Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 243

Ședința publică de la 26.01.2012

Completul compus din:

P_________ – G______ M_____

JUDECATORI - M_________ E____ I____

- M_________ M_____

GREFIER - A_____ I____

Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta N__ L______ IFN, cu sediul în București, ________________________-22, __________________________ civile nr. xxxxx/11.11.2011 pronunțata de Judecătoria PLOIEȘTI - în contradictoriu cu intimatul C_____- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C______, cu sediul în București, sector 6, _____________________. 401A.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când judecătorul sindic, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 26.01.2012, când a pronunțat următoarea sentință:

TRIBUNALUL :

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 13.07.2011 sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petenta __________________ SA (fostă ____________________) a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-C______ anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.06.2011 de intimată și exonerarea acesteia de la plata amenzii contravenționale.

În motivarea plângerii petenta a arătat că nu are calitatea de persoană contravenientă, având în vedere că deși este proprietara autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, utilizatorul acestuia este numitul A_____ B_____-G______, față de contractul de închiriere încheiat cu acesta. Prin urmare, potrivit contractului de inchiriere dreptul de folosința si posesie a bunului revine lui A_____ B_____-G______, acest drept presupune utilizarea acestuia potrivit destinației materiale a bunului, si anume de a circula pe drumurile publice cu autoturismul. Or, fapta de a circula pe drumurile publice fara a deține rovineta valabila nu poate fi săvârșita decât de utilizator, si nu de către finanțator.

In conformitate cu art. II alin 1 din contractul de inchiriere „Costul chiriei include uleiul, intretinerea autovehiculului, asigurarea CASCO, asigurarea RCA si TVA-ul. Combustibilul si rovinieta nu sunt incluse in prețul de inchiriere, acestea fiind responsabilitatea clientului”.

De asemenea, s-a precizat că au fost încălcate dispozițiile art. 19 al. 1 și 3 întrucât nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni. Mai mult din conținutul procesului verbal de contravenție se poate observa ca acesta nici nu indeplineste condițiile imperativ impuse de lege. Astfel, conform dispozițiilor art. 16 alin. 6 din Ordonanța 2/2001 „in situația in care contravenientul este persoana juridica in procesul verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediu, numărul de inmatriculare in registrul comentului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezintă”. Ori, în procesul verbal de contravenție a fost menționata _____________________ SA, desi societatea si-a schimbat denumirea in __________________ SA, iar punctul de lucru din București, ____________________. 572- 574 a fost radiat din evidentele Registrului Comerțului, asa cum rezulta din Certificatul de inregistrare mențiuni nr. xxxxxx din 02.06.2009 . Totodată, in procesul verbal de contravenție nu s-a specificat persoana care reprezintă societatea noastră si nici datele de identificare ale acesteia.

Conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 din același text normativ „ procesul verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate semneze, agentul constatator va face mențiuni despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor”. Din analiza procesului verbal de contravenție se poate constata ca nici aceasta obligație imperativ impusa de lege nu a fost respectata la intocmirea acestuia.

Dispozițiile art. 26 alin 3 prevede ca „in cazul in care contravenientul nu este prezent sau, desi este prezent, refuza sa semneze procesul verbal, comunicarea acestuia, precum si a instiintarii de plata se face de către agentul constatator in termen de cel puțin o luna de la data încheierii”.

În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii petenta a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.06.2011 de intimată și dovada de comunicare a acestuia, extras din contractul de închiriere, cartea de identitate și permisul de conducere ale numitului A_____ B_____ G______, certificat de înregistrare mențiuni, încheierea nr. xxxxx/04.06.2009 a Tribunalului București, hotărârea Consiliului de Administrație al petentei nr. 9/02.04.2009, certificat de înregistrare mențiuni, încheierea nr. xxxxx/24.11.2008 a Tribunalului București , certificatul de înregistrare.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că la data de 05.12.2010, ora 16.11 pe Drumul N_______ 1, Romanești, jud. Prahova, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXX, aparținând petentei a fost surprins ca a circulat pe drumurile naționale fara a deține rovinieta valabila, sens in care la data de 03.06.2011 a fost emis procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx de către Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A., prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica – C______.

Potrivit dispozițiilor art.1 al.2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor romani pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România si structurat in funcție de perioada de parcurs si de staționare, de incadrarea in clasa de emisii poluante (EURO), de masa totala maxima autorizata (MTMA) si de numărul de axa, dupa caz.

Totodată, intimata a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației si Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, in baza protocolului dintre aceasta instituție si C_____ SA.

De asemenea, s-a menționat că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, iar contractul de închiriere încheiat de petentă nu îi este opozabil.

În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Ordinul nr. 769/2010.

În dovedirea apărării, a fost depusă la dosarul cauzei proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (fila 27).

La termenul de judecată din data de 04.11.2011, în condițiile art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.xxxxx/11.11.2011, Judecătoria Ploiești a respins plângerea formulată de petenta _________________ SA împotriva procesului-verbal de contravenție nr.xxxxxxx din 03.06.2011 emis de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – SECȚIA DRUMURI NAȚIONALE PLOIEȘTI.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:

În ce privește situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal, instanța de fond a avut în vedere, în primul rând faptul că, procesul verbal întocmit cu respectarea formalităților impuse de lege de către persoana împuternicită să procedeze astfel, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.

