Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A III-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 1057/2015

Ședința publică din data de 30 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ I_____

Judecător D___ V_______ E____

Grefier D____ D__

Pe rol fiind, în pronunțare, judecarea contestației în anulare în materia contencios administrativ privind pe contestatoarea ZAHĂRUL O_____ S.A., cu sediul în O_____, __________________, județul Bihor, și pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N_____, cu sediul în Cluj N_____, Piața A____ I____ nr.19, județul Cluj, împotriva deciziei civile nr.273/A din 05.05.2014 pronunțata de Tribunalul Bihor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 16.10.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 30.10.2015, când:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 18.09.2014, sub număr de dosar XXXXXXXXXXXXXXX, contestatoarea Zahărul O_____ S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Cluj N_____, contestație în anulare împotriva deciziei nr.273/A/CA din 05.05.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei atacate și, în urma rejudecării apelului, admiterea acestuia cu consecința schimbării în parte a sentinței civile nr.xxxxx/12.11.2013 a Judecătoriei O_____, în sensul anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________/20 nr.xxxxxxx/02.04.2013 cu privire la sancțiunea principală (amenda în cuantum de 50.000 lei) și sancțiunea complementară constând în confiscarea cantității de 8678,35 to cărbune în valoare de 4.767.050,07 lei.

A arătat că decizia atacată cu contestație în anulare este o hotărâre dată de instanța de apel, care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu recurs, conform dispozițiilor art.503 alin.3 C.proc.civ., iar contestația în anulare a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art.506 C.proc.civ.

A invocat motivul de contestație în anulare prevăzut de art.503 alin.2 pct.2 C.proc.civ., dezlegarea dată apelului fiind rezultatul unei erori materiale.

În expunerea motivului invocat, a redat argumentele instanței de apel care au determinat pronunțarea soluției de respingere a apelului:

„Fără a contesta starea de fapt reținută în actul de constatare și sancționare, petenta recurentă a achiziționat de pe piața comunitară, respectiv Polonia și Germania, cărbune pe care l-a folosit pentru realizarea obiectivului de activitate, respectiv pentru realizarea producției de zahăr, iar în conformitate cu art.206¹⁶ lit.h) din Codul fiscal cărbunele și cocsul sunt produse energetice pentru care se datorează accize. În ceea ce privește faptul generator al accizei, art.164 din Codul fiscal stabilește că produsele sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la momentul importului in țară.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentei, fiind in discuție importul de produse accizabile, acciza este datorata la momentul importului în țară și nu în momentul consumului în vederea realizării producției, deoarece art.165 din același act normativ stabilește exigibilitatea accizei, când este realizat produsul în România, situație în care acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile”.

S-a mai reținut în considerentele deciziei, faptul că perioada de derulare a stării de fapt reținute prin procesul-verbal contestat a fost 25.08.xxxxxxxxxxxxxxx12.

Apelanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile motivului de contestație în anulare prevăzut de art.503 alin.2 pct.2 C.proc.civ., având în vedere următoarele:

a) În mod evident este vorba despre o greșeală de fapt prin confundarea unor elemente importante și a unor date materiale, întrucat:

- apelul viza acea parte a hotărârii instanței de fond, prin care s-a menținut parțial procesului-verbal atacat sub aspectul menținerii amenzii contravenționale si a sancțiunii confiscării cărbunelui aferent contractului încheiat cu FCC Franke Coal nr.6108 la data de 10.08.2012;

- temeiul de drept al instanței de apel, art.164 Cod fiscal, nu numai că era abrogat expres de peste doi ani la data încheierii contractului (10.08.2012), ci, din punct de vedere al textului legal folosit de instanța de apel, acest articol era abrogat încă de la 01.01.2007, deci cu peste patru ani si jumătate înainte de data contractului;

- România este membră a U.E. începand cu 1.01.2007, data cu care este parte și a uniunii vamale europene, componentă a spațiului economic european, din care făcea parte deja si Polonia si Germania (statele celor doi parteneri contractuali);

b) soluția dată apelului este consecința unei „greșeli”, întrucât:

- instanța de apel a calificat în mod expres și explicit achiziția de cărbune în baza contractului nr.6108/10.08.2012 încheiat cu FCC Franke Coal ca fiind import. A reiterat că acest cărbune a fost livrat din Polonia și nu din Germania, așa cum a probat atât la fond, cât și în apel.

Calificarea achiziției de cărbune în baza contractului cu FCC Franke Coal ca fiind import în baza unei prevederi legale abrogate și într-o variantă depășită a condus la soluționarea apelului în sensul respingerii sale, întrucât în cazul importului accizele se plătesc la momentul aducerii în România, deși în fapt, era vorba despre o achiziție intracomunitară.

Prin acestă „greșeală” din cuprinsul deciziei atacate, societății i-a fost nesocotit în mod flagrant dreptul la un proces echitabil, fundamentat pe principiul legalității. Totodată, având în vedere că niciuna dintre părți nu a invocat în nicio fază a procesului prevederile art.164 Cod fiscal din perioada preaderării României la U.E., instanța de apel a depășit limitele sesizării prin susținerile părților.

Sancțiunea contravenționala complementara a confiscării cărbunelui vizează dreptul de proprietate al societății, de care a fost în mod nelegal lipsită prin decizia atacată și în baza temeiului de drept al instanței de apel abrogat cu aproape un cincinal înainte de data încheierii contractului cu FCC Franke Coal în august 2012.

