Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizie nr. 1418/2015

Ședința publică din data de 18 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ N___

Judecător G_______ B______

Grefier C______ C_________ P_______

Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul – intimat Inspectoratul de Poliție Județean T____ împotriva sentinței civile nr.1308/05.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent A_____ D____ Nicușor, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Potrivit disp. art. 131 alin.1 coroborate cu disp. art.95 pct. 4 din noul cod procedură civilă, aprobat prin Legea nr.134/2010, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra fondului, potrivit disp. art. 394 noul cod de pr. civ.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr.1308/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul A_____ D____ Nicușor, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T____, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 04.08.2014 și s-a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 810 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 pct. 11 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 cu avertisment.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/04.08.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 180 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin.1 din OUG nr.195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 și cu amendă în cuantum de 810 lei și reținerea certificatului de înmatriculare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 pct. 11 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG 195/2002, fiind aplicată pentru cele două fapte amenda cumulată de 990 lei.

În sarcina acestuia s-a reținut faptul că în data de 04.08.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________________ a purta centura de siguranță obligatorie și de asemenea avea aplicate folii de culoare închisă pe geamurile laterale spate fără ca acestea să fie omologate.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității.

Referitor la faptul că agentul constatator a consemnat greșit adresa contravenientului, menționând _____________________ de Int. Plantelor, instanța a constatat că mențiunea privind domiciliul contravenientului nu face parte dintre cele enumerate la art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și în consecință existența unei erori sub acest aspect ar putea atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal și aceasta numai dacă se face dovada unei vătămări aduse petentului care nu poate fi înlăturată în alt mod. Or, în cazul de față, este evident că nu există o vătămare în condițiile în care procesul verbal conține numele, prenumele și CNP-ul contravenientului, acestea fiind mai mult decât suficiente pentru stabilirea exactă a identității persoanei în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale.

În ceea ce privește menționarea inexactă a locului unde a fost oprit petentul, instanța a constatat că și această împrejurare, pentru a avea consecințe asupra legalității procesului verbal de contravenție, este necesar să se facă dovada vătămării cauzate. În condițiile în care agentul constatator a menționat locul ca fiind _____________________ se impunea în situația de față o indicare și mai precisă dat fiind faptul că locul săvârșirii nu prezintă relevanță pentru conținutul constitutiv al contravențiilor reținute în sarcina petentului, de a nu purta centura de siguranță și de a avea aplicate folii de culoare închisă neomologate.

Referitor la încheierea procesului verbal de contravenție în lipsa unui martor asistent, instanța a constatat că agentul constatator a menționat că la momentul încheierii procesului verbal nu au fost de față martori, fiind respectate astfel prevederile art. 19 alin. 3 din OG 2/2001 care dispun că în lipsa unui martor asistent agentul constatator trebuie să consemneze împrejurările care au dus la încheierea procesului verbal în acest mod. Rolul martorului asistent nu este acela de a proba săvârșirea faptei contravenționale, ci doar de a confirma împrejurările în care s-a încheiat procesul verbal de contravenție (locul, data, refuzul contravenientului de a semna sau lipsa acestuia, etc.). În cazul de față, împrejurarea că agentul constatator nu a oprit un alt participant la trafic deși era o oră cu trafic ridicat încheind procesul verbal în lipsa unui martor asistent nu poate atrage nulitatea procesului verbal, neexistând o vătămare adusă petentului prin încheierea procesului verbal în acest mod în condițiile în care acesta recunoaște prin plângerea formulată faptul că a fost prezent la încheierea procesului verbal precum și faptul că a refuzat semnarea acestuia, deci tocmai împrejurările pe care martorul asistent ar fi fost chemat să le confirme.

În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia agentul constatator a refuzat să consemneze obiecțiunile sale, instanța a reținut că această împrejurare, dincolo de faptul că nu a fost probată în nici un mod, nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal lipsind orice vătămare în condițiile în care prin intermediul plângerii contravenționale formulate petentul a avut posibilitatea de a invoca toate motivele de nelegalitate pe care le-a apreciat întemeiate precum și toate apărările referitoare la existența faptei contravenționale ori a vinovăției sale.

Tot sub aspectul motivelor de nulitate invocate de petent, faptul că agentul constatator nu a completat căsuța din dreptul mențiunii ,,refuză să semneze” pe formularul tipizat al procesului verbal este irelevant în condițiile în care acesta a consemnat scriptic faptul că acesta refuză să ia la cunoștință de conținutul procesului verbal.