Potrivit art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „constituie contravenție fapta savârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege”.

Pentru a se antrena răspunderea contravențională a unei persoane este necesar a se dovedi comportamentul ilicit al acesteia, prin întrunirea cumulativă a laturii obiective și a celei subiective, cu atât mai mult cu cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a inclus contravențiile, ca regulă, în materia penală.

În drept, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenția prevăzută de art. 8 al. 1 si 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

În ceea ce privește latura obiectivă a faptei, așa cum a fost reținută de agentul constatator în sarcina petentei, elementul material constă într-o acțiune, respectiv circularea pe DN1, Românești, jud. Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.

Instanța a constatat că petenta nu a făcut dovada că la data de 05.12.2010 pentru vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX deținea rovinietă valabilă.

De asemenea, potrivit art. 11 al. 10 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricarei modificari a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea”.

Așadar, în cazul în care s-a schimbat deținătorul mandatat, acesta fiind definit de art. 6 pct. 34 din același act normativ ca fiind persoana fizica sau juridica care foloseste un vehicul în baza unui contract de leasing sau contract de închiriere, societatea petentă era obligată să solicite înscrierea în certificatul de înmatriculare a acestei modificări.

În condițiile în care petenta nici nu a înștiințat autoritățile de modificările intervenite în privința deținătorului mandatat și nici nu a depus la dosar contractul de închiriere încheiat cu numitul A_____ B_____-G______ pentru a se verifica dacă acesta este opozabil terților, instanța a apreciat că societatea petentă nu a răsturnat prezumția de legalitate a procesului verbal.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta, care în motivarea acestuia a arătat că având în vedere dispozițiile legale, precum și împrejurarea că autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX nu era folosit de societate ci de către A_____ B_____ G______, în calitate de utilizator, aceasta asumându-și responsabilitatea pentru toate obligațiile ce decurg din folosirea autovehiculului, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.xxxxx/11.11.2011 și rejudecarea cauzei pe fond, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr.xxxxxxx/03.06.2011 ca fiind încheiat împotriva altei persoane decât cea care se face vinovată de săvârșirea contravenției.

Examinând cauza raportat la motivele de recurs precum și la dispozițiile prevăzute de disp.art.304 și 304/1 cod.pr.civ. în limitele și pentru considerentele ce urmează, instanța apreciază că recursul nu este fondat.

În speța dedusă judecății, nici unul din motivele invocate prin cererea de recurs nu poate duce la concluzia că instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegală, nu a fost încălcat dreptul la apărare, petenta a avut posibilitatea să administreze probe, a cunoscut termenele procedurale, dar nu a adus nici o probă care să răstoarne prezumția de legalitate a procesului-verbal de contravenție.

Analizând probatoriul administrat în cauză, raportat la disp. art.7 și alin.1 lit.b din OG 15/2002, a apreciat corect că petenta a circulat pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și că obligația de plată revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal. Trebuie avut în vedere că un contract de leasing produce efecte doar față de părțile care l-au încheiat, acesta nefiind posibil să fie opus terților decât după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.

Potrivit prevederilor art.15 alin.1 ind.1 din OUG 195/2002, la cererea scrisă a unui proprietar de autovehicul, în certificatul de înmatriculare se poate înscrie și altă persoană cu menționarea calității în care acesta poate să utilizeze autovehiculul, în cazul societăților de leasing este obligatorie menționarea în certificatul de înmatriculare a deținătorului, respectiv a părții din contractul de leasing denumită utilizator.

De asemenea instanța a apreciat corect situația de fapt și cu privire la gradul de pericol social al faptei, conform disp.art.21 din OG 2/2001.

Astfel, se apreciază respectarea de către prima instanță a disp. art. 34(1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv că a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, constatând îndeplinite cerințele art.16 și 17 și 19 din OG 2/2001, aplicând de asemenea corect prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal emis de către intimată, prezumție ce nu este contrară prezumției de nevinovăție, în sensul doctrinei Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât, corect a apreciat prima instanță, că aceasta funcționează fără a aducere atingere altor dispoziții prevăzute de lege. Ori, fiind în discuție un înscris emanat de la o instituție a statului, un act oficial, cu atât mai mult este de apreciat ca fiind valabil raționamentul instanței de fond.

Față de toate aceste considerente de fapt și de drept analizate mai sus, în temeiul disp.art.312 alin.1 c.pr.civ. instanța urmează să respingă recursul și să mențină soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recursului formulat de recurenta N__ L______ IFN, cu sediul în București, ________________________-22, __________________________ civile nr. xxxxx/11.11.2011 pronunțata de Judecătoria PLOIEȘTI - în contradictoriu cu intimatul C_____- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C______, cu sediul în București, sector 6, _____________________. 401A, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2012.

P_________ JUDECATORI

G______ M_____ M_________ E____ I____

M_________ M_____

GREFIER

A_____ I____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red.M.I.E./Tehored.D.D.R.

J.F. P___ M_____

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

2 ex./12.03.2012