la data de 02.03.2013, ora 16.47.

Autoturismul condus de petent a fost surprins circulând cu viteza de mai sus pe DN1 km 41, Potigrafu,aspect ce rezulta fără dubii din coroborarea probelor de la dosar respectiv raportul agentului constatator și planșele foto - din planșa de la fila 28 bis rezultând si numărul, XXXXXXXXX.

Referitor la calitatea agentului constatator M_____ D__, instanța a reținut că acesta deținea calitatea de operator radar, fiind atașat la dosarul cauzei atestatul de operator radar al acestuia (fila 28). Se mai reține din raportul agentului constatator (fila 29) că agentul I______ G______ se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu agentul M_____ D__, astfel că fapta contravențională a fost înregistrată cu aparatul radar de către operatorul radar M_____ D__, care deține atestatul nr. 020/23.03.2010, iar procesul verbal a fost întocmit de către un alt polițist rutier care făcea parte din echipajul radar și care nu are nevoie de certificare.

Operatorul radar M_____ D__ deține atestatul de operator radar al acestuia (fila 28) conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar pentru o perioadă nelimitată de timp. Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile petentului referitoare la faptul că procesul verbal a fost încheiat de un funcționar necompetent care nu avea calitatea de operator radar calificat.

Instanța va avea în vedere, la analizarea temeiniciei procesului, dispozițiile în vigoare ale privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" așa cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009.

Astfel, se constată că ulterior modificării Ordinului nr. 301 din 23 noiembrie 2005 a fost abrogat în integralitate pct. 4 al acestuia, inclus paragraful care prevedea că măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1, 4.3 din prezenta normă, precum și dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună.

Prin urmare, dat fiind că modificarea a survenit anterior săvârșirii faptei, iar la data pronunțării instanței nu există vreun text legal în vigoare care să invalideze măsurările efectuate cu un cinemometru pentru cazurile prevăzute anterior la pct.4 din NML 021-05, măsurarea vitezei efectuată de intimat și materializată în planșele foto depuse la dosar va fi considerată valabilă.

Așa cum rezultă din analiza vizuală a planșelor fotografice se constată că, acestea conțin toate elementele obligatorii la care face referire textul de lege, respectiv pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05, potrivit căruia „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea, dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”

Prin urmare, toate elementele care se regăsesc inscripționate pe cele două planșe sunt în fapt informații descărcate de pe blocul înregistrator al aparatului radar.

Mai mult, se reține că aparatul radar ____________ _________ 179, montat cu auto cu nr. MAI xxxxx este omologat, conform buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.02.2013, în a măsura viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare. Referitor la perioada de valabilitate a buletinului, se constată că la data săvârșirii contravenției - 02.03.2013, ora 16.47, aparatul radar era omologat și verificat metrologic.

Sub acest aspect se constată că intimatul a făcut dovada unor măsurări legale tocmai prin depunerea unui buletin de verificare metrologică valabil. În ce privește autotestarea aparatului radar, pentru acest tip de aparate desfășoară funcția de autotestare anterior trecerii în regim de măsurare a vitezei, în consecință, această autotestare a avut loc din moment ce aparatul radar a efectuat o măsurare.

Se va reține că asupra măsurărilor efectuate cu cinemometrul nu se poate interveni, nu se scade și nu se adaugă nicio eroare, ci valoare indicată se ia ca atare. În concluzie, dat fiind că aparatul radar este verificat metrologic, dar și omologat cum rezultă din același document, instanța urmează a reține că viteza indicată și înregistrată de acesta a fost aceiași cu viteza de deplasare a autovehiculului, respectiv 136 km/h. Prin urmare, instanța urmează să constate că în măsura în care intimata a făcut dovada verificării metrologice a aparatului radar, s-a făcut implicit și dovada atestării calități de mijloc de măsurare legală a acestuia. Măsurările efectuate de aparatul radar fiind legale, iar asupra lor nu se poate interveni.

Potrivit dispozițiilor 3.3.2. NML 021 – 05, din moment ce cinemometrul este verificat metrologic, acesta respectă și cerințele privind logica procesului de măsurare al vitezei.

Prin urmare, viteza reținută pentru vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparține acestuia, din moment ce cinemometrul, ca și mijloc legal de măsurare, nu ar putea atribui unui autovehicul o viteză, în condițiile în care nu ar avea nici o legătură cu aceasta.

Astfel, dată fiind valabilitatea buletinului de verificare metrologică, precum și emiterea lui de către autoritatea națională în materie, instanța constată că s-a făcut dovada dincolo de orice dubiu că viteza măsurată de acesta este cea reală.

Se retine totodată, ca in baza atestatului nr. 020/23.03.2010 emis de Ministerul Administratiei si Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului P______ - Serviciul Rutier, agentul constatator M_____ D__, este atestat ca operator pe echipamentele radar Autovision.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.

