Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel- plângere contravențională -

R O M A N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1911

Ședința publică din data de 09 decembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: O_________ G_______

Judecător: N______ D_____-C_______

Grefier: B________ C_______

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în _______________.9, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 472 din 05.02.2015, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind P_____ P____-S____, domiciliat în oraș Milișăuți, __________________, jud. Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 noiembrie 2015, susținerile reprezentantului apelantului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, 09 decembrie 2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința nr. 472 din 05.02.2015, Judecătoria Rădăuți a admis plângerea formulată de petentul P_____ P____-S____, a anulat procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.10.2014 de agentul R___ C______ din cadrul IPJ Suceava- Serviciul Rutier și a dispus să se restituie petentului suma de 495 lei, achitată cu titlu de amendă, cu chitanța ___________, nr. xxxxx DIN 21.10.2014, eliberată de Primăria mun. Rădăuți.

În motivare, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 20 octombrie 2014 de agent constatator R___ C______ din cadrul IPJ Suceava - SR, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 1080 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 121 din HG 1391/2006 și 36 al. 1 din OUG 195/2002 (810 lei+270 lei).

Faptele reținute în sarcina petentului constau în aceea că la data de 20.10.2014, ora 16:32, pe DN 2H, la km 2, în interiorul localității Milișăuți, a fost înregistrat cu cinemometrul tip „Python”, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 97 km/h ( +47 km/h) și fără a purta centura de siguranță.

Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care l-a semnat fără a formula obiecțiuni.

Valorificând dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul verbal, în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, petentul a formulat plângere contravențională.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Astfel, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001.

Potrivit art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.

Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a constatat legalitatea formală a actului sancționator întocmit de către intimat.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că petentul, în plângerea contravențională a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal.

Instanța a mai reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are un astfel de caracter, prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana acuzată de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate care este permisă de Convenție, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul CEDO.

Sub aspectul dovedirii faptelor reținute în sarcina petentului, instanța a reținut că acestea sunt presupuse abateri la regimul rutier, iar potrivit art. 108 alin.1 lit. d pct. 3 din OUG 195/2002, contravențiile constând în depășirea limitei legale de viteză se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar o regulă generală în aceeași materie a constatării și implicit a probațiunii este prevăzută de art. 109 alin. 2, legiuitorul prevăzând următoarele : constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției .

În cauza de față presupusele contravenții au fost constatate cu ajutorul aparatului Python II omologat și verificat metrologic.

Cu toate acestea, procedându-se la vizualizarea imaginilor surprinse de aparatul menționat anterior, instanța a constatat că în imagini apar simultan cel puțin 4 autovehicule în mișcare, iar redarea filmului este secvențială, cu salturi ale imaginii care fac imposibilă tragerea unei concluzii cu privite la autovehiculul care a circulat cu viteză peste limita legală și dacă petentul purta sau nu centura de siguranță.

Ca argument suplimentar în sensul reținerii unui dubiu rezonabil cu privire la depășirea limitei de viteză în interiorul orașului Milișăuți, instanța a reținut ca fiind de notorietate faptul că pe raza acestei localități, în funcție de direcția de deplasare, există zone în care viteza maxim admisă este de 70 km/h.

În lumina celor expuse, instanța a apreciat că prezumția potrivit căreia situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde realității a fost răsturnată prin administrarea de probe contrarii, prin urmare, nefiind făcută dovada că faptele există și au fost săvârșite de către petent, a dispus anularea procesului verbal de contravenție și restituirea amenzii în sumă de 495 lei achitată conform chitanței ___________ nr. xxxxx.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

În motivare, a arătat că în conformitate cu prevederile art. 121 alin.2 din H.G. nr. 1391/2006, nerespectarea regimului legal de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Radarele Python II care sunt în dotarea poliției rutiere, funcționează pe baza Efectului Doppler, acestea fiind sisteme de măsurat viteza unui vehicul în mișcare.

Efectul Doppler constă în variația frecvenței unei unde radar emisă de o sursă de oscilație (antena radar), dacă aceasta se află în mișcare față de receptor. Efectul Doppler poate fi constant atât în cazul undelor electromagnetice (inclusiv lumina), cât și în cazul undelor elastice (inclusiv sunetul). Frecvența măsurată crește atunci când sursa se apropie de receptor și scade când sursa se depărtează de receptor.

Aparatele radar măsoară lungimea de undă a undelor radar reflectate de un vehicul în mișcare, prin aceasta putându-se stabili viteza mobilului.

