ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D___

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.135/2016

Ședința publică din data de 22.01.2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - A______ R_____

GREFIER - S_____ R_____

Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta _________________, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Regională Antifraudă 5 D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 15.01.2016, dată la care instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.01.2016, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D___ la data de 28.07.2015, sub nr.XXXXXXXXXXXXX, petenta _________________ a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___, în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr.xxxxxxx din data de 13.07.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amnezii cu avertismentul.

În motivare, petenta a arătat că prin procesul-verbal contestat a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.500 lei pentru motivul că la data 13.07.2015, inspectorii antifraudă au constat un plus de casă de 455 lei, sumă despre care angajata Ș_____ R_____ T_____ a declarat că provine din vânzări, fără a emite bonuri fiscale. De asemenea, s-a constatat prin procesul-verbal atacat că societatea nu a afișat la loc vizibil anunțul de atenționare a clienților cu privire la solicitarea și păstrarea bonurilor fiscale.

Față de cele menționate în procesul-verbal, petenta a învederat că a atras în numeroase rânduri atenția angajaților să emită bon fiscal pentru toate operațiunile efectuată, angajata sa afirmând în fața inspectorilor fiscali că suma de 455 lei găsită în plus se datorează neglijenței sale, fiind vina sa exclusivă pentru neregulile constatate.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În probațiune, petenta a depus în copie procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr.xxxxxxx/13.07.2015 (f.6).

Plângerea a fost legal timbrată (f.23).

Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare (f.12-18), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, având în vedere că în urma controlului inopinat efectuat prin sondaj de la data de 13.07.2015, efectuat la sediul societății petente, s-a constatat o diferență în numerar de 455 lei între raportul X emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care nu a putut fi justificată. Totodată la societatea verificată s-a constatat nu există afișat la loc vizibil anunțul de atenționare a clienților cu privire la solicitarea și păstrarea bonului fiscal.

A învederat intimata că răspunderea pentru faptele constatate aparține societății comerciale, iar susținerea petentei în sensul că a atras atenția angajaților pentru emiterea bonurilor fiscale nu poate avea ca efect anularea procesului-verbal contestat, în cazul în care persoana juridică se consideră prejudiciată de către angajat, aceasta putându-se adresa instanțelor civile pentru recuperarea pagubei.

În privința sancțiunilor aplicate petentei, intimata a susținut că aceste sunt proporționale cu gradul de pericol social concret al faptelor constatate și nu se impune reindividualizarea acestora și înlocuirea cu avertismentul față de limitele stabilite de legiuitor, petenta nefăcând dovada altei stări de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție.

În drept, intimata a invocat dispozițiile OUG nr.28/1999.

În probațiune, intimata a depus în copie: proces-verbal de contravenție, proces-verbal, notă explicativă, monetar, raport X (f.19-27).

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal __________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 13.07.2015 în localitatea D___, jud. Hunedoara de către Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 5 D___ petenta _________________ a fost sancționată pentru o pluralitate contravențională, cu amendă contravențională în cuantum de 17.500 lei, cu amendă de 3000 lei și avertisment, dispunându-se confiscarea sumei de 455 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.10 lit.c, art.10 lit.gg și art.10 lit.h din O.U.G. nr.28/1991 republicată.

S-a reținut în sarcina petentei că în urma controlului operativ inopinat efectuat la data de 13.07.2015, ora 14,56, desfășurat la sediul social din D___, _____________________.28, județul Hunedoara, s-a constatat că în urma comparării sumei de 619 lei identificată în unitatea de vânzare cu suma înscrisă în raportul X al aparatului de marcat electronic fiscal, respectiv suma de 164 lei, a rezultat o diferență în plus de 455 lei, sumă provenită din nefiscalizarea produselor comercializate către populație, așa cum rezultă din nota explicativă dată de Ș_____ R_____ T_____ – operator AMEF, nefiind întocmite documente justificative, respectiv chitanțe, înscrierea în registrul special și societatea nu are afișat la loc vizibil anunțul de atenționare al clienților cu privire la solicitarea și păstrarea bonului fiscal.

Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al contravenientului.

Examinând cu precădere procesul-verbal verbal __________ nr. xxxxxxx de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 13.07.2015, sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța apreciază că procesul verbal anterior menționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.

În acest sens instanța reține faptul că procesul-verbal verbal __________ nr. xxxxxxx de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 13.07.2015, cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 9).

Față de cele mai sus expuse, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia, instanța își va circumscrie analiza temeiniciei acestuia, sens în care reține următoarele:

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Petenta nu a recunoscut prin plângerea formulată fapta contravențională imputată, arătând însă că nu este îndeplinită condiția vinovăției cu privire la existența contravenției.

Potrivit art.10 alin.1 din OUG nr.28/1999 constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:

“…

c) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;”

…

h) neîndeplinirea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligației de a afișa anunțul de atenționare prevăzut la art. 1 alin. (11);

…

gg) deținerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special și/sau în chitanțe.”

Din nota explicativă dată de numita Ș_____ R_____ T_____ (f.24) instanța reține că aceasta a declarat în fața organului de control că nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele comercializate către populație deoarece fiind de serviciu singură și venind un grup de 35 de elevi la magazin, nu a reușit să emită bonuri fiscale pentru toate produsele vândute. La întrebările inspectorului fiscal, acesta a arătat că aparatul electronic fiscal nu a fost defect și nu deține documente justificative pentru suma de 455 lei identificată în plus.

