Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX anulare proces verbal de contravenție

Apel

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 11.12.2015

Instanța constituită din:

Președinte - T________ C_______

Judecător - B______ L_____

Grefier - C____ I_____

D E C I Z I A N R. 1277 A

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-petent S____ O_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Jandarmi B_______, împotriva Sentinței nr. 513/06.05.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Săveni, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal realizat în ședința publică, se prezintă avocat A_______ I_____ pentru apelant, conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul pentru dezbateri.

Avocat A_______ I_____, pentru apelant, solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție, în subsidiar solicită înlocuirea măsurii amenzii cu sancțiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 513/06.05.2015, Judecătoria Săveni a respins cererea formulată de petentul S____ O_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Jandarmi Județean B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 17.08.2014 de către intimatul I.J.J. B_______, petentul S____ O_____ a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991 republicată care stabilește ca faptă contravențională provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice și de art. 2 pct. 31 din Legea 61/1991 republicată care stabilește ca faptă contravențională refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constând în aceea că în data de17.08.2014, aflându-se în parcul „E____ S______” din _______________________________, cu prilejul sărbătorii comunei Dobârceni, petentul a adresat injurii și l-a scuipat pe numitul R_____ C_____ I____, iar în momentul interceptării de către jandarmi petentul a început să se manifeste violent și verbal, provocând scandal fără nici un motiv, refuzând totodată să se legitimeze, fiind astfel necesară conducerea sa la sediul Postului de Poliție Dobârceni, unde cu ajutorul șefului de post s-a reușit identificarea sa.

Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 al.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.08.2014 de către intimatul I.J.J. B_______, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 care prevăd că: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Astfel, raportat la art. 17 din OG 2/2001 prima instanță a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.08.2014 de către intimatul I.J.J. B_______ nu este afectat de nici o cauză de nulitate care să poată fi reținută și din oficiu, potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Prima instanță a analizat în continuare susținerea petentului referitoare la nelegalitatea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.08.2014 de către intimatul I.J.J. B_______ pentru încălcarea art. 10 alin. 2 care prevede că dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție, iar când contravențiile au fost constatate prin același proces verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității.

Așadar, în cazul constatării a două contravenții, așa cum s-a făcut prin procesul verbal contestat, agentul constatator trebuia să aplice câte o sancțiune pentru fiecare contravenție în parte.

Prima instanță, în urma analizării procesului verbal contestat, a reținut faptul că agentul constatator a aplicat pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991 republicată (care stabilește ca faptă contravențională provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice) sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei , iar pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 31 din Legea 61/1991 republicată (care stabilește ca faptă contravențională refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu) sancțiunea avertismentului, astfel încât instanța nu poate da efect susținerilor petentului referitoare la aceasta cauza de nulitate a procesului verbal contestat.

În ceea ce privește cealaltă cauză de nulitate a procesului verbal contestat invocată de petent, respectiv refuzul/lipsa semnăturii petentului de pe procesul verbal de constatare a contravenției și necesitatea semnării de către un martor asistent, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 care prevede că „procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.

Raportat la cele invocate de petent prima instanță a reținut că această eventuală omisiune nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, sancțiunea fiind nulitatea relativă condiționată însă de existența unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată numai în condițiile anulării actului, vătămare care în speță nu a fost dovedită de petent.

Astfel, în aceste condiții, prima instanță nu a putut constata, în baza dovezilor existente la dosar, existența unei vătămări aduse drepturilor petentului ce nu ar putea fi înlăturată decât numai în condițiile anulării actului și în consecință nu va dispune anularea procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.08.2014 de către intimatul I.J.J. B_______ pentru acest motiv.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 prima instanță a administrat orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Din probele administrate in cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută in procesul verbal de constatare a contravenție.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor pentru care a fost sancționat.

Potrivit art. 249 Cod Procedură Civilă cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.

Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101). Așadar, Convenția impune statelor să încadreze aceste prezumții de fapt sau de drept în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (N_______ G_______ împotriva României, nr. xxxxx/05, pct. 30, 3 aprilie 2012 ).

Astfel, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nici o îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar ________________ situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.

Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.

Or, în speță petentul, prin probatoriu administrat în cauză, nu a dovedit că există o situație de fapt contrară, relevantă pentru stabilirea situației de fiind declarațiile martorilor R_____ C_____ I____ (atât cea dată în fața instanței – f.57- cât și cea dată la organele de poliție – f.19), respectiv M_____ A___ G_______ (f.48).Declarațiile martorilor se coroborează și cu raportul agentului care a constatat contravenția din care rezultă că acesta după ce a fost sesizat de martorul R_____ C_____ I____ s-a deplasat la locul unde era petentul, care în momentul interceptării, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a început să se manifeste în mod violent verbal și fizic. Faptul că petentul era sub influența băuturilor alcoolice în momentul în care a fost oprit de jandarmi este probat de declarația martorului C_____ I_____ (f. 46) dar și de declarațiile petentului care nu a negat acest aspect.

Chiar dacă din materialul probator (respectiv declarațiile martorilor C_____ I_____ și B_______ I___) instanța ar putea observa o eventuala folosire a unor măsuri mai ferme ale jandarmilor în momentul refuzului de legitimare a petentului, acest lucru nu este de natură să afecteze existența situației de fapt așa cum a fost reținută în procesul verbal contestat, mai ales în condițiile în care există o anchetă penală în desfășurare (dosarul 491/P/2014 a Parchetului M______ de pe lângă Tribunalul M______ Iași) care are tocmai ca obiectiv clarificarea aspectelor privind modul de acțiune a jandarmilor implicați în legitimarea și sancționarea petentului.

În consecință, prima instanță a reținut situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal, având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 269 alin. 2 Cod procedură civil, având valoarea unui înscris autentic .

Astfel, din analiza conținutului procesului-verbal, depus la dosarul cauzei la fila 7 și ținând cont că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale cerute pentru întocmirea sa valabilă.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, prima instanță a reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei și avertisment.

Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, prima instanță a apreciat inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin. (3), prima instanță a apreciat că sancțiunea aplicată este corect individualizată, răspunzând necesităților de ordin sancționator și preventiv raportat la gradul de pericol social relativ ridicat al faptei contravenționale și astfel în mod corect i-a fost aplicată petentul sancțiunea amenzii in cuantum 400 lei și avertisment.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul-apelant S____ O_____, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul admiterii în totalitate a plângerii, al desființării procesului-verbal sau, în subsidiar, al înlocuirii cu avertisment a sancțiunii amenzii.

A arătat apelantul, în susținerea cererii sale, următoarele:

- contrar dispozițiilor art. 10 din OG nr. 2/2001, organul constatator nu a menționat care este sancțiunea aplicată pentru fiecare faptă în parte, existând posibilitatea ca amenda de 400 lei și avertismentul să fie aplicate pentru ambele contravenții;

- nu s-au respectat dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, în sensul că martorul M_____ A___, chemat să ateste refuzul de semnare al petentului, nu l-a văzut pe acesta la sediul poiliției; o atare situație produce petentului o vătămare, încheierea procesului-verbal fiind realizată în circumstanțe ce nu pot fi atestate de martor;

- petentul nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor săi; trebuie acordată o importanță scăzută depoziției martorilor M_____ A___ și R______ C_____ I____, depoziție care contrazice afirmațiile celorlalți martori, ale petentului și ale agentului constatator;

- pentru susținerea cererii de înlocuire a amenzii, s-a arătat că sancțiunea trebuie să reflecte gradul de pericol al faptei contravenționale.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat și urmează a-l respinge, pentru cele ce în continuare se vor arăta.

Prima instanță a analizat în detaliu toate apărările petentului, Tribunalul însușindu-și integral concluziile sale.

