Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională–

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 407

Ședința publică din 08 octombrie 2014.

Președinte: N______ D_____ C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: T_________ C_______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul M_____ V_____ R____, CNP-xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în municipiul Rădăuți, ________________________.110, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2685 din 14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat, cu delegație la dosar, lipsă fiind petentul.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.

Consilier juridic M_____ R____ pentru intimat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că fapta contravențională a fost constată cu mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra cererii de apel de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 2685 din 14.10.2013 Judecătoria Rădăuți a respins plângerea formulată de petentul M_____ V_____ R____, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 9 mai 2013, întocmit de Poliția municipiului Rădăuți, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție Județean Suceava și a obligat petentul să plătească statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 9 mai 2013, întocmit de Poliția municipiului Rădăuți, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în sumă de 1.500 lei conform art.102 alin.1, pct.14, din OUG nr.195/2002, pentru săvârșirea contravenției prev.de art.39 din OUG nr.195/2002, reținându-se că, la data de 14.03.2013, autoturismul său, XXXXXXXXX a fost implicat într-un accident de circulație soldat cu pagube materiale, Conform art.39 din OUG nr.195/2002 s-a solicitat să comunice datele de identificare a persoanei care a condus autoturismul Acesta din urmă a declarat că la data de 14.03.2013 autoturismul XXXXXXXXX nu a circulat, dar pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că autoturismul a fost condus de către soția sa, M_____ E________.

Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului și poartă semnătura agentului constatator și a martorului S_____ S________, care atestă faptul că procesul verbal a fost încheiat în lipsă.

În termenul legal prevăzut de art. 31 din O.G. 2/2001, petentul a formulat plângere contravențională pe care a depus-o spre soluționare la Judecătoria Rădăuți.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din același act normativ, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 9 mai 2013, întocmit de Poliția municipiului Rădăuți, instanța a constatat următoarele:

Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, astfel cum s-a statuat în jurisprudența CEDO, respectiv cauza A_____ împotriva României, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentei, în cauza de față, probele administrate de organul constatator convingând instanța în privința vinovăției petentei dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Instanța a considerat că petentul nu a făcut dovada că nu a comis fapta descrisă în procesului verbal, faptă pe care o contestă în sensul că la data de 14.03.2013 autoturismul său a fost parcat la domiciliu, nu a fost condus de nicio persoană, invocând faptul că i-a fost reținut certificatul de înmatriculare, fără drept de circulație, din data de 28.03.2013.

Analizând, materialul probator administrat în cauză, inclusiv mărturiile martorilor oculari audiați nemijlocit de către instanță, instanța a constatat că autoturismul petentului a circulat la data de 14.03.2013, pe drumurile publice din municipiul Rădăuți, fiind implicat într-un accident rutier cu pagube materiale ușoare, acesta fiind condus de către soția petentului, persoană recunoscută de către martorii oculari.

Motivația petentului că autoturismul nu a circulat, și faptul că certificatul de înmatriculare i-a fost ridicat la data de 28.03.2013, dată ulterioară datei de 14.03.2013, nu pot fi reținute de către instanță ca motive pertinente, în condițiile în care s-a probat o altă situație de fapt, astfel că petentul avea obligația legală de a transmite organelor de poliție, persoana care a condus autoturismul său la data de 14.03.2013.

În condițiile în care acesta a transmis cu știință date eronate, acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

La individualizarea sancțiunii, instanța a ținut seama de disp. art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Din aceste considerente, instanța a apreciat că, față de gradul de pericol social concret al faptei, amenda aplicată este bine individualizată, instanța reținând că s-a aplicat o amendă în limitele prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită, iar cuantumul amenzii este proporțional cu gradul de pericol social al faptei, motiv pentru care instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.

În baza art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 rep., a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 20 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel M_____ V_____ R____, în termen legal, solicitând admiterea acesteia și modificarea sentinței apelate în parte, sub aspectul reducerii sancțiunii spre minimul de puncte amendă.

În motivare a susținut că, autoturismul proprietatea sa nu prezenta niciun semn de avariere care să determine să creadă că a fost implicat în vreun eveniment rutier, de altfel și autoturismul numitului Sascau S________ a avut niște avarii minore, conform declarației acestuia date la poliție.

Mai susține că există o disproporție între o eventuală pagubă produsă, circa 350 lei și suma aplicată cu titlu de contravenție, respectiv 1500 lei care este maximul prevăzut de art. 102 pct. 1 raportat la art. 98 pct. 4, lit. d din OUG nr. 195/2002, clasa IV-a de sancțiuni fiind de la 9 la 20 puncte amendă.

Consideră că nu este legal să fie trecut ca martor pe procesul verbal de constatare a contravenției în persoanei petentului care a făcut sesizarea la poliție.

În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 480 pct. 2 și 3 Cod procedură civilă.

Legal citat, intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.

În motivare a arătat că, față de motivele invocate de apelant, arată că o parte au fost invocate și la instanța de fond care le-a analizat și față de care s-a pronunțat motivat în fapt și în drept.

Consideră că hotărârea atacată este legală, instanța de fond confirmând constatarea poliției, prin rolul ei activ, este singura care dă valoare probelor stabilind care sunt utile, pertinente și concludente în cauză. Până în prezent nu a făcut dovada că a comunicat în termen legal identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul, nerespectându-și astfel obligația legală prevăzută de art. 39 din OUG nr. 195/2002- rep., sancțiunea fiind aplicată în urma solicitării de comunicare a datelor de identificare.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc.civilă, Tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat în mod legal s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Cât privește temeinicia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În această ordine de idei, în practica instanțelor s-a arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție contestat(deși, potrivit art. 249NCPC, lui îi revenea această probă), în mod corect prima instanță a considerat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa.

Se mai reține că prin adresa din 20.04.2013(f27-ds.fond), apelantul nu a comunicat intimatului identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul. Totodată se are în vedere că instanța de fond , a reținut motivat că din materialul probator administrat în cauză( inclusiv declarațiile martorilor audiați nemijlocit de către instanță),a rezultat că autoturismul petentului a circulat la data de 14.03.2013, pe drumurile publice din municipiul Rădăuți, fiind implicat într-un accident rutier cu pagube materiale ușoare, acesta fiind condus de către soția petentului, persoană recunoscută de către martorii oculari.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii.

Opinia instanței se fundamentează pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța avînd în vedere că din probele administrate în cauză nu a reieșit că apelantul ar mai fi fost sancționat pentru săvîrșirea unor contravenții de același gen apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în sumă de 1500 lei cu sancțiunea avertismentului.

În consecință pentru considerentele expuse mai sus va admite apelul și în baza art. 480 al.2 NCPC ,va schimba în parte sentința civilă nr. 2685 din 14 octombrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că va admite plângerea în parte, formulată de petentul M_____ V_____ R____, va înlocui sancțiunea amenzii de 1.500 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 09 mai 2013 de Poliția Municipiului Rădăuți, cu sancțiunea „ avertisment”.Totodată va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE,

Admite apelul declarat de petentul M_____ V_____ R____, CNP-xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în municipiul Rădăuți, ________________________.110, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2685 din 14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

Schimbă în parte sentința civilă nr. 2685 din 14 octombrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că:

Admite plângerea în parte, formulată de petentul M_____ V_____ R____.

Înlocuiește sancțiunea amenzii de 1.500 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 09 mai 2013 de Poliția Municipiului Rădăuți, cu sancțiunea „ avertisment”.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 08.10.2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

N______ D_____ C_______ O_________ G_______ T_________ C_______

red. O.G.

jud fond M____ C________

tehnored. T.C. ex.4/24.10.2014