In acest sens, instanța a apreciat că fapta reținută in sarcina acestuia prezintă o gravitate sporită, in condițiile in care a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN1 km 41, Potigrafu, cu viteza de 136 Km/h (+66), aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2, este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

În consecință, luând în considerare și dispozițiile legale sus menționate, dar si cele ale art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, sancționarea petentului cu amendă contravențională, nu este doar legală, dar și temeinic dispusă, fiind corect individualizata si proporțională cu gradul concret de pericol social al faptei comise, instanța apreciind că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.

Mai mult, instanța consideră că menținerea sancțiunii sau nereducerea acesteia, raportat la pericolul social concret al faptei săvârșite, răspunde nevoilor societății românești, în care numărul accidentelor generate de viteză, grave și foarte grave, inclusiv cu pierderi de vieți omenești, este într-o îngrijorătoare creștere.

În acest sens, se va avea în vedere și fișa de evidență auto (filele 32-33), din care rezultă faptul că petentul a mai fost sancționat pentru contravenții prevăzute de OUG 195/2002, relevând perseverența petentului în a nu respecta legislația în materie.

In condițiile ce rezulta din probatoriul administrat in cauza, analizat mai sus, instanța apreciază ca este dovedita săvârșirea contravenției reținute, că procesul verbal contestat este temeinic și legal și că nu se impune anularea acestuia.

In consecință, pentru considerentele menționate mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiata plângerea formulată de petent.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel , apelantul M_________ I___ C______ , înregistrat pe rolul Tribunalului P______ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de.03.11.2014, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/14.08.2014 a Judecătoriei Ploiești, soicitând casarea hotârării și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond .

Apelantul a arătat că instanța investită cu soluționarea cauzei a omis să se pronunțe cu privire la motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate, fiindu-i încălcat dreptul la apărare deoarece acestuia i-a fost preschimbat termenul de judecată la data de 14.08.2014, termen la care , deși apărătorul ales a formulat cerere de lipsă de apărare, fiind în concediul de odihnă , această cerere nu a ajuns în timp util la instanță din motive neimputabile petentului astfel încât martorii încuviințați nu au mai fost audiați, iar apărările invocate nu au putut fi valorificate în prezenta cauză .

În cauză, intimatul a format întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.

În cauză a fost administrat proba cu înscrisuri.

Verificand actele si lucrarile dosarului,in baza disp. art 479 si urm Ncpc,asupra apelului formulat,instanta retine urmatoarele

Referitor la motivul de apel prin care se invocă faptul că petentului i-a fost încălcat dreptul la apărare , procedându-se la soluționarea cauzei fără a se administra probele încuviințate de instanță, tribunalul îl apreciază ca întemeiat pentru următoarele considerente:

Din conținutul înscrisului aflat la fila 35 dosar apel rezultă că apărătorul ales al petentului a transmis prin poștă electronică la data de 13.08.2014 cerere de lipsă de apărare, motivată de faptul că la data respectivă se afla în concediul de odihnă , depunând în anexă și dovada existenței unei rezervări la un hotel din Timișoara pe numele său în data de 14.08.2014, data termenului de judecată .

Astfel, deși la termenul de judecată din data de 14.08.2014 apărătorul ales a formulat cerere de lipsă de apărare, fiind în concediu de odihnă , această cerere nu a ajuns în timp util la instanță din motive neimputabile petentului ,situație ce rezultă din cuprinsul încheierii de ședință de la respectivul termen.

De asemenea tribunalul reține că la același termen, instanța de fond a procedat la respingerea probei testimoniale, deși martorii propuși de petent fusese citați la solicitarea petentului sub condiția prealabilâ a încuviințării probei , împrejurare care echivalează cu încălcarea dreptului la apărare , petentul fiind lipsit de posibilitatea de a-și valorifica drepturile procesuale.

Într-o asemenea situație, instanța apreciază îndeplinite condițiile art. 480 alin 3 C pr civ în care judecata s-a făcut cu nerespectarea dreptului la apărare, această împrejurare echivalând cu lipsa unei soluționări legale a fondului pricinii, atrăgând consecința anulării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre judecată primei instanței respectiv Judecătoriei Ploiești ,conform solicitării exprese a apelantului

Pentru aceste motive ,Tribunalul urmează să admită apelul să anulează sentința civilă nr. xxxxx/14.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vedere soluționării pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul formulat de M_________ I___ C______ cu domiciliul în Ploiești ____________________________. 2, ____________, ____________________ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/14.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul I__ P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. P______.

Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 06.10. 2015

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C____ M______ LeteaLiliana S_____

Grefier,

C_________ G_______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. C____ M______ L____ 4 ex./ 2015

J.F. R___ C_______ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXX