Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1612

Ședința publică din 28 octombrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: N______ D_____ C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: J____ I____

Pe rol, judecarea apelului declarat de G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL – SERVICIUL COMISARIATULUI JUDEȚEAN Suceava, cu sediul în __________________________. 72, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 25 din 16.01.2015, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind R___ S_____ M_____, domiciliat în mun. Vatra Dornei, _____________________, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat substituent Semaca I_____, pentru intimat, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătorul petentului intimat solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că fapta petentului prezintă un grad scăzut de pericol social.

Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a se da posibilitatea apărătorului titular să depună concluzii scrise la dosar.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 25 din 16.01.2015, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul R___ S_____ M_____ și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 5000 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx/07.07.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx încheiat la data de 07.07.2014, petentul R___ S_____ M_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5.000 lei, agentul constatator reținând că aceasta, în data de 01.05.2015, ora 13.30, în calitate de deținător al autovehiculului de teren ZA 353 JN, a părăsit drumul public și a intrat în jnepenișul din habitatul prioritar 4070* din Parcul Național Călimani

S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 53 alin. 2 din OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor, a florei și a faunei sălbatice.

Potrivit art. 53 alin. 2 din OUG 57/2007 „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 5000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice și de la 30.000 lei la 60.000 lei pentru persoane juridice: … m) accesul neautorizat cu motociclete, ATV - uri, sănii cu motor, autoturisme sau late tipuri de autovehicule, pe suprafața ariilor naturale protejate, în afara drumurilor publice, a drumurilor forestiere pe care accesul nu este interzis prin semne sau bariere și a terenurilor special amenajate și semnalizate în acest scop;”.

Instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului, fiind comunicat acestuia la data de 06.08.2014 (filele 84-85).

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx încheiat la data de 07.07.2014, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului R___ S_____ M_____ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Instanța nu a reținut ca fiind un motiv de nelegalitate a procesului verbal de contravenție, împrejurarea că din cuprinsul actului sancționator lipsește semnătura martorului asistent, față de împrejurarea că acesta a fost întocmit în lipsa contravenientului.

În acest sens, art. 19 alin. 3 din OG 2/2001 prevede că în ipoteza în care nu se poate obține semnătura contravenientului și nu poate fi identificat niciun martor asistent, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod. Raportat la cauza de față, instanța reține că în cuprinsul actului sancționator agentul constatator a consemnat motivul neîncheierii acestuia în prezența unui martor anume faptul că a fost întocmit la sediul intimatului și de față se aflau doar agenți constatatori. Contrar susținerilor petentului, această precizare este de natură să răspundă cerinței textului de lege menționat.

Pe de altă parte, instanța a arătat că întocmirea unui proces verbal de contravenție cu încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, atrage nulitatea acestuia doar în condițiile în care se dovedește o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, în prezenta cauză, petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.

Cu privire la acest ultim aspect, instanța nu a reținut ca fiind pertinente susținerile petentului în sensul că, pe fondul acestei neregularități, a suferit o vătămare circumscrisă aplicării amenzii de 5000 lei. De reținut este faptul că, într-o atare ipoteză, vătămarea nu este amenda aplicată petentului, aceasta fiind o sancțiune contravențională și nu o vătămare, în sensul art. 175 din Codul de procedură civilă, care să fie de natură să atragă anularea procesului verbal. Aceasta trebuie să fie o vătămare care să afecteze drepturile procesuale ale petentului și să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului. Or, în speță, nesemnarea procesului verbal de un martor asistent nu îl afectează în nici un fel pe petent în exercitarea drepturilor sale procesuale.

De asemenea, instanța nu a reținut ca fiind un motiv de nelegalitate a procesului verbal de contravenție faptul că acesta a fost întocmit pe baza unui material video aflat pe pagina web youtube. Astfel, nicio dispoziție legală nu prevede o interdicție în această privință și, mai mult decât atât, Codul de procedură civilă recunoaște această modalitate de stocare a imaginilor ca fiind probă în procesul civil, încadrând-o în categoria mijloacelor materiale de probă, astfel cum prevede art. 341 alin. 2 C.pr.civ..

În consecință, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor edictate de lege pentru încheierea sa valabilă.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

În prezenta cauză, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina petentului R___ S_____ M_____ prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx încheiat la data de 07.07.2014, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.

Astfel, din probele administrate în cauză, cu precădere din materialul video care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție (fila 72), coroborat cu Nota de constatare nr. 1081/N- BIO din 03.07.2014 (filele 17-18), rezultă că autovehiculul de teren cu numărul de înmatriculare ZA 351 JN, aparținând petentului R___ S_____ M_____, părăsește drumul public acoperit cu zăpadă și intră pe o porțiune pe care se pot observa tufărișuri de jneapăn, porțiune ce face parte din habitatul prioritar 4070* din Parcul Național Călimani. Instanța reține că în același sens sunt și declarațiile martorilor audiați în cauză, B____ I____ (fila 76) și Chișcari A________ (fila 77), ambii arătând faptul că, la un moment dat, petentul a depășit drumul public care era acoperit cu zăpadă, pentru a putea continua traseul pe care și l-a propus pentru ziua respectivă.

