ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 523 R

Ședința publică din data de 11 iunie 2013

Președinte : C______ Șianțiu

Judecător : I___ D____

Judecător : L______ M______ Ș___

Grefier : C_______ S_______

S-a luat în examinare recursul declarat de intimatul recurent I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva sentinței civile nr. 3002 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul petentului intimat – avocat M____ Buidoso din Baroul A___ lipsă fiind reprezentantul recurentului intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

S-a făcut oral referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul intimatului depune la dosar delegație și întâmpinare.

Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentința civilă nr. 3002 din 11.04.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria A___ a admis plângerea formulată și precizată de petentul F____ C____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 18.09.2012 încheiat de intimată în ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere pe o perioadă de 90 zile.

Pentru a pronunța sentința instanța a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit de IPJ A___ la data de 18.09.2012, s-a reținut că, la aceeași dată, în jurul orelor 18:56 petentul a condus autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, pe Calea A____ V_____ din Mun. A___, cu viteza de 108 km/h, înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala Dacia cu număr MAI xxxxx.

Astfel s-a reținut că au fost încălcate prevederile art. 121 alin. 1, din HG nr. 1391/2006, fapta constituind contravenție sancționată potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum maxim de 630 lei, 9 puncte de penalizare și luarea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, iar aceasta a semnat procesul verbal de contravenție contestat, fără a formula obiecțiuni.

Sub aspect formal, s-a constatat că procesul verbal cuprinde mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, însă, în ceea ce privește descrierea faptei prezintă unele omisiuni, care fac greu de apreciat săvârșirea faptei reținute.

Astfel, s-a reținut că petentul circula cu viteza de 108 km/h pe Calea A____ V_____, fără a se indica direcția de deplasare, locul în care a fost surprins, limita de viteză pe acea porțiune de drum, astfel că nu se poate ști cu cât a depășit-o petentul și care este încadrarea juridică a faptei săvârșite, în condițiile în care legiuitorul sancționează diferit, depășirea vitezei legale progresiv, cu 10-20 km/h, 21 – 30 km/h, cu 31- 40 km/h, etc.

Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei – 9 puncte amendă, sancțiune din clasa a IV a de sancțiuni și suspendarea dreptului de conducere pe o perioadă de 90 zile, reținându-se săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit e din OUG nr. 195/2002.

Având în vedere starea de fapt reținută în procesul verbal, anume faptul că petentul conducea autovehiculul cu o viteză de 108 km/h, nu s-a putut reține săvârșirea niciuneia din cele 7 ipoteze al normei juridice sancționatoare, cel mult, având în vedere susținerile petentului, anume că se deplasa pe Calea A V_____ sens de mers Dedeman – centru, că a fost oprit în dreptul RAR, unde, potrivit adresei Serviciului Întreținere și Reparații Căi de comunicații terestre din cadrul Primăriei A___, viteza de deplasare este / era limitată la 70 km/h, s-a putut reține depășirea vitezei legale cu mai mult de 31 km/h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 101 alin. 2 coroborat cu 108 alin. 1 lit c pct. 2 din OUG nr. 195/2002, ori, în condițiile în care prin procesul verbal s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 630 lei – 9 puncte amendă, sancțiune din clasa a IV-a de sancțiuni și s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, s-ar putea presupune că s-a reținut contravenția prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia constituie contravenție „ depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Pentru a se reține această ultimă contravenție era necesar a se preciza fără dubiu faptul că s-a depășit viteza legală cu mai mult de 50 km/h, sau să se indice limita legală pe porțiunea de drum respectivă, să se indice în concret porțiunea de drum pe care a fost surprins petentul circulând cu viteza amintită, pentru a se putea aprecia asupra încadrării juridice.

În fapt, nu s-a descris contravenția prevăzută de textul de lege invocat, în baza căruia s-au aplicat sancțiunile și nici nu a fost indicat ca temei de drept al aplicării acestora, astfel că nu s-a putut reține de instanță a fi fost săvârșită de petent contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit e.

Sancțiunile aplicate nu au corespondent în temeiul de drept indicat în procesul verbal, nici în cel ce rezultă din starea de fapt reală – susținută de petent și dovedită de probele administrate în cauză – anume, depășirea limitei de viteză legală ( de 70 km/h) cu mai mult de 31 km/h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. c) la pct. 2, o sancționată doar cu amendă din clasa a III a de sancțiuni – 6 – 8 puncte amendă.

A rezultat așadar nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal contestat, însă, ținând seama de principiul disponibilității, vâzând că petentul a înțeles să conteste procesul verbal doar în privința sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, găsind întemeiată plângerea sub acest aspect, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța o admite și a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 18.09.2012 încheiat de intimată în ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere pe o perioadă de 90 zile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii petentei, menținerea procesului verbal atacat precum și a sancțiunilor dispuse prin acesta.

