Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestate, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001.

Cât privește motivul de nulitate invocat de către petentă, referitor la încălcarea art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 prin aceea că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la aspectele reținute în procesul verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta este nefondat din următoarele considerente:

Potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Fiind un caz de nulitate relativă, este necesar ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 175 C.p.c. coroborate cu art. 47 din OG nr. 2/2001. În cazul de față, instanța de fond a constatat că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate de instanța de judecată.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele contravenționale ce i se impută nu este absolut. Curtea a statuat recent într-o cauză împotriva României că prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 parag. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale, reamintind că această prezumție specifică acuzațiilor în materie penală nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibilă, în mod practic, sancționarea contravențiilor în materie de circulație rutieră (Decizia din 13 martie 2012, în cauza H______ contra României, paragraful 12).

În ceea ce privește sarcina probei, instanța de fond a apreciat că, în lumina jurisprudenței CEDO (cauza A_____ c. României, cauza I___ P__ c. României), se impune realizarea distincției că în ipoteza în care procesul verbal a fost încheiat de agentul constatator ca urmare a constatării săvârșirii contravenției prin propriile simțuri - cum este cazul în sarcina probării unei situații de fapt contrare celei reținute în actul de constatare și sancționare îi incumbă contestatorului, potrivit art. 10 C.p.c.

Procesul-verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor (cauza A_____ contra României, cauza I___ P__ c. Romaniei).

Instanța de fond a apreciat că în speță petenta nu a făcut proba contrară menționată sub aspectul temeiniciei.

Prin urmare, din declarația martorei reiese că petenta circula dinspre autogară și dorea să vireze stânga pe ____________________________ înseamnă că aceasta se deplasa pe _________________________________, spre __________________________ procesul verbal de sancționare, se menționează că petenta circula pe _____________________ nu __________________________ vorba de aceeași intersecție, instanța urmează a înlătura depoziția martorului audiat în cauză.

În speță, având în vedere forța probantă conferită procesului-verbal de aspectul constatării personale a săvârșirii contravenției de către agentul constatator, pe de o parte, și faptul că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție sau a unei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, pe de altă parte, deși conform art. 10 alin. 1 Cod procedură civilă îi incumba sarcina acestei probe, astfel cum s-a arătat anterior, instanța apreciază că nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție atacat.

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța a apreciat că faptele percepute personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei nu este suficientă, atât timp cât aceasta nu propune probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că petenta a contestat fapta contravențională reținută în sarcina sa, învederând doar că a traversat intersecția pe culoarea verde a semaforului, aceasta schimbându-se după ce autoturismul a trecut de semaforul electric.

În drept, instanța de fond a constatat că potrivit art. 52 din O.U.G. nr. 195/2002: “(1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea. (2) La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire, sau după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra sau de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.

În speță, având în vedere forța probantă conferită procesului-verbal de aspectul constatării personale a săvârșirii contravenției de către agentul constatator, pe de o parte, și ansamblul probator administrat în cauză, pe de altă parte, instanța opinează că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin propriile simțuri de către agentul constatator și prezentată în raportul acestuia.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale dispuse prin procesul verbal atacat, în raport de dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că sancțiunea amenzii aplicate în cuantumul minim prevăzut de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama că împrejurările în care a fost comisă fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia exclud posibilitatea reindividualizării acesteia și aplicarea avertismentului.

Referitor la sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța de fond a opinat că aceasta operează de drept în baza art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, fiind o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă pentru participanții la trafic un conducător care încalcă regulile de circulație rutieră și care nu este supusă controlului judecătoresc.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța de fond a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta L_____ Doruța, apreciind că instanța a respins în mod nelegal și netemeinic plângerea, întrucât nu a luat în considerare dovezi evidente care răstoarnă fără dubii prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Astfel, o primă chestiune care a fost omisă de către instanță este neconcordanța vădită dintre situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal și cea reală, în ceea ce privește locul săvârșirii presupusei ilegalități.