Instanța nu a reținut ca pertinente susținerile petentului referitoare la dubiul ce există cu privire la existența faptei, întrucât materialul video susține, fără echivoc, veridicitatea faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat

În consecință, prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de către intimat care a depus probe din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat, iar la constatarea abaterii au fost respectate toate normele legale incidente.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

În conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța a apreciat că în prezenta cauză se impune o reindividualizare a sancțiunii amenzii.

Opinia instanței s-a fundamentat pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, analizând circumstanțele săvârșirii contravenției, instanța a apreciat că, în concret, fapta petentului prezintă un grad redus de pericol social, în condițiile în care din materialul video rezultă faptul că acesta a pătruns în aria protejată doar pentru a ocoli o porțiune din drumul public care era acoperită de zăpadă, nefiind posibilă parcurgerea acestuia cu mașina, în condiții de siguranță. O intenție contrară din partea petentului ar fi rezultat în ipoteza în care acesta ar fi continuat să ruleze în afara drumului public inclusiv după depășirea zonei înzăpezite. Or, se poate observa că petentul a intrat în aria protejată doar atât cât a fost necesar pentru a ocoli acea porțiune înzăpezită din drumul public.

În opinia instanței, această împrejurare este de natură să înlăture orice suspiciune de rea intenție din partea petentului, mai ales în condițiile în care aceleași imagini video susțin că autoturismul condus de petent a circulat, în restul timpului, doar pe drumul destinat traseului montan.

Pe de altă parte, instanța a reținut că fapta imputată petentului nu a avut urmări materializate în consecințe negative, ori cel puțin acestea nu au fost aduse la cunoștința instanței

În lumina acestor circumstanțe reale și personale, instanța a apreciat că, în cauză, nu se impune aplicarea unei sancțiuni atât de drastice precum este cea a amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei, întrucât această sancțiune nu este de natură a răspunde cerinței de proporționalitate în raport de gravitatea faptei.

Aplicarea sancțiunilor contravenționale trebuie să răspundă, în toate cazurile, scopului general pentru care acestea sunt reglementate, anume acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite și de a preveni, pe viitor, săvârșirea unor noi fapte antisociale. Or, în prezenta cauză, sancțiunea amenzii de 5000 lei nu este necesară și excede acestui scop al aplicării sancțiunilor contravenționale, dat fiind faptul că, în fond, petentul nu a eludat în mod absolut dispozițiile legale referitoare la protecția ariilor naturale.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, G____ Națională de Mediu,, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat că împrejurarea pe care instanța de fond a reținut-o drept împrejurare „de natură să înlăture orice suspiciune de rea intenție din partea petentului” este nefondată întrucât nu este temeinic ca instanța să înlăture intenția contravenientului doar pentru că „putea exista și o altă ipoteză”.

Privitor a consecințele contravenției, a învederat că aplicarea unei sancțiuni contravenționale nu este condiționată neapărat de consecințele acesteia în concret decât în cazul în care norma de incriminare prevede astfel, iar în ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii și cuantumul amenzii aplicate aplicate de comisarii de mediu, a arătat că aceștia au aplicat corect și legal amenda, cuantumul acesteia fiind la minimul special prevăzut, contravenientul având și beneficiul legal de a achita jumătate din minim în 48 de ore.

A arătat că instanța de fond a făcut abstracție totală de acest aspect atunci când a făcut reindividualizarea întrucât nu a luat în considerare toate aspectele faptei.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

Sub aspectul legalității, în mod corect instanța de fond a constatat că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, care prevăd toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute ce trebuie să le conțină procesul verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, s-a apreciat în mod corect că petentul nu a dovedit existența unei situații contrare celei reținute în procesul verbal de constatare a contravenției contestat în prezenta cauză, astfel că petentul se face vinovat de săvîrșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Cât privește proporționalitatea sancțiunii, Tribunalul reține în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată – că măsura avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin în materie civică, astfel că în mod corect a apreciat instanța de fond asupra reindividualizării sancțiunii contravenționale .

Contrar susținerilor apelantului, Tribunalul va avea în vedere că fapta petentului prezintă un grad redus de pericol social, în condițiile în care din materialul video rezultă că petentul a intrat în aria protejată doar atât cât a fost necesar pentru a ocoli acea porțiune înzăpezită din drumul public.

În plus, se mai reține că legiuitorul ar fi prevăzut în mod expres că nu poate fi aplicată sancțiunea avertismentului dacă ar fi apreciat că gradul de pericol social al acestei contravenții este foarte ridicat.

D____ urmare, critica formulată de apelantul-intimat este nejustificată, sentința apelată fiind găsită legală și temeinică, și judicios motivată, drept pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL – SERVICIUL COMISARIATULUI JUDEȚEAN Suceava, cu sediul în __________________________. 72, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 25 din 16.01.2015, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind R___ S_____ M_____, domiciliat în mun. Vatra Dornei, _____________________, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

N______ D_____ C_______ O_________ G_______ J____ I____

Red. O.G.

Jud. S_________ L____ R_____

Tehnored. J.I.

4 ex. – 17.12.2015