La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de apel dedusă judecății, apelantul solicită ca judecarea pricinii să se desfășoare și în lipsa părților, conform dispozițiilor art.223 Ncpc, precum și faptul că intimatul s-a conformat dispozițiilor stabilite în sarcina sa prin încheierea din data de 25.06.2015, în sensul că a depus la dosar actele din procedura de încadrare în grupa a II-a de muncă în unitate cu referire specială la Secția Mecanică 1 pentru perioada 1989-1999.

Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 223 Ncpc, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare inclusiv sub aspectul lipsei de interes raportat la prevederile art.14 din Codul de procedură civilă a cererii pentru perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx94, perioadă pentru care a fost eliberată Adeverința nr.1404/12.10.2007.

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.04.2013 reclamantul R_______ A____ a chemat in judecata pe parata ______________________ ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxxxx99 a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, art. 3, pct. 34, Anexa 2, procent 100%, să se dispună obligarea paratei la efectuarea mențiunilor cuvenite in carnetul de munca al reclamantului, obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civilă nr. 8755/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București –Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul R_______ A____ în contradictoriu cu pârâta S.C. F___ S.A. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:

În perioada 21.05.1969 – 14.06.1999 reclamantul a fost salariatul Uzinei „23 August”, devenită prin reorganizare ________________________-și activitatea inițial în calitate de strungar, împrejurare rezultată din mențiunile carnetului de muncă al reclamantului, pozițiile nr.3 - 74 (filele 7 – 23 din dosar).

Pentru perioada 1.09.1989 – 1.03.1994, în care reclamantul a desfășurat activitate în calitate de maistru și tehnician, pârâta a eliberat adeverința nr.1404/12.10.2007 (fila 24), prin care a atestat faptul că munca prestată de reclamant se încadrează în grupa a II-a, în procent de 100%, conform art.3 anexa II pct.34 din Ordinul nr.50/1990, întrucât a lucrat în aceleași condiții cu muncitorii care efectuau polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.

În perioada 1.03.1994 – 14.06.1999 reclamantul a îndeplinit atribuții specifice postului de reglor în cadrul Secției Mecanice I, astfel cum se menționează în carnetul de muncă al acestuia, pozițiile nr.49 – 74, iar pentru munca prestată în aceste condiții a pretins a se constata că beneficiază în continuare de încadrare în grupa a II-a de muncă, însă cererea sa este neîntemeiată

Astfel, în lipsa existenței unui înscris care să dateze din perioada derulării raporturilor de muncă dintre părți și care ateste atribuțiile reclamantului, instanța constată că mențiunile carnetului de muncă infirmă susținerile reclamantului în sensul că a exercitat aceeași activitate, specifică postului de maistru, respectiv de tehnician, și după data de 1.03.1994.

Potrivit art.2 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2. Totodată, potrivit art. 6 și art.7 din ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), încadrarea în grupele I și II de muncă făcându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru.

Prin art.2, art.4 și art.5 din Ordinul nr.125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de muncă în vederea pensionarii, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990 s-a stabilit, de asemenea, că în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 2, că metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea in grupele I si II de muncă este cea prevăzută in Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale, ordinul aplicându-se pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.

Punctul 34 din anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990 enumeră printre categoriile de activități ce se încadrează în grupa a II-a de muncă fasonarea, îndreptarea sau bombarea manuală cu ciocane, la rece, a tablei de peste 5 mm grosime (activitate continuă), curățarea prin ciocănire a cazanelor de abur și de locomotivă cu abur, confecționarea prin bătaie la rece, la mașini automate, a cuielor, agrafelor, știfturilor, sârmei ghimpate, țintelor, niturilor, piulițelor etc.

În aceste condiții, din probele administrate nerezultând faptul că atribuțiile reclamantului au fost aceleași și ulterior schimbării funcției din maistru și tehnician, pentru care a fost recunoscută de către angajator încadrarea în grupa a II-a de muncă, în funcția de reglor, munca desfășurată în cadrul pârâtei ulterior datei de 1.03.1994 nu poate fi calificată ca fiind în condiții de grupa a II-a de muncă, iar instanța nu poate aprecia nici dacă timpul efectiv lucrat în postul de reglor era de circa 70% din timpul lucrat în cadrul programului de lucru. Pentru aceste considerente, cererea în constatare este neîntemeiată.

Cererea de obligare a pârâtei la efectuarea în carnetul de muncă a mențiunilor privind încadrarea în grupa de muncă are caracter accesoriu în raport cu cea de constatare a încadrării în condițiile prevăzute de Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale, astfel că a fost de asemenea respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul R_______ A____ .