Un radar modern cu procesare digitală a semnalului, așa cum este Python II, poate procesa mai multe ținte în același timp, dar nu există nici o modalitate practică de a afișa ținte multiple și de a le asocia cu vehiculele corecte. Modul "cel mai rapid" a aparatului, oferă operatorului șansa de a vizualiza și alte ținte pe lângă cea mai puternică.

În acest mod, Python II ia în considerare toate țintele posibile (două în cazul nostru) și o afișează preponderent pe cea mai rapidă. Semnalul audio Doppler este de asemenea furnizat pentru această țintă. Viteza vehiculului cu cel mai puternic semnal este afișată în locul obișnuit în fereastra țintei și în meniul de date Autovision.

In timp ce vitezele indicate în modul cel mai rapid sunt tot atât de exacte ca și țintele normale, identificarea vizuală a vehiculului care a încălcat regulile de trafic este mai dificilă. Din acest motiv, Python II afișează numai cele mai rapide ținte la cerere și nu le permite închiderea. Intenția este ca acesta să fie folosit ca o modalitate de a aduna informații suplimentare despre o anumită situație.

Ca radar în mișcare, Python II permite polițistului rutier să monitorizeze vitezele de trafic în timp ce îndeplinește și alte activități obișnuite de patrulă. Unitatea monitorizează viteza fiecărui vehicul care se apropie, afișând viteza vehiculului în fereastra țintei. Vitezele pot fi monitorizate de la minim 32 km/h până la viteza maximă de închidere de 336 km/h.

Viteza vehiculului de patrulă este continuu afișată, astfel încât operatorul poate verifica viteza afișată după citirea spedometrului calibrat. Dacă aceste două viteze corespund, atunci polițistul este asigurat că citirea vitezei vehiculului care a încălcat regulile de trafic este corectă la momentul determinării acesteia.

In modul de direcție opusă ( situație existentă în cazul de față), operatorul a avut grijă (conform înregistrării video anexată) ca să recunoască că vehiculul condus de petent care a încălcat regulile de trafic a circulat cu o viteză mai mare decât celelalte vehicule. Operatorul a verificat, de asemenea, că vehiculul țintă se află în fața sa, cel mai aproape de radar, a fost realizată în mod corespunzător identificarea acestuia, iar la momentul determinării vitezei, indicatorul de viteză al vehiculului de patrulă este similar cu citirea de pe vitezometru. D____ urmare, în această situație și având în vedere că aparatul radar este verificat metrologic, polițistul știe că radarul a operat corect și că a realizat o determinare corectă și adevărată a vitezei vehiculului - țintă condus de petent.

Consideră că susținerile tehnice de operare ale aparatului radar expuse mai sus, tot în concordanță cu înregistrarea video de pe DVD-ul nr. 31/27.02.2015 anexată ca probă, iar aplicarea sancțiunilor a fost făcută cu respectarea tuturor normelor de utilizare pentru acest sistem de măsurare a vitezelor.

În fine, a arătat apelantul că la data constatării în trafic a abaterilor contravenționale săvârșite de petent, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv, respectiv 0,55 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar în urma analizei toxicologice a sângelui s-a stabilit că petentul avea o alcoolemie de 1,10 grame la mie alcool pur în sânge, fapt pentru care în cauză agentul constatator a întocmit dosarul penal nr. 4086/P/2014, pentru fapta prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, dosar ce se află pe rolul Judecătoriei Rădăuți.

În consecință, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal contestat.

Prin întâmpinarea formulată petentul intimat a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a arătat că motivele invocate prin cererea de apel sunt nefondate, iar schița locului faptei nu poate completa cele menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

Revine și arată că locul faptei nu a fost descris complet, indicându-se formal DN
2 H Milișăuți Km 2, întrucât pe raza localității Milișăuți la KM 2 sunt două restricții de viteză și anume: Km 2+200 dreapta cu limitare viteză 70 km/h și Km 2+200 stânga cu limitare de viteză 50 km/h, astfel nu se poate aprecia gravitatea faptei, încălcându-se astfel dispozițiile art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

De altfel, și în motivarea instanței de fond s-a reținut faptul că pe raza localității Milișăuți, în funcție de direcția de deplasare, există zone în care viteza maxim admisă este de 70km/h. În plus, după ce s-a procedat la vizualizarea imaginilor surprinse de aparatul radar s-a constatat că în imagini apar simultan cel puțin 4 autovehicule în mișcare, iar redarea filmului este secvențială, cu salturi ale imaginii care fac imposibilă tragerea unei concluzii cu privire la autovehiculul care a circulat cu viteză peste limita legală și dacă purta sau nu centura de siguranță.