Este de subliniat că procesul-verbal indică faptele contravenționale într-o anume succesiune (art. 2 pct. 24 și art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991) și că ordinea prezentării acestora corespunde, în mod logic, ordinii indicării sancțiunilor în concret aplicate (400 lei + avertisment). Nici un element al cauzei nu justifică presupoziția că cele două sancțiuni au fost aplicate, concomitent, ambelor contravenții, știut fiind că regula este aceea a aplicării, pentru una și aceeași contravenție, a unei singure sancțiuni principale (art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001).

Aspectele relative la semnarea de către martor a procesului-verbal, chiar reale fiind, nu pot atrage decât sancțiunea nulității relative, care funcționează condiționat de invocarea și dovedirea unei vătămări, condiție neîndeplinită în speță. Este de precizat, în acest context, că vătămarea în discuție nu se referă la efectele firesc indezirabile ale aplicării unei sancțiuni contravenționale ci rezultă din împrejurarea că, prin modalitatea de întocmire a actului constatator, contravenientul s-ar afla în imposibilitatea de a supune controlului instanței aspectele pe care le consideră neconforme legii. În mod evident, reclamantul nu a fost privat de acest drept, câtă vreme apărările sale au putut fi expuse și verificate, bineînțeles prin raportare la ansamblul probator produs în speță.

În privința temeiniciei procesului-verbal, se notează că neconcordanțele sesizate de petentul-apelant se referă la chestiuni pur circumstanțiale (prezența sau nu la fața locului la forțelor de ordine, manifestările concrete ale petentului – verbale/gestuale, numărul persoanelor legitimate, modul de sesizare a agenților – verbal/scris, ora incidentului), care nu sunt apte a înlătura constatările principale, de esență, ale agentului de poliție, referitoare la comportamentul propriu-zis al petentului.

Din ansamblul probator administrat în cauză, inclusiv din raportul agentului constatator (care atestă perceperea faptelor în mod nemijlocit, de către cei investiți cu sancționarea lor), rezultă cu evidență că petentul s-a manifestat violent atât verbal cât și fizic, refuzând totodată legitimarea. Constatările personale ale agentului sunt dublate de observațiile a doi martori (filele 48, 57 fond), unul dintre aceștia fiind chiar victima comportamentului petentului-apelant. Este de spus că petentul s-a manifestat necorespunzător în cel puțin două episoade și că martorii acestei părți au făcut vorbire doar despre incidentul avut cu forțele de ordine, fără a cunoaște și fără a putea infirma cele descrise de persoana care a sesizat jandarmii, ulterior agresării sale de către petent. Această persoană, audiată în instanță, a descris în detaliu situația de fapt (fila 57), petentul nedovedind aspecte în măsură să plaseze sub semnul îndoielii această declarație.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii în sumă de 400 lei, aplicată pentru prima dintre abateri, Tribunalul apreciază că, în pofida susținerilor apelantului, aceasta reflectă întocmai periculozitatea faptei și, respectiv, a făptuitorului. Astfel, comportamentul injurios al petentului s-a manifestat și în prezența/față de echipajul de jandarmi, ceea ce arată că petentul-apelant nu înțelege semnificația negativă a faptelor sale, că nu își asumă responsabilitatea pentru acestea și nici nu acordă respectul cuvenit autorităților și, în general, regulilor de conviețuire socială.

Pretinsul comportament violent al agentului constatator face obiectul unei anchete distincte, după cum însuși apelantul a învederat, astfel că el nu este susceptibil de verificări în prezentul cadru procesual și nici nu are aptitudinea de a conduce la invalidarea procesului-verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de apel formulată de apelantul-petent S____ O_____, cu domiciliul în ____________________________, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Jandarmi B_______, cu sediul în municipiul B_______, __________________ nr. 110, județul B_______ împotriva Sentinței nr. 513/06.05.2015 a Judecătoriei Săveni.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 11.12.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. TC

Tehnored. CI/TC

Jud. fond. P_______ M_____ C______

4 ex./ 29.12.2015