În motivarea recursului intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la încheierea proceselor verbale, nefiind constatate nici una din cauzele prevăzute de art. 17 din OG nr.2/2001 care să ducă la nulitatea procesului verbal.

Că, instanța a aplicat prezumția de veridicitate a consemnărilor agentului constatator făcute la momentul constatării faptei, acesta făcând dovada contravenției săvârșite de petent, iar în speță este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a constatat ceea ce a văzut și ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situație falsă urmând sancționarea nedreaptă a petentului, ceea ce ar presupune săvârșirea mai multor infracțiuni de către agentul de poliție.

Ori probele existente la dosarul cauzei nu vin decât în completarea constatărilor directe ale agentului de poliție.

Prin întâmpinare petentul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, dar și în raport de prevederile art. 304¹ al aceluiași cod, instanța constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut greșit starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică ca urmare a aprecierii necorespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății și aplicării eronate a dispozițiilor legale în materie.

În acest sens greșit a concluzionat instanța de fond privitor la aceea că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale ce i se impută câtă vreme mențiunile inserate în actul juridic sancționator cu privire la faptă și autorul acestuia au fost dovedite într-o măsură suficientă și în orice caz convingătoare de către intimat prin probele de la dosarul primei instanțe inclusiv prin planșa foto cuprinzând aspectele în care petentul în calitatea sa de conducător auto a fost înregistrat cu mijloace tehnice adecvate respectiv cu aparatură de depistare a vitezei de deplasare a vehiculelor omologată și certificată conform legii respectiv verificată metrologic, pe Calea A____ V_____ pe sens Armonia – Indagrara, zona RAR din municipiul A___ cu viteza de 108 km/h în zona de trafic cu limitare de viteză la 50 km/h.

Din acest punct de vedere apar ca fiind justificate criticile pe care intimatul le-a adus sentinței recurate din perspectiva stării de fapt corect învederate și a împrejurării de necontestat că potrivit art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 legiuitorul a instituit o prevedere legală cu valoare de principiu în conformitate cu care limita de viteză în localități este de 50 km/h în lipsa unor indicatoare rutiere specifice care să instituie un alt regim de viteză.

Pe această linie de idei cu temei a învederat același intimat recurent că atunci când indicatoarele de restricție sunt instalate împreună cu indicatorul ce anunță __________________________ semnificația lor este valabilă pe drumul respectiv până la întâlnirea indicatorului „ieșire din localitate” așa încât dacă administratorul drumului nu a instalat și alte indicatoare de limitare a vitezei și /sau de stabilire a vitezei superioare pe tronsonul de drum în discuție în speța de față viteza de deplasare este indeniabil cea stabilită de către legiuitor în textul legal menționat în alineatul precedent al considerentelor deciziei de față ipoteză în care obligația agentului constatator este de a constata abaterile de la normele de drept rutiere în raport strict de sistemul de semnalizare rutieră instalat pe tronsonul de drum respectiv indiferent și independent de semnificația indicatoarelor instalate pe celălalt sens de mers.

Cu alte cuvinte nu prezintă relevanță în sensul preconizat de către partea petentă și care rezultă din chiar susținerile și apărările făcute de către aceasta pe parcursul judecății atât în fața instanței de fond cât și a celei de recurs împrejurarea că pe sensul opus de mers celui în care a fost surprins autovehiculul condus de către petent limita de viteză este stabilită de către administratorul drumului la 70 km/h așa încât judecătorul primei instanțe ar fi trebuit să rețină săvârșirea faptei contravenționale de către petent, mai mult decât atât faptul că acesta a și recunoscut săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa semnând procesul verbal mai apoi contestat cu mențiunea expresă de la rubrica „alte mențiuni” că nu are obiecții privitor la cele menționate în respectivul proces verbal privitor la faptă și autorul acesteia, recunoaștere care se coroborează cu celelalte dovezi de la dosarul instanței de fond.

Pe cale de consecință, pentru toate considerentele de mai sus, întrucât se evidențiază motivele de modificare de la art. 304 pct.9 și 304 ¹ Cod procedură civilă, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 312 alin. 1 – 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul intimatului și va fi modificată în tot hotărârea primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ cu sediul în A___, __________________. 17-19, județul A___ 1, împotriva sentinței civile nr. 3002 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Modifică această hotărâre în tot în sensul că respinge plângerea formulată de petentul F____ C____, cu domiciliul procesual ales în A___, ____________________. 14, jud. A___ – la Cabinet de avocat Buidoso M____ împotriva procesul verbal de constatare ________ nr. xxxxxxx din data de 18.09.2012 încheiat de intimat.

Fără cheltuieli de judecată .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11.06.2013.

Președinte Judecător Judecător

C______ Șianțiu I___ D____ L______ M______ Ș___

Grefier

C_______ S_______

Red. C.Ș.

Tehred. C.S.

2 ex/19.06.2013

Nu se comunică

Primă instanță – E____ D______ B____