În ceea ce privește așa-zisa măsură a confiscării, instanța a constatat că agentul constatator a menționat în dreptul rubricii privind sancțiunea complementară a confiscării ________ numărul permisului de conducere al petentului. Faptul că nici din cele arătate de petent în cuprinsul plângerii și nici din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi dispus în fapt vreo măsură cu privire la permisul de conducere, dovada eliberată privind doar certificatul de înmatriculare precum și faptul că ________ numărul permisului de conducere sunt menționate în mod obișnuit în procesul verbal deși formularul tipizat nu are o rubrică în acest sens îndreptățește concluzia că această împrejurare reprezintă o simplă eroare materială, care nu este de natură să determine nulitatea procesului verbal.

Referitor la calitatea de agent constatator, având în vedere că acesta era agent de poliție în cadrul Secției 2 Poliție, instanța a constatat că acesta avea competența de a încheia procesul verbal raportat la prevederile art. 15 alin. 3 din OG 2/2001, care dispun că ,, Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne constata contraventii privind: apararea ordinii publice; circulatia pe drumurile publice; regulile generale de comert; vanzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotarare a Guvernului” .

În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002, instanța a reținut că împrejurarea reținută în sarcina petentului, de a conduce autoturismul fără a purta centura de siguranță obligatorie a fost percepută de agentul constatator cu propriile simțuri, procesul verbal având în consecință forță probantă în ceea ce privește existența acestei fapte contravenționale.

Totodată, instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute și nu a înțeles să propună probe deși a beneficiat de ample posibilități în acest sens.

Astfel, raportat la cele de mai sus, instanța a constatat că fapta petentului a fost corect încadrată juridic de agentul constatator, procesul verbal de constatare a contravenției fiind din această perspectivă legal și temeinic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că aceasta se încadrează în limitele stabilite de textul sancționator și este proporțională și justă, agentul constatator aplicând amenda minimă prevăzută de lege pentru fapta săvârșită, sancțiunea aplicată fiind necesară și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și educativ al legii contravenționale.

Referitor la fapta prevăzută de art. 148 pct. 11 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, instanța a reținut că potrivit acestei dispoziții legale ,,se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: (...) 11. să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă”.

Potrivit art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG 195/2002 ,,constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (...) 35. aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale, cu excepția celor omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă și care sunt marcate corespunzător”

Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2132/2005 prevede că foliile de protecție aplicate pe geamuri trebuie să fie certificate și marcate corespunzător, iar aplicarea acestora este permisă numai în atelierele autorizate care trebuie să elibereze un certificat care atestă conformitatea acestora cu dispozițiile legale.

Existența foliilor de culoare închisă pe geamurile laterale spate ale autoturismului condus de petent a fost constatată personal de agentul constatator și recunoscută de petent în cuprinsul prezentei plângeri contravenționale, acesta nedepunând înscrisuri care să ateste omologarea foliei respective.

În consecință, instanța a constatat că petentul nu a probat faptul că folia aplicată pe geamurile autoturismului îndeplinește condiția omologării și prin urmare fapta acestuia de a circula cu autoturismul având montată folie de coloare închisă neomologată întrunește conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art.148 pct.11 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art.102 alin.1 pct. 35 din OUG 195/2002.

Astfel, raportat la cele de mai sus, instanța a constatat că fapta petentului a fost corect încadrată juridic de agentul constatator, procesul verbal de constatare a contravenției fiind din această perspectivă legal și temeinic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a constatat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei aplicată pentru această faptă nu îndeplinește cerința proporționalității și se impune înlocuirea ei cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a stabili aceasta, instanța a avut în vedere faptul că sancțiunea avertismentului se poate aplica în măsura în care din probele administrate reiese că fapta contravenientului prin modul concret de săvârșire, urmările produse și circumstanțele personale ale acestuia este de o gravitate mai redusă decât cea avută în vedere de legiuitor la stabilirea limitelor sancțiunii aplicabile, iar avertizarea contravenientului cu privire la respectarea pe viitor a dispozițiilor legale este suficientă pentru realizarea scopului preventiv al legii contravenționale.

În cauza de față, instanța a reținut faptul că petentul nu era proprietarul autovehiculului, așa cum reiese din dovada de circulație eliberată odată cu reținerea certificatului de înmatriculare (f. 7), împrejurare ce denotă culpa ca și formă de vinovăție, dată de neglijența în a se asigura că autovehiculul condus respectă cerințele impuse de lege și nu intenția. Tot sub aspectul circumstanțelor privitoare la faptă, instanța a reținut că în procesul verbal s-a consemnat faptul că autoturismul avea aplicate folii de culoare închisă doar pe geamurile laterale spate, gradul de reducere a vizibilității fiind în consecință redus iar gradul de pericol social al faptei, față de cele expuse, minim.

În ceea ce privește sancțiunea complementară a reținerii certificatului de înmatriculare, instanța a constatat că aceasta a fost dispusă în mod legal și temeinic, conform prevederilor art.112 alin.1 lit.l din OUG 195/2002 și prin urmare a fost menținută.