În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului pentru următoarele motive:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxxxx99 a desfășurat activitate la societatea parată în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, art. 3, pct. 34, Anexa 2, procent 100% și să dispună obligarea intimatei la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă al apelantului reclamant.

A învederat apelantul reclamant că începând 01.09.1989 a lucrat ca maistru și tehnician în cadrul societății intimate și până la data de 01.03.1994 s-au recunoscut condițiile grupei a II-a de muncă în procent de 100%, iar după această dată, deși a lucrat în aceleași condiții, unitatea nu a mai operat în cartea de muncă grupa a II-a.

Recunoașterea grupei de muncă este confirmată și prin adeverința nr. 1404/12,10.2007 emisă de societate, din care reiese că în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxxxx94 apelantul reclamant a beneficiat de grupă a II-a de muncă în procent de 100%.

Acesta a solicitat continuitatea acordării grupei a II-a de muncă, având în vedere că a lucrat în aceleași condiții, în același loc și am exercitat aceeași meserie de maistru și tehnician.

Instanță de fond, prin sentința civilă nr.8775/25.09.2014, a respins acțiunea apelantului ca neîntemeiata.

Consideră că în mod nelegal instanță de fond a apreciat că în lipsa existenței unui înscris care să dateze din perioada derulării raporturilor de munca dintre părți și care să ateste atribuțiile apelantului nu poate fi primită susținerea conform căreia apelantul a exercitat aceeași activitate și anume aceea de maistru respectiv de tehnician.

A învederat instanței ca atribuțiile apelantului au fost aceleași și ulterior schimbării funcției în acea de reglor, însă în mod greșit instanța a apreciat că munca desfășurată ulterior datei de 01.03.1994 nu poate fi calificată ca fiind în condiții de grupă a II a de muncă.

Pentru aceste motive, solicită să fie admis apelul astfel cum a fost formulat.

Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Sub un prim aspect, Curtea reține că reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în constatare formulată în contradictoriu cu pârâta ______________ sensul că perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx99 a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, art. 3, pct. 34, Anexa 2, procent 100%, solicitând totodată obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de munca al reclamantului.

Se constată însă că pentru perioada 01.09.1989 – 01.03.1994 reclamantului i-a fost emisă de către pârâtă adeverința solicitată, înregistrată sub nr. 1404/12.10.2007, din care rezultă că în respectivul interval de timp, în calitate de maistru și tehnician, a lucrat în aceleași condiții cu muncitorii ce efectuau polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase, fiind încadrat în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, art.3, Anexa II; pct.34, procent 100%. Prin urmare, dată fiind eliberarea acestei adeverințe de către pârâtă, cererea reclamantului vizând perioada 01.09.1989 – 01.03.1994 este lipsită de interes.

Cât privește criticile reclamantului referitoare la soluția primei instanțe, ce a constatat netemeinicia cererii de constatare a desfășurării unei activități încadrate în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% și ulterior datei de 01.03.1994, Curtea le constată nefondate. Astfel cum s-a reținut și de către tribunal, din cuprinsul carnetului de muncă rezultă că ulterior datei de 01.03.1994 a intervenit schimbarea funcției reclamantului în aceea de reglor, această funcție fiind exercitată în toată perioada 01.03.1994 – 14.06.1999 în cadrul Secției Mecanică I. Or, aceste mențiuni ale carnetului de muncă fac dovada contrară a celor susținute de către apelantul reclamant, potrivit cărora ar fi lucrat în aceleași condiții, în același loc și ar fi exercitat aceeași meserie de maistru și tehnician și ulterior datei de 01.03.1994.

Curtea reține, cu privire la pretențiile reclamantului aferente perioadei 01.03.1994 – 14.06.1999, că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a-II-a de muncă se făcea de către conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, potrivit art. 6 din Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, aspecte care nu se regăsesc în cauză, motiv pentru care se constată că Tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii.

În acest sens, se are în vedere că prin Ordinul nr.50/05.03.1990, publicat în Monitorul Oficial nr.38 din 20.03.1990, elaborat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății, împreună cu Comisia Națională pentru Protecția Muncii, au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării. Prin acest ordin se stabilea în mod exhaustiv, limitativ, lista locurilor de muncă încadrate în grupa I, respectiv grupa a II a de muncă, angajatorul neavând posibilitatea de a declara și alte locuri de muncă în aceste categorii. Au fost întocmite două anexe referitoare la grupa I de muncă, respectiv grupa a II-a de muncă, iar prin art.3 al ordinului s-a prevăzut posibilitatea extinderii listelor. Astfel, beneficiază de încadrarea în cele două grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate (din punct de vedere al funcției îndeplinite), respectiv muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, dar și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexe. Alineatul 2 al art. 3 prevede beneficiul acelorași drepturi în favoarea personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități care realizează lucrări de extindere, modernizare sau reparație ale capacităților de producție și care desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.