Potrivit raportului informativ din data 13.07.2015, emis de aparatul de marcat electronic fiscal (f.27), suma încasată la ora efectuării controlului era 164 lei, asupra lucrătorului comercial Ș_____ R_____ T_____ fiind identificată suma de 455 lei.

În lumina celor evocate, instanța constată că fapta petentei de a nu emite bonuri fiscale pentru toate sumele încasate întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.10 lit.c din O.U.G 28/1999, iar fapta petentei de a deține documente justificative pentru suma de 455 lei, identificată în unitatea de vânzare în plus, față de suma de 164 lei, rezultată din raportul X, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.10 lit.gg din O.U.G 28/1999, faptele fiind astfel temeinic reținute și încadrate juridic de agentul constatator.

În ceea ce privește susținerile petentei în sensul că vina faptei constatate prin procesul-verbal de contravenție aparține în exclusivitate angajatului său și în acest context, răspunderea fiind personală, aceasta ar trebui sancționată, instanța reține că potrivit art.11 din OUG nr.28/1999, contravențiile prevăzute la art.10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, nefiind posibilă aplicarea sancțiunilor contravenționale în afara cadrului stabilit expres de lege.

Față de actul normativ mai sus menționat, petenta are calitate de subiect activ al contravenției, lucrătorul comercial Ș_____ R_____ T_____ fiind sub direcția, supravegherea și controlul angajatorului _________________, prin lege societatea petentă fiind cea căreia îi incumbă obligațiile stabilite prin art.10 din OUG nr.28/1999 și drept urmare, aceasta are responsabilitatea luării măsurilor care se impun pentru respectarea dispozițiilor legale.

Cealaltă faptă contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, de a nu afișa anunțul de atenționare prevăzut la art. 1 alin. (11), petenta nu a infirmat-o și nu a produs nicio probă pentru dovedirea contrariului.

Astfel, instanța constată că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă o altă stare de fapt decât cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Ca atare, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat este susținut probator, iar prin probele administrate petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal contestat.

În ceea ce privește sancționarea aceste fapte, instanța constată că s-a aplicat petentei sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 17.500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.10 lit.c din OUG nr.28/1999, amenda în cuantum de 3000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.10 lit.gg din OUG nr.28/1999 și avertismentul pentru fapta prevăzută de art.10 lit.h din OUG nr.28/1999, precum și sancțiunea complementară constând în confiscarea sumei de 455 lei.

În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal analizat, art.5 alin.5 din O.G.2/2001 prevede ca aceasta trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar art.21 alin.3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.

În legătură cu modul de aplicare al sancțiunii contravenționale, art.7 alin.2 din O.G. nr.2/2001 prevede că „în cazul în care fapta este de o gravitate redusă” se aplica sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată „și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”, așa cum arată art.7 alin.3 din același act normativ.

Instanța va avea în vedere ca în baza art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceasta sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.

Analizând gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța consideră că sancțiunea amenzii aplicată pentru fiecare din contravențiile prevăzute de art.10 lit.c și gg din OUG nr.28/1999 este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.

Pericolul social al celor două fapte mai sus menționate este minim, față de împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, instanța apreciind că neregularitățile constatate s-au datorat lipsei de experiență a lucrătorului comercial angajat al petentei și nicidecum unei practici constante a petentei în acest sens, așa cum a susținut intimata, la dosarul cauzei nefiind depusă vreo dovadă privind eventuale constatări ale intimatei privitore la împrejurări asemănătoare, anterioare.

Instanța mai reține că fapta a fost săvârșită din culpă și drept urmare nu putea avea ca scop intenția de fraudare a statului, motiv pentru care constată că măsura dispusă și anume amenda în cuantum total de 20.500 lei, aplicată ca urmare a neemiterii de bonuri fiscale pentru suma de 455 lei, care nu a fost astfel justificată, este prea împovărătoare pentru petentă, cu consecințe pecuniare foarte grave, raportată la gradul de pericol social, împrejurările în care a săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă.

În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.07.2015, art.11 alin.1 lit.a pct.i din O.U.G nr.28/1999 impune confiscarea sumelor care nu pot fi justificate, pentru contravenția prevăzută la lit. gg). Această măsură este una prevăzută de lege, vizează un scop legitim, anume acela de a acoperi prejudiciul produs fondurilor publice prin fapta contravențională, iar față de acest scop, sancțiunea complementară a confiscării sumei de 455 lei apare ca justificată și proporțională.

Față de toate aceste argumente, instanța va admite în parte plângerea în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 17.500 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art.10 lit.c din OG nr.43/1997 cu sancțiunea „avertisment” și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art.10 lit.gg din OG nr.43/1997 cu sancțiunea „avertisment”, urmând a menține restul dispozițiilor procesului-verbal.

Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea formulată de pe petenta _________________ cu sediul în D___, ____________________.28, județul Hunedoara, înregistrată ORC sub nr.JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, împotriva procesului-verbal __________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.07.2015, de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 5 D___, cu sediul în București, ______________________, sector 5, CUI xxxxxxxx și în consecință:

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 17.500 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art.10 lit.c din OG nr.43/1997 cu sancțiunea „avertisment”.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art.10 lit.gg din OG nr.43/1997 cu sancțiunea „avertisment.

Menține în rest procesul-verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.07.2015, de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 5 D___.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A______ R_____ S_____ R_____

Red. AR/Tehn. SR/4 ex.

Data: 12.02.2015