Jurisprudența CEDO, a statuat în cauza A_____ împotriva României, că un contravenient beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu contravenientului, conform art. 249 Cod procedură civilă, însă materialul probator depus de intimat nu poate convinge instanța de apel în privința vinovăției sale dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Văstberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Nedescrierea locului faptei și neclaritatea imaginilor care ar fi surprins presupusele fapte contravenționale sunt de natură a răsturna, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal întocmit în cauză, reținând și principiul "in dubio pro reo".

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 20 octombrie 2014 de agent constatator R___ C______ din cadrul IPJ Suceava - SR, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 1080 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 121 din HG 1391/2006 și 36 al. 1 din OUG 195/2002 (810 lei+270 lei).

Faptele reținute în sarcina petentului constau în aceea că la data de 20.10.2014, ora 16:32, pe DN 2H, la km 2, în interiorul localității Milișăuți, a fost înregistrat cu cinemometrul tip „Python”, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 97 km/h ( +47 km/h) și fără a purta centura de siguranță.

În mod corect instanța de fond a reținut că, sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de instanță din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, se are în vedere jurisprudența CEDO care în cauza Ozturk contra Germaniei, a statuat că: „distincția dintre contravenții si infracțiuni existenta în legislația interna a unora dintre statele semnatare ale convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție, a acuzațiilor în materie penala”, iar în cauza A_____ contra României s-a reținut că:”acuzația adusă petentului este o acuzație penala în sensul convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravenționala de prezumția de nevinovăție, care a fost instituita cu scopul de a proteja indivizii fata de posibilele abuzuri din partea autorităților” motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenționala desfășurata în fata instanței de judecata revine în primul rând organului constatator și nu petentului. Totuși, în aceeași cauza (A_____ contra României) s-a recunoscut dreptul oricărui sistem juridic de a cunoaște prezumții de fapt si de drept, însa în materie penala, acestea nu pot sa depășească limite rezonabile.

În mod constant, jurisprudența națională a creat o prezumție relativă de veridicitate a mențiunilor cuprinse în procesul verbal de contravenție întocmit cu respectarea cerințelor de forma prevăzute de OG nr. 2/2001.

Tribunalul reține că din probele administrate, respectiv înregistrarea video, nu s-a demonstrat dincolo de orice îndoială existența faptelor, respectiv că autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX a circulat la data de 20.10.2014, în localitatea Milișăuți, cu viteza de 97 km/h și nici că intimatul nu ar fi purtat centura de siguranță.

Aceasta întrucât deși viteza s-a măsurat cu aparatul radar (cinemometru) omologat și verificat metrologic, înregistrarea video depusă la dosar nu susține temeinicia faptei prevăzute de art. 108 al.1 lit. d pct.3 din O.G. nr.195/2002 reținute în sarcina petentului în condițiile în care în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului radar se deplasau simultan și alte autovehicule, iar redarea filmului este secvențială, cu salturi ale imaginii.

Aceste împrejurări, sunt apreciate de instanță ca dincolo de limitele rezonabile ale prezumțiilor de fapt recunoscute chiar de jurisprudența românească în materie și de care face vorbire CEDO în cauza A_____ contra României și, făcând aplicarea principiilor „in dubio pro reo” (dubiul profita învinuitului) și „in dubio quod minimum in dubio quod mitrius” (în caz de îndoiala se ia în considerare ceea ce este mai puțin împovărător), Tribunalul conchide că organul constatator nu a probat, fără dubiu, săvârșirea contravențiilor de către intimat.

În consecință, cum din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă cu certitudine că intimatul ar fi săvârșit la data de 20.10.2014 contravențiile reținute în sarcina sa în procesul verbal de constatare a contravenției contestat, iar cum dubiul îi profită petentului, va constata că sentința apelata este legală și temeinic motivată, iar în baza art.480 al.1 C.proc.civ., va respinge apelul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în _______________.9, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 472 din 05.02.2015, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind P_____ P____-S____, domiciliat în oraș Milișăuți, __________________, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 09 decembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ N______ D_____-C_______ B________ C_______

Red.O.G.

Jud. fond.U_______ M.

Tehnored. B.C.

Ex.4/22.01.2016