Împotriva sentinței civile nr.1308/05.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale .

În susținerea apelului intimatul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 04.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 990 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 04.08.2014, în Timișoara, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________ a purta centura de siguranță obligatorie și de asemenea avea aplicate folii de culoare închisă pe geamurile laterale spate fără ca acestea să fie omologate.

Prima instanță a pronunțat o hotărâre total netemeinică atunci când a admis plângerea petentului și a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 990 lei cu sancțiunea avertismentului.

S-a apreciat că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Astfel, raportat la criteriile expuse de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, s-a apreciat că, având în vedere gradul de pericol social al faptei, nu se poate aplica sancțiunea avertismentului, deoarece fapta, prin natura sa, nu poate cauza o pagubă materială efectivă, însă acest lucru nu înseamnă că nu a cauzat o pagubă.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că legiuitorul a stipulat sancțiunea amenzii într-un cuantum ridicat pentru astfel de fapte ilicite. Or, a aprecia că gravitatea faptei este suficient de scăzută încât să justifice aplicarea unui simplu avertisment, ar face ca sancțiunea amenzii contravenționale menționată în dispozițiile legii să fie inoperantă, confirmând și întărind, în același timp, atitudinea indisciplinată a cetățenilor, care ar fi încurajați să încalce dispozițiile legale arătate, fiind la adăpost de sancțiuni pecuniare, conștienți fiind că sancțiunea care li s-ar aplica ar fi avertismentul.

Petentul nu poate începe de la această vârstă să încalce regulile de circulație și să știe că este ferit de răspundere pecuniară, deoarece instanța va înlocui sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului.

Mai mult, instanța avea posibilitatea reducerii cuantumului amenzii contravenționale, lucru pe care îl consideră oportun în această cauză, și nu înlocuirea amenzii cu avertisment.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul consideră că este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt, prin sentința atacată prima instanță nu a reținut faptul că procesul verbal de contravenție ar fi nelegal întocmit, ori că petentul nu ar fi săvârșit contravențiile, ci s-a limitat la a reevalua sancțiunea contravențională aplicată petentului pentru contravenția prevăzută de art.148 pct.11 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 și sancționată de art.102 alin.1 pct. 35 din OUG 195/2002, în condițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru contravenția prevăzută de art.148 pct.11 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, hotărârea primei instanțe apare temeinică, în condițiile în care fapta astfel cum a fost săvârșită de către petent prezintă un grad de pericol social redus. În speță, astfel cum a reținut și prima instanță petentul nu era proprietarul autovehiculului, ceea ce dovedește neglijența acestuia în a se asigura că autovehiculul condus respectă cerințele impuse de lege și autoturismul avea aplicate folii de culoare închisă doar pe geamurile laterale spate, gradul de reducere a vizibilității fiind în consecință redus.

Totodată tribunalul reține că petentul se află la o primă abatere, nefiind dovedit în speță că acesta a mai fost sancționat pentru o faptă similară, iar urmările faptei săvârșite nu presupun o vătămare gravă a valorilor sociale protejate prin norma legală aplicată acestuia.

Toate acestea conduc la stabilirea unui grad redus de culpă în săvârșirea faptei, precum și la concluzia că avertismentul este suficient pentru atenționarea petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și asupra obligației de a respecta pe viitor dispozițiile legale.

Criticile apelantului – intimat în sensul că, concluziile instanței de fond sunt de natură a lipsi de eficiență sancțiunea aplicată, deschizând posibilitatea săvârșirii faptelor contravenționale tocmai datorită modului de apreciere a pericolului social al faptei și că legiuitorul a apreciat că o astfel de conduită ilicită este necesar a fi sancționată cu amenda în cuantum ridicat, nu pot fi reținute deoarece sancțiunea contravențională nu este un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate și chiar legiuitorul a prevăzut posibilitatea instanței de judecată de a înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, dându-i astfel posibilitatea să aprecieze asupra pericolului social al faptei.

Astfel fiind, urmează a se respinge apelul promovat și a se menține hotărârea atacată, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de apelantul – intimat Inspectoratul de Poliție Județean T____, cu sediul în Timișoara, ____________________.44-46, județ T____, împotriva sentinței civile nr.1308/05.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent A_____ D____ Nicușor, cu domiciliul în Timișoara, ___________________________.1, __________, județ T____.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.09.2015.

PREȘEDINTE pentru JUDECĂTOR

R_____ N___ G_______ B______

(în concediu de odihnă

semnează președinte complet

R_____ N___ )

GREFIER

C______ C_________ P_______

Red ./Tehnored.

R.N / C.C.P

Prima instanța jud. A____ R_____ T_____

Octombrie 2015 – 4 ex./ 2 ex. ____________________________________>