Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1875/2015

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE I______ C_______

Judecător G_______ N_____

Grefier M______ S_____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimatul I____________ Județean de Poliție Prahova, cu sediul în mun. în Ploiești, ____________________. 60, jud. Prahova, împotriva sentinței nr.5631 din 04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, intimat petent fiind C______ S____ A____, cu domiciliul în mun. Ploiești, ________________________, nr. 56, ___________________________________, CNP: xxxxxxxxxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.-

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează

Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petentul C______ S____ a formulat în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Prahova plângere împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 12.08.2014, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal contestat.

În motivare, petentul a arătat că la data de 12.08.2014, conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, iar în dreptul Catedralei, la trecerea pentru pietoni a coborât un pieton de pe trotuar. Între culoarul pe care circula și pietonul respectiv de interpuneau două culoare libere.

Petentul a arătat că a fost amendat cu suma de 360 de lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 30 de zile.

Petentul a arătat că nu a deranjat pe nimeni și că îi este necesar permisul de conducere pentru a se deplasa la locul de muncă, respectiv Policlinica cu plată Ploiești.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În susținerea cererii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 12.08.2014 (fila 6).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (chitanță fila 7).

Intimatul a depus întâmpinare (fila 10) prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent, ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul a arătat că, la data de 12.08.2014, în mod legal și temeinic, petentul a fost sancționat contravențional conform OUG 195/2002, pentru aceea că, la data menționată, a condus autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _____________________________, din direcția Nord către Centru și ajungând la trecerea de pietoni din dreptul catedralei, nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversarea regulamentară a străzii pe trecere pentru pietoni.

Intimatul a precizat că fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator și nu cu ajutorul unui mijloc tehnic, astfel că procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Intimatul a precizat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 16 și 17 din OG 2/2001.

Intimatul a susținut că procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului de poliție care l-a întocmit, are forță probantă prin el însuși și constituie o probă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Intimatul a mai arătat că nu trebuie omisă importanța valorilor sociale apărate de lege în ceea ce privește fapta contravențională reținută în sarcina petentului, având în vedere recrudescența accidentelor rutiere produse pe fondul neacordării priorității de trecere pietonilor, cu consecințe de cele mai multe ori grave.

A mai susținut că petentul nu a formulat obiecțiuni cu privire la cele reținute în sarcina sa, luând la cunoștință de împrejurările consemnate în cuprinsul actului sancționator.

În drept, intimatul a invocat disp. art. 205 și urm. C.pr.civ..

În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens raportul agentului constatator (fila 12) și fișa de evidență a auto (fila 11).S-a solicitat judecarea în lipsă.

Petentul a depus răspuns la întâmpinare (fila 15) prin care a solicitat anularea procesului verbal și restituirea permisului de conducere.

Instanța, în baza art. 255 rap. la art. 258 C.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respectiv: raportul agentului constatator (fila 12) și fișa de evidență a auto (fila 11), procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 12.08.2014 (fila 6), adeverința nr.34 din data de 11.03.2015 (fila 37); certificat medical nr. 1502 din 13.03.2015 (fila 36).

Prin sentința nr. 5631 din 04.05.2015 judecătoria Ploiești a admis plângerea formulată de petentul C______ S____ A____, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Prahova și a anulat procesul verbal ________ numărul xxxxxxx din 12.08.2014.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

„ În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 12.08.2014 petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 360 de lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În procesul verbal mai sus arătat s-a reținut că în data de 12.08.2014, orele 09.30, petentul a condus autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe Bulevardul Republicii din direcția nord către centru și ajunând la trecerea pentru pietoni din dreptul Catedralei nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară a străzii (proces verbal fila 6).

În drept, instanța reține că potrivit art. 135 lit. h din Hotărârea Guvernului 1.391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice : ”conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.”.

Conform art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 : „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II - a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul a faptei de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”.

Potrivit art. 17. din OG 2/2001 : „ lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.

Instanța reține că numai încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 atrage nulitatea procesului verbal, nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, iar încălcarea disp. art. 16 alin. 1 din O.G 2/2001 conduce la anularea procesului verbal numai în măsură în care s-a produs petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului sancționator, vătămare care trebuie dovedită.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 12.08.2014, instanța constată că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.

Instanța are în vedere și cauza A_____ contra României în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului la paragraful 60 statuează „Curtea a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept; Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag„.

În cauză, procesul verbal contestat a fost încheiat de către un agent la statului în urma constatării personale (ex propriis sensibus- prin propriile simțuri) a faptei care formează obiectul cauzei astfel cum s-a susținut prin întâmpinarea depusă la dosar.

Așa cum s-a arătat mai sus, procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, petentul având posibilitatea ca prin probele administrate să răstoarne această prezumție.

