Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1321/2012

Ședința publică de la 27 Iunie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE S_____ R________

Judecător P______ M______ A__________

Judecător C______ L______ V______

Grefier E________ G______

*****************************************************

La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurent __________________________ sentinței civile nr. 1938 din 07.12.2011 a Tribunalului N____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.-

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M_____ C______ pentru intimat lipsă fiind recurentul .-

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxei de timbru , că procedura este legal îndeplinită și nemaifiind cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.

Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefundat, susținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise.

C U R T E A

- deliberând -

Dosar XXXXXXXXXXXXX

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1937/C/7.12.2012, pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul A________ I_____ în contradictoriu cu pârâta S.C. E________ S.A. București, constatându-se că reclamantul a desfășurat activitate profesională în grupa I de muncă în perioada 20.11.xxxxxxxxxxxxx01, timp de lucru 100% și fiind obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință cu mențiunile corespunzătoare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de 12.10.2011 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei reținând că în litigiul dedus judecății, privind încadrarea într-o grupă de muncă a activității desfășurată de reclamantă într-o perioadă care este anterioară reorganizării pârâtei conform H.G. nr. 1342/2001, calitate procesuală pasivă are societatea pârâtă, potrivit raporturilor de muncă existente între reclamantă și pârâtă astfel cum a rezultat din contractele aflate la dosar, fiind lipsită de relevanță preluarea ulterioară a personalului de către filialele înființate în baza H.G. nr. 1342/2001.

Totodată a respins excepția inadmisibilității având în vedere că cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile Ordinului 50/1990, ale Codului muncii iar, sub un alt aspect, accesul la justiție este consacrat ca drept cetățenesc fundamental atât prin art.21 din Constituție cât și prin art.6 pct.1 din C.E.D.O.

Din carnetul de muncă al reclamantului a rezultat că a desfășurat activitate în cadrul I. R. E. Bacău, în perioada 20.11.xxxxxxxxxxxxx01, ca inginer.

Prin deciziile de numire și fișele postului existente la dosarul cauzei se confirmă cele consemnate în carnetul de muncă și se pot reține atribuțiile de serviciu ale reclamantului în sensul că acesta a fost nevoit să participe în mod direct la desfășurarea proceselor tehnologice deosebit de complexe, care necesită îndrumare tehnică și tehnologică pe faze de producție în aprecierea calității și performanțelor unor echipamente importante în sistemul energetic național.

Deși activitatea desfășurată de reclamant nu este prevăzută în grupa I de munca potrivit Ordinului 50/1990, având în vedere condițiile în care aceasta și-a desfășurat activitatea, raportat la activitățile și categoriile profesionale stabilite de acest act normativ, se încadrează în grupa I de munca prin asimilare, în temeiul art. 3 din Ordinul nr. 50/1990.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurata fără nici o deosebire bazata in special pe sex, rasa, culoare... sau orice altă situație. Însă, nu orice diferența de tratament constituie discriminare. Dreptul la nediscriminare protejează persoanele fizice aflate în situații asemănătoare împotriva aplicării unui tratament diferit, drept urmare, reclamantul trebuie să beneficieze de același tratament cu cel aplicat colegilor săi de muncă.

În situația de față, s-a apreciat că acordarea grupei a I-a de muncă reclamantului, are la bază și aplicarea unui tratament nediscriminatoriu față de colegii acesteia care prin sentința civilă nr.185/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, li s-a acordat grupa I de muncă pentru aceeași activitate desfășurată în aceleași condiții și la aceeași unitate, fapt confirmat și de martorii audiați în cauza deduse judecății și celelalte mijloace de probă administrate.

Față de toate aceste considerente, Tribunalul a admis acțiunea așa cum a fost precizată, a stabilit că activitatea desfășurată de reclamant - timp de lucru 100% - se încadrează în grupa I-a de muncă și a obligat pârâta să emită adeverință în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta S.C. E________ S.A. București, scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art.15 lit. a din Legea nr. 146/1997, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. E________ S.A., susținându-se că, în raport de dispozițiile legale în baza cărora s-a realizat reorganizarea sistemului energetic și de dispozițiile art.69 din Codul Muncii, ale pct. 1, 4, 5 din Anexa la Ordinul nr. 590/2008, societatea nu deține documentele privind raporturile de muncă cu reclamanta. Totodată s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Legal citat, intimatul-reclamant, prin apărător, a formulat întâmpinare ( fl. 19-22 ) și concluzii de respingerea a recursului ca nefundat întrucât, recurenta are calitate procesuală, iar recunoașterea condițiilor deosebite de muncă s-a efectuat legal, prin extinderea dispozițiilor exprese ale Anexelor la O. 50/1990 și locului său de muncă, pentru natura activităților prestate și a condițiilor nocive și periculoase de muncă.

La solicitarea instanței, întrucât nu sunt publicate în M.Of., s-a depus de către intimatul reclamant actele normative invocate în susținerea acțiunii( fl. 27 ș.u. ); totodată s-a depus și S.Civ. 185/2009 a Tribunalului Suceava.

Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art.304, 3041 Cod procedură civilă, precum și în contextul actelor și lucrărilor dosarului, Curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea cu judecata căreia reclamantul a învestit prima instanță s-a solicitat - conform precizărilor de la fl. 23-26 - constatarea prestării activității profesionale în grupa I sau grupa a II-a de muncă, timp de lucru 100% în perioada 20.11.1984-1.04.2001 și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe corespunzătoare.

În acest cadru procesual, instanța de recurs apreciază că cererea de chemare în judecată precizată se încadrează în categoria mijloacelor procesuale a căror finalitate constă în stabilirea în contradictoriu cu angajatorul a condițiilor de desfășurare a raporturilor de muncă, cu consecințe asupra încadrării în grupele de muncă prevăzute de lege și, ulterior recunoașterii dreptului pretins, menționarea, cu caracter formal, declarativ, iar nu constitutiv, în carnetul de muncă a datelor corespunzătoare.

D____ urmare, acțiunea precizată constituie un conflict de muncă în sensul dispozițiilor art. 248 Codul Muncii în vigoare la data formulării acțiunii, părți ale acestui conflict fiind angajatorul din perioada avută în vedere prin acțiunea formulată. În consecință, împrejurarea reorganizării succesive a societății angajatoare este irelevantă din perspectiva constatării modului de respectare a drepturilor pretinse de către salariat decurgând din raporturile juridice de muncă pentru intervalul de timp în care ambele părți ale litigiului aveau calitatea de angajator și salariat. Eliberarea adeverinței corespunzătoare admiterii capătului principal reprezintă, în acest context, consecința juridică reglementată de dispozițiile Ordinului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 590/2008. Potrivit dispozițiilor pct.5 din anexa ordinului menționat deținătorul de arhive este persoana juridică în a cărei păstrare se află documente în baza cărora se poate întocmi și elibera adeverința, documente relevante sub aspectul condițiilor de desfășurare a activității, iar nu în mod obligatoriu documentele de personal.

Față de aceste considerente, instanța apreciază motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive ca fiind nefondat, recurenta nedovedind predarea tuturor documentelor referitoare la condițiile de desfășurare a activității către alte entități juridice.

Referitor la fondul litigiului dedus judecății, instanța constată că încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă este reglementată de dispozițiile și anexele Ordinului nr. 50/1990, respectiv ale Ordinului nr. 100/1990 și nr. 125/1990, prin indicarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale corespunzătoare fiecărei grupe în parte.

În aplicarea acestor dispoziții normative, conform punctului 6 din Ordinul nr. 50/1990, se impunea aprobarea, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, încadrării în grupa I și a II-a de muncă, numai dacă, cu toate măsurile luate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locul de muncă depășea încă nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)

Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă este necesar să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unităților.

