Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut și constatat următoarele:

Prin procesul - verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 07.06.2011, petenta a fost sancționată cu amenda in cuantum de 1750 lei in baza art.8 alin.2 din OG 15/2002 rep. pentru fapta de a fi fost depistat în trafic la data de 09.12.2010, orele 05:42 autovehiculul cu nr. XXXXXXXX, proprietatea petentei pe DN1 in localitatea Românești, circulând fără a face dovada achitării taxei de utilizare a rețelei de drumuri naționale ( rovinieta), stabilindu-se în sarcina acestuia și obligația achitării tarifului de despăgubire în valoare de 560 de euro reprezentând 2307,59 lei la cursul de schimb BNR.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, a reținut că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Astfel, petenta, care a contestat situația de fapt detaliata în actul constatator precizând în plângere ca nu se face vinovată de cele reținute in sarcina sa, a produs o proba concludenta de natura să înlăture mențiunile agentului constatator.

Din conținutul facturii fiscale emise la data de 16.09.2011 și din conținutul anexei la factură și a O.P., instanța reține că pentru autovehiculul în litigiu înmatriculat sub nr. XXXXXXXX ( filele 7-9 dosar ), instanța reține că la data de 09.12.2010, petenta avea rovinietă valabilă pentru respectivul vehicul.

În lumina acestor considerente, a reținut că în luna decembrie 2010, petenta deținea rovinetă valabilă, astfel încât sancționarea sa prin procesul verbal mai sus menționat a fost ilegală.

Pentru aceste motive, va acorda eficientă juridică probei cu înscrisuri administrate, prin care petenta a făcut dovada nevinovăției sale.

Instanța apreciază astfel că in cauza trebuie conferita relevanta juridica prezumției de nevinovăție a petentei astfel cum se solicită în lumina jurisprudenței CEDO și a garanțiilor fundamentale prev. de art. 6 din Convenție, câtă vreme prin probatoriul administrat a fost infirmată legalitatea procesului verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, instanța de fond în mod corect s-a pronunțat prin sentința civilă nr.472 din data de 17.01.2012 asupra plângerii contravenționale, dar a omis a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. Susține că în mod clar rezultă că avocatul a solicitat și cheltuieli de judecată în suma de 500 lei (chitanța depusă la dosarul prezentei cauze în original la data de 17.01.2012).

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, avansate la fond în suma de 500 lei , solicitând în temeiul art.242 alin 2 Cod. pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.

Legal citată intimata a formulat întâmpinare, prin care a susținut că instanța de fond a admis în mod corect plângerea contravențională reținând că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de art. 16 din OG 2/2001 și nu există vreo cauză de nulitate prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001. Susține că procesul verbal de constarea a contravenției a fost emis de SIGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a MAI, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Cu privire la obligarea la acordarea cheltuielilor de judecată precizează că nu s-ar obține decât o descurajare a agenților constatatori de a-și îndeplini obligațiile de serviciu. A mai arătat că plângerea contravențională depusă la instanța de fond și recurs nu poartă semnătura avocatului care pretinse a fi restituire cheltuielile de judecată.

În concluzie în temeiul art. 312 alin 1 cod procedura civilă solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și pe fond menținerea sentința instanței de fond ca temeinică și legală.

În drept, a invocat dispozițiile art. 308 alin 2 cod procedură civilă, OG 15/2002 și OG 2/2001, solicitând în temeiul art. 242, pct.2 C. pr. civila, judecarea cauzei în lipsă.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul constată următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul formulat recurenta petentă S__ I____ SRL cu sediul în București, sector 6, CHITILA TRIAJ, nr. 4, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în București, Sector 6, _____________________. 401 A, 4, împotriva sentinței civile nr.472/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.06.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

M_________ M_____ B______ I____ H______

G_____ M_______ P________

GREFIER,

I_____ M______

Operator date cu caracter personal 5595

Red. BIH/ Tehn. IM

2 ex/ 07.2012

J.f L____ C____ M______

d.f xxxxxxxx/2011– Jud. Ploiești