Nu s-a aplicat prezumția de nevinovăție în materie contravențională cu privire la care s-a statuat în mod repetat în jurisprudența europeană că este aplicabilă și în materie contravențională.

În drept, au fost invocate art.503 și urm., art.442, art.445, art.483 C.proc.civ., art.34 din OG nr.2/2001, art.III din OUG nr.109/2009, Legea nr.76/2010, Legea nr.303/2001.

În probațiune a depus înscrisuri.

Contestația în anulare a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 100 lei.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj N_____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că instanța de apel, prin decizia contestată, nu a săvârșit nicio greșeală materială în soluționarea căii de atac ordinare și nici nu s-a pronunțat asupra motivelor apelului uzând de argumente logice și juridice fără temei, prin urmare nu sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ.

A invocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, născută sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865, referitoare la interpretarea și aplicarea art. 317 și 318 C.proc.civ., prin care s-a precizat că scopul contestației în anulare este acela de a repara neregularitățile evidente privind actele de procedură, în afara probatoriilor legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul, astfel că pe calea contestatei în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată sau de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale.

În speță, a arătat că art.165 Cod fiscal a fost într-adevăr abrogat prin O.U.G. nr.109/2009, dar Titlul VII referitor la Accize din Legea nr.571/2003 a suferit doar o resistematizare a normelor în cauză, textul art.165 fiind înlocuit explicit și fără echivoc de art.206⁶ Cod fiscal, după noua numerotare a Codului fiscal.

Chiar dacă s-ar admite că abrogarea art.165 Cod fiscal ar profita contestatoarei, nu trebuie uitat că instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii, iar petenta-contestatoare nu a putut afirma și proba contrariul, că achiziția de cărbune a avut caracter accizabil, iar din punct de vedere al cerințelor formale aceasta nu a deținut autorizația de utilizator final pentru toată perioada celei de a doua achiziție de cărbune, ceea ce nu o face eligibilă în vreun fel pentru a obține beneficiul fiscal al scutirii de la plata accizelor.

Totodată, faptul că instanța de apel a folosit noțiunea de „import”, în loc de cea de achiziție intracomunitară, nu reprezintă o eroare materială, în sensul și cu efectele scontate de contestatoare, ci doar simplul uz al unei expresii cu caracter general, privind introducerea unei mărfi în circuitul civil și economic național, care are o proveniență străină și nu indigenă.

Sintetizând, a arătat că o greșeală materială nu trebuie să fie consecința sau rezultatul interpretării unui text de lege, deoarece s-ar ajunge practic la judecarea din nou a aceluiași recurs, cu necesitatea readministrării probatoriului. Motivele contestației în anulare promovate de contestatoare pot fi circumscrise unui recurs la hotărârea instanței de apel, deoarece nu evidențiază și nu pot arăta o greșeală materială sau o eroare procedurală gravă, care să fie valorificabilă prin această cale de atac extraordinară de retractare.

Examinând actele dosarului, Tribunalul apreciază contestația în anulare neîntemeiată.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotarârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desfiinteze propria hotarâre si sa procedeze la o nouă judecată.

În speță, prin criticile formulate contestatoarea a invocat că hotărârea instanței de apel este rezultatul unei erori materiale, circumscrisă motivului prevăzut de art.503 alin.2 pct.2 C.proc.civ.

În conformitate cu art.503 alin.2 pct.2 C.proc.civ., aplicabil și hotărârilor instanțelor de apel care nu pot fi atacate cu recurs – potrivit prevederilor art.503 alin.3 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.

Tribunalul constată că aceste dispozițiile legale nu sunt aplicabile în speță, deoarece, astfel cum rezultă din decizia nr.273/A/CA din 05.05.2014 a Tribunalului Bihor, nu pot fi reținute erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării plângerii contravenționale deduse judecății și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin urmare, nu poate fi invocată pe calea contestației în anulare aplicarea greșită a unor dispoziții legale la situația de fapt.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în scopul retractării unei hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, nu și pentru netemeinicie.

A da părților posibilitatea de a se plânge, pe calea contestației în anulare, de modul în care instanța de apel a interpretat dispozițiile actelor normative invocate, înseamnă a se deschide dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, prin invocarea unor motive de nelegalitate și netemeinicie, ceea ce este inadmisibil.

Or, criticile formulate de contestatoare cu privire la incidența dispozițiilor art.164 Cod fiscal și utilizarea noțiunii de „import” în calificarea achiziției de cărbune la care se face referire în procesul verbal de contravenție contestat, vizează însuși fondul cauzei și practic tind la rejudecarea apelului, ceea ce este inamisibil.

În consecință, Tribunalul constata că argumentele prezentate nu se circumscriu sferei reglementate de art.503 alin.2 pct.2 C.proc.civ., motiv pentru care va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația in anulare formulata de contestatoarea ZAHĂRUL O_____ S.A., cu sediul în O_____, __________________, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N_____, cu sediul în Cluj N_____, Piața A____ I____ nr.19, județul Cluj, împotriva deciziei civile nr.273/A din 05.05.2014 pronunțata de Tribunalul Bihor în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publica azi, 30.10.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

I_____ M______ E____ D___ V_______ D__ D____

Red.dec.jud. E.D.V.

Dact.gref.D.D.

Ex.4/21.12.2015

Emise 2 comunicări, pt.conformitate ………./2015

contestatoarea ZAHĂRUL O_____ S.A.

sediul - O_____, __________________, județul Bihor

intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N_____

sediul - Cluj N_____, Piața A____ I____ nr.19, județul Cluj