Aceste determinări trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau dacă s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor de muncă și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal ( art. 4 și 5 din Ordinul 50/1990).

Totodată, organizația sindicală, ca reprezentantă a salariatului și cea mai autorizată să cunoască condițiile concrete de muncă ale fiecărui salariat, a participat la operațiunea de încadrare a activităților desfășurate de salariații recurentei în grupa I și II de muncă ( vezi susțineri întâmpinare fl. 16 d. fond ), intimatul reclamant neregăsindu-se printre salariații a căror activitate a fost constatată ca fiind desfășurată în condiții de grupa I sau II-a de muncă.

Instanța de fond, admițând acțiunea reține faptul că reclamantul a desfășurat activități care prin asimilare se încadrează în grupa I de muncă potrivit art. 3 din Ordinului 50/1990 .

Susținerea reclamantului precum că art. 6 din Ordinul 50/1990 a cărui conținut a fost expus mai sus ar permite o încadrare în grupa I-a și a II-a de muncă și a altor activități decât cele nominalizate în ordin nu poate fi primită, pentru că acceptând această ipoteză s-ar ajunge să se facă încadrarea salariaților în grupele I și II de muncă fără a fi avute în vedere condițiile impuse de art. 5 și 7 din Ordinul 50/1990.

Este de necontestat faptul că au existat situații în care angajatorul a făcut o analiză a condițiilor de muncă, astfel cum impune art. 5 din Ordin, constatând îndeplinirea condițiilor pentru încadrarea activității desfășurate de salariat în grupa I sau a II-a de muncă, deși aceste activități nu se regăsit în anexele la Ordinul 50/1990 astfel cum a fost completat prin Ordinul 125/1990.

Însă, în aceste situații, angajatorul a solicitat ministerului de resort o recunoaștere a acestor activități ca fiind încadrabile în grupa I și a II-a de muncă, și pe baza acestei cereri, cu avizele necesare, ministerul de resort, a emis un ordin sau o scrisoare prin care a nominalizat activitățile ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă și care nu se regăsesc în anexele la Ordinul 50/1990, procedându-se astfel la o completare a actului normativ inițial.

Această procedură însă nu s-a derulat în cadrul S.C. E________ S.A. context în care se constată că practic prin hotărârea ce se solicită a se pronunța se solicită în esență o completare la lege, fapt nepermis instanțelor judecătorești.

Mai mult, în prezenta cauză nu au fost depuse nici dovezi cu privire la îndeplinirea procedurii prevăzute de Ordinul nr. 50/1990 ori la atribuțiile specifice postului și locului de muncă deținut de reclamant; singurele probe administrate au fost declarațiile de martori, cu o natură subiectivă, inapte a releva elementele tehnice ce caracterizează condițiile de încadrare într-o grupă de muncă și care, oricum, nu au relevat nici un aspect concret și neechivoc privitor la activitatea reclamantului ca inginer, ci numai despre electricieni.

Referitor la practica judiciară invocată prin sentința recurată, având în vedere aspectele particulare ale activității fiecărui salariat și ale fiecărui loc de muncă ( vezi și distincțiile punctelor 112-115 din Anexa 2 la O 50/1990, astfel cum au fost reglementate de O. 125/1990 ), instanța de recurs apreciază că nu se poate extinde și la alți salariați.

Pe de altă parte, prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului Secția a III-a din 6.12.2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 616/21.08.2008 în cauza B____ contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din Convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanța de fond.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct.9 Cod de procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii precizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul promovat de recurent __________________________ sentinței civile nr. 1938din 07.12.2011 a Tribunalului N____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A________ I_____ .-

Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2012

Președinte, S_____ R________	Judecător, P______ M______ A__________	Judecător, C______ L______ V______
	Pt.Grefier aflat în C.O., E________ G______ GREFIER ȘEF SECȚIE,

RED.DEC.P.M.AȘT./2 IULIE 2012 TEHN.RED.E.G. 13 Iulie 2012