Prin Ordinul nr.125 din 05.05.1990, cu aplicare de la 01.03.1990, au fost precizate de către aceiași emitenți locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I și a II a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 01.03.1990.

În aplicarea acestor dispoziții, fostul angajator a purtat negocieri cu sindicatele și a procedat la încadrarea personalului în grupele superioare de muncă, fiind întocmite liste cu locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, anexe la convențiile colective de muncă, acestea fiind depuse în copie la dosar.

În condițiile art. 6 din Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile concrete de muncă, specificându-se pentru fiecare secție/serviciu, meseriile și funcțiile, dar și activitățile îndeplinite de acestea care se încadrează în grupa superioară de muncă, precum și temeiul de drept cu trimitere la articolele corespunzătoare din Ordin. Încadrarea nu s-a făcut nominal, ci pe categorii de funcții, secții și activități, iar reclamantul, în raport de funcția de reglor îndeplinită, nu figurează că ar fi beneficiat de grupa a II-a de muncă.

Curtea mai reține că în speță nu este incidentă nici situația prevăzută de art.3 din Ordinul nr.50/05.03.1990. Încadrarea în grupe superioare de muncă, pe temeiul art.3 din ordin, pentru alte persoane decât cele menționate în anexe, se poate face numai dacă nivelul noxelor existente la locurile de muncă (activități, meserii, funcții), prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în normele republicane de protecție a muncii (art.4 din Ordinul nr.50/1990). Existența condițiilor deosebite la aceste locuri de muncă trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări care trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritorial pentru protecția muncii (art.5 din ordin). Încadrarea efectivă se putea face pe baza acordului dintre unitate și sindicat, pe baza condițiilor deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea personalul, fiind exemplificate nivelul noxelor existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc. În plus, pentru încadrarea în grupa I este necesar ca personalul să lucreze în locurile de muncă corespunzătoare cel puțin 50% din timpul efectiv lucrat, iar pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă cel puțin 70% din programul de lucru (art.7 din ordin).

Astfel, din prevederile legale incidente rezultă că pentru încadrarea în grupele de muncă a altor categorii profesionale decât cele enumerate în anexa ordinului sunt necesare atât determinări de noxe făcute de organe de specialitate din Ministerul Sănătății, confirmate de Inspectoratul Teritorial de Muncă, pentru a se verifica dacă angajatorul a luat toate măsurile pentru normalizarea condițiilor și pentru respectarea funcționării normale a instalațiilor de protecție a muncii, cât și numirea efectivă de către patronat a persoanelor care în mod efectiv la locul de muncă sunt supuse acestor factori de condiție grea sau foarte grea de muncă, precum și timpul efectiv petrecut în astfel de condiții. Or, din probatoriul administrat nu rezultă că activitatea desfășurată de reclamant în perioada dedusă judecății ar putea fi încadrată în grupă superioară, nefiind incidentă ipoteza anterior menționată. În măsura în care prevederile legale nu au fost puse în aplicare de către angajator și sindicate în societatea angajatoare, la data la care intimatul-reclamant își îndeplinea efectiv atribuțiile, acesta trebuia să se adreseze instanței de judecată la acea dată, pretinzând recunoașterea condițiilor de muncă și încadrarea activității în grupă superioară de muncă. Așa cum s-a mai arătat, în prezent nu mai este posibilă verificarea condițiilor efective în care reclamantul își îndeplinea activitatea, deoarece nu se pot face determinări la nivelul perioadei dedusă judecății . Nu există nicio altă dovadă asupra condițiilor concrete de muncă și, cu atât mai puțin, a duratei din timpul de lucru, în care ar fi fost supus factorilor nocivi.

Deci, față de prevederile legale incidente în speță, la care mai sus s-a făcut referire și față de listele privind nominalizarea funcțiilor și activităților încadrate în grupele de muncă, Curtea constată că pretențiile apelantului-reclamant sunt neîntemeiate.

Având în vedere aceste considerente de fapt si de drept, Curtea, in baza art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant R_______ A____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în București, ___________________.32, ____________, ___________, sector 3, având CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva sentinței civile nr.8755/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București –Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât _______________ sediul în București, ______________________, sector 3, având CUI xxxxxx, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D______ A______ T___ A____ I_____ C________

GREFIER

I_____ L_______ B___

RED:D.A.T

Dact:I.B/28.09.2015

Tehnored:D.M/29.09.2015/4 ex

Jud.fond: C_____ C____