Un al doilea motiv de anulare a procesului verbal de contravenție este nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a-i aduce contestatoarei la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni în cuprinsul actului întocmit de acesta, și chiar mai grav, completarea de către acesta în cadrul rubricii respective că nu are de făcut nici o obiecție, după ce, în prealabil, petenta semnase procesul verbal. Aceasta nu își însușește formularea evident ironică „nu am. Mulțumesc frumos” pe care agentul de poliție a folosit-o ca fiind a ei, iar în dovedire instanța poate observa cu ușurință identitatea între scrisul de la descrierea și încadrarea faptei, și cel de la mențiuni. Chiar dacă neaducerea la cunoștință a dreptului de a face obiecțiuni atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, abuzul săvârșit de organul de poliție în acest caz denotă o mare probabilitate ca cele consemnate în cuprinsul actului întocmit de acesta să nu fie conforme cu realitatea, cauzându-se o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea sa. Nu se pot trece cu vederea aceste fapte care, teoretic, dacă nu răstoarnă prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul verbal, ar trebui cel puțin să o clatine serios.

Pe considerentele mai sus expuse, s-a solicitat admiterea apelului și anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.

Intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea de la fila 14 dosar.

În apel au fost solicitate relații de la IPJ Suceava (f. 30) și Primăria mun. Fălticeni (f. 29, 34-38).

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 480C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este nefondat.

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 06.11.2013 de IPJ Suceava i s-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 320 lei și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat cu modificările și completările ulterioare și sancționat de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ___________________ direcția _______________________ R____ și la intersecția cu _________________________ în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în stare de funcțiune și a efectuat viraj la stânga pe _________________________________> Procesul-verbal a fost semnat de către petentă, iar la rubrica Alte mențiuni a fost consemnat: „nu am, mulțumesc frumos”.

Examinând procesul-verbal de constatare a contravenței, tribunalul reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind date cauze de nulitate, iar din probele administrate rezultă că apelanta-petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina acesteia.

Apelanta a solicitat prin cererea de apel anularea procesului-verbal de constatare a contravenției pentru indicarea greșită a locului săvârșirii contravenției. Referitor la aspectul invocat tribunalul constată că nu este dată cauza de nulitate invocată de apelantă.

Astfel, din cuprinsul relațiilor comunicate la dosarul cauzei (f. 34) rezultă că _______________________ în nomenclatorul stradal, însă aceasta a existat, denumirea actuală fiind B.dul 2 Grăniceri, iar ___________________ există în nomenclatoruzl stradal, ci numai __________________________>

Prin urmare, susținerea apelantei că a circulat pe ______________________, numai că în prezent strada se numește _______________________ urmare, agentul constatator nu a indicat un alt loc al săvârșirii contravenției. Este adevărat că a fost menționată în procesul-verbal ___________________ loc de _______________________ această eroare cu privire la categoria străzii nu poate determina nulitatea procesului-verbal din moment ce nu există două străzi cu aceeași denumire pentru a exista vreo îndoială cu privire la locul săvârșirii contravenției.

Prin urmare, apelanta petentă nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator.

În ceea ce privește cererea apelantei de anulare a procesului-verbal pentru modul de consemnare a obiecțiunilor, tribunalul constată că și această critică este neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut în mod corect că aspectul invocat reprezintă o cauză de nulitate relativă, iar petenta nu a făcut dovada unei vătămări. Faptul că apelanta-petentă a resimțit o ironie în modul de consemnare a obiecțiunilor nu poate fi considerată o vătămare de natură a afecta valabilitatea procesului-verbal de constatare a contravenției. Obiecțiunile pe care petenta ar fi dorit să le formuleze au putut fi invocate pe calea plângerii contravenționale și analizate de către instanță, astfel că eventuala vătămare cauzată de neconsemnarea acestora în procesul-verbal a putut fi remediată prin intermediul formulării căii de atac.

În ceea ce privește sancțiunile aplicate, tribunalul reține că instanța de fond a realizat o individualizare corectă a acestora, prin raportare la criteriile prev. de art. 21 alin.1 din O.G nr.2/2001 modif.

Având în vedere aspectele reținute anterior, precum și prevederile art. 480C.pr.civ., tribunalul urmează să respingă apelul, ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta L_____ Doruța, domiciliată în municipiul Fălticeni, ________________________. 5E, _____________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 461 din 04 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

P_______ I____ H_______ L______ Vințilă C______

Red. P.I

Judecător fond: C________ S.

Tehnored. V.C. 4 ex. 10.11.2015