În privința temeinicie procesului verbal,în primul rând se impune a se analiza dacă fapta descrisă în cuprinsul actului sancționator se încadrează în modelul tip abstract al contravenției incriminate de legiuitor la art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, temei de drept ce a fost reținut de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal.

Analizând elementul material al contravenției descrise de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 instanța reține că legiuitorul a înțeles să sancționeze fapta conducătorului unui autovehicul de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.

Pe cale de consecință, pentru a fi în prezența contravenției amintite trebuie ca un pieton sau mai mulți să se afla în traversarea regulamentară a drumului public prin loc special amenajat și semnalizat corespunzător pe sensul de deplasare al autovehiculului. Per a contrario, dacă pietonul nu se află pe sensul de deplasare al autovehiculului fapta nu mai constituie contravenție.

În cauză, în cuprinsul procesului verbal contestat nu se face referire la faptul că pietonilor cărora petentul nu le-ar fi acordat prioritate s-ar fi aflat pe sensul său de deplasare, ci doar că pietonii s-ar fi aflat în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni.

Prin urmare, fapta imputată petentului astfel cum a fost descrisă de agentul constatator nu se încadrează în fapta descrisă și incriminată de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002. Prin această modalitate de descriere a faptei instanța se află în imposibilitatea de a verifica existența contravenției ce i se impută petentului, în condițiile în care acesta susține că între mașina sa și persoana căruia nu i-ar fi acordat prioritate exista o distanță suficientă.

În aceste condiții, instanța nu poate să verifice dacă pietonii se aflau sau nu pe sensul de deplasare al autovehiculului condus de petent, dacă există sau nu contravenția ce i se impută petentului.

Prin urmare, față de considerentele mai sus arătate, instanța reține că fapta descrisă în cuprinsul procesului verbal nu constituie contravenție prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanța va admite plângerea formulată de petentul petentul C______ S____ A____ în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Prahova, va anula procesul verbal ________ numărul xxxxxxx din 12.08.2014 și exonera petentul de sancțiunile aplicate (respectiv amenda aplicată și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce)”.

Instanța a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr.5631 din 04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat apel intimatul I____________ Județean de Poliție Prahova, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.

În motivarea cererii de apel se susține că deși agentul constatator nu a făcut mențiunea potrivit căreia pietonii se aflau pe sensul de mers al petentului, însă, față de textul de lege menționat în actul sancționator și de calitatea de polițist rutier a agentului constatator, agent specializat în traficul rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia OUG 195/2002, se înțelege că pietonii se aflau pe sensul de mers al petentului.

Petentul a semenat procesul-verbal de contravenție fără a formula obiecțiuni, ba chiar a recunoscut abaterea săvârșită, iar faptul că ulterior a formulat contestația dovedește o inconsecvență a acestuia.

În drept, art. 466 și urm C. pr. civ., OUG 195/2002, OG 2/2001.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea aelului ca nefondat motivat de faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică. În esență, susține că, în calitate de conducător auto, respectă dispozițiile legale în materie, în cei 40 de ani de când are permis de conducere fiind sancționat doar de 4 ori, pentru abateri minore.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 12.08.2014 petentul intimat C______ S____ A____ a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 360 de lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reți nându-se în sarcina acestuia că în data de 12.08.2014, orele 09.30, a condus autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe Bulevardul Republicii din direcția nord către centru și ajunând la trecerea pentru pietoni din dreptul Catedralei nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară a străzii.

Tribunalul constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că, în raport de descrierea faptei făcută de agentul constatator, nu se poate reține săvârșirea contravenției incriminate de legiuitor la art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.

Susținerea apelantului potrivit căreia calitatea de agent de poliție prezumă că pietonii se aflau pe sensul de mers al intimatului petent nu poate fi primită având în vedere că instanța exercită controlul de legalitate în funcție de cele consemnate în procesul-verbal de contravenție.

Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a reținut că nu poate să verifice dacă pietonii se aflau sau nu pe sensul de deplasare al autovehiculului condus de petent, dacă există sau nu contravenția ce i se impută petentului, iar fapta descrisă în cuprinsul procesului verbal nu constituie contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.

Față de considerentele anterior nemționate, tribunalul constată sentința apelată ca fiind legală și temieinică motiv pentru care va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul intimat I____________ Județean de Poliție Prahova în contradictoriu cu intimatul petent C______ S____ A____.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul intimat I____________ Județean de Poliție Prahova, cu sediul în mun. în Ploiești, ____________________. 60, jud. Prahova, împotriva sentinței nr.5631 din 04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul petent C______ S____ A____, cu domiciliul în mun. Ploiești, ________________________, nr. 56, _____________, ____________________, CNP: xxxxxxxxxxxxxx.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Președinte, I______ C_______		Judecător, G_______ N_____
	Grefier, M______ S_____

Red. NG/tehnored. NG, MS/ 16.12.2015

Operator date caracter personal 5595

M.S. 03 Decembrie 2015