R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX4204

DECIZIA CIVILĂ NR. 1176/A

Ședința publică din 28.09.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: N___ B________ - Judecător

JUDECĂTOR: D____ D____ - Judecător

Grefier: V______ B__

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul-petent P____ R_____, cu domiciliul ales în Baia M___, ___________________. 2/2B, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 9835/31.10.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M___, în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, județul Maramureș, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 14.09.2015, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului.-

Prin sentința civilă nr. 656/03.02.2015, Judecătoria Baia M___ a respins plângerea contravențională formulată de petentul P____ R_____, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Baia M___, _______________________. 35/2, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, jud. Maramureș. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxxx din 08.02.2014 s-a reținut în sarcina petentului P____ R_____ săvârșirea contravenției prevăzute de art. 48 din O.U.G. 195/2002, republicată.

S-a reținut în sarcina petentului aceea că la data de mai sus a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe D.E. 58, prin localitatea Seini, cu viteza de 109 km/h, fiind filmat pe HD XNA cu aparatul AUTOVISION montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx.

Analizând legalitatea procesului verbal atacat, instanța reține că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute a actului contestat.

În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că în sarcina petentului se poate reține săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.

Potrivit art. 48 din O.U.G. 195/2002, republicată, „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”, iar art. 49 din același act normativ prevede că „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/oră”.

Conform art. 103 al. 2 lit. e din O.U.G. 195/2002, republicată „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei privind depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Din analiza textelor de lege enunțate anterior reiese că în stabilirea temeiniciei reținerii unor astfel de fapte instanța trebuie să verifice dacă constatarea depășirii vitezei legale s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

O asemenea obligație se constată că îi revine intimatului, privind aparatul radar care a constatat viteza cu care a circulat petentul la acea dată, precum și înregistrarea video aferentă.

În ceea ce privește această din urmă probă se reține că din înregistrarea video depusă la dosar rezultă că la data încheierii procesului-verbal, petentul circula cu o viteză de 109 km/h, față de limita de viteză de 50 km/oră, stabilită de lege pentru deplasarea în localitate.

Totodată, se constată că aparatul video radar care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului petentului era verificat și omologat metrologic la acea dată, cinemometrul respectiv, montat pe MAI xxxxx, menționat în procesul-verbal, putând măsura viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare. Prin depunerea unor asemenea probe se constată că au fost înlăturate susținerile petentului menționate în plângerea formulată.

Petentul a solicitat în subsidiar, a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu avertisment.

Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.

În speță, s-a apreciat de către instanță că pericolul social al faptei săvârșite este unul ridicat, caz în care nu se poate da eficiență prevederilor legale anterior citate.

Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 468 Cod Procedură Civilă, petentul P____ R_____, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea plângerii și admiterea petitului principal, sau a petitului subsidiar, pentru următoarele motive:

În fapt, se susține că prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (A_____ vs. România, N_______ G_______ vs România, A_____ vs România) și la deciziile Curții Constituționale nr. 197/2003, 1096/2009: „(…) legislația contravențională din România, similară celei germane, întră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”. Intrând sub aplicabilitatea art. 6 din C.E.D.O. petentul beneficiază de garanțiile dreptului la un proces echitabil care implică faptul că prima instanță să dea dovadă de rol activ, procedura contravențională fiind mai degrabă apropiată de principiul oficialității din procedura penală decât de cel al disponibilității din procedura civilă.

Potrivit îndrumării din Decizia nr. 1096 din 08.09.2009 a Curții Constituționale: „Cel care a formulat plângerea nu trebuie să-și probeze nevinovăție, instanța de judecată este obligată a administrat în tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. (…) Instanța de judecată trebuie să manifeste rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din C.E.D.O. S-a stabilit de către doctrină că practica instanțelor interne prin care persoanei care a formulat plângerea i se cere să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția este una contrară prevederilor Convenției (I. O___, Aspecte privind înțelesul noțiunii de „acuzație în materie penală”, conform art. 6 din C.E.D.O. în Studii privind Jurisprudența CEDO, Institutul Național al Magistraturii, București, 2003, pag. 248).

Se arată că, în speță, prin hotărârea civilă atacată nu au fost lămurite următoarele aspecte: dacă petentul circula cu o viteză de 109 km/h în localitate sau în afara ei; nu s-a stabilit dacă aparatul radar a fost verificat metrologic pentru autoturismul pe care era amplasat MAI xxxxx, deoarece în practică s-a stabilit că aparatul radar poate fi folosit numai pe autoturismul pentru care a fost verificat metrologic, în cazul în care se montează pe un alt autoturism fiind necesară emiterea unui nou buletin de verificare metrologică, iar nerespectarea acestor cerințe se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal întocmit pe baza măsurătorilor acelui aparat.

Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare, dar prin reprezentantul său prezent în instanță a solicitat respingerea apelului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală.

A susținut că petentul în calitate de conducător auto, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe D.E. 58, prin localitatea Seini, cu viteza de 109 km/h, fiind înregistrat de aparatul video radar verificat și omologat metrologic, montat pe autovehiculul aparținând Poliției Române cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, așa cum rezultă din proba depusă la dosarul cauzei.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că este legală și temeinică, apelul fiind nefondat din următoarele considerente:

Instanța de fond a statuat în mod corect în acord cu toate probele dosarului că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa și că sancțiunea amenzii contravenționale a fost corect aplicată de către agentul constatator.

Susținerile petentului relevate în cererea de apel nu constituie motive de natură să atragă schimbarea sentinței, astfel încât tribunalul urmează a respinge apelul în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ce nefondat apelul declarat de petentul P____ R_____, domiciliat în Baia M___, _______________________. 35, _________________>sentinței civile nr. 9835/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___, județul Maramureș.