R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 684/2015

Ședința publică din data de 22 Octombrie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : A___ P______ M_____

JUDECĂTOR L__________ T___ B____

GREFIER I____ D____ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva sentinței civile nr. 1318/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul-intimat - I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA NĂSĂUD consilier juridic P__ O____ A________, lipsă fiind intimata-petentă - S.C. C______ I_____ SRL.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată faptul că cererea de apel a fost repusă pe rol urmare a cererii apelantului.

În etapa cercetării procesului reprezentantul apelantei nu are cereri de formulat, solicitând dezbaterea apelului la acest termen de judecată în ședință publică.

Nefiind alte incidente procedurale de soluționat, cereri de formulat și nici excepții invocate, Tribunalul se consideră lămurit,apreciază cauza în stare de judecată conform art. 244 din Codul de procedură civilă închide etapa cercetării procesului și conform disp. art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului la acest termen de judecată.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii atacate, a se rejudecând a se menține ca fiind legal și temeinic procesul verbal de contravenție având în vedere că probele administrate au arătat că era vorba în mod cert de muncă fără forme legale, iar gradul de pericol este ridicat, aspect de asemenea probat. Nu solicită cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 1318/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta S.C. C______ I_____ S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ. A fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxxxxxx/20.10.2014 întocmit de intimat, cu sancțiunea avertismentului. S-a atras atenția petentei ca pe viitor să transmită către REVISAL contractele individuale de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxxxxxx din data de 20.10.2014 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011.

În esență, în procesul-verbal contestat s-a reținut cu privire la starea de fapt aceea că în urma unui control efectuat la data de 15.10.2014, ora 11:10, la un punct de lucru aparținând petentei, inspectorii din cadrul intimatului au găsit o persoană, H___ L___, care a fost primită la muncă, prestând activitate în contul și pentru petentă, fără să fi fost transmis către revisal contractul individual de muncă al acesteia anterior începerii raporturilor de muncă. Persoana respectivă muncea pentru petentă din data de 10.10.2014.

În drept, art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011 prevede: „completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză”.

Art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011 postulează: „constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice: a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză”. A___. 2 lit. a al aceluiași articol prevede: „contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: a) cea prevăzută la lit. a), cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei”.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Instanța a constatat că petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate al procesului-verbal contestat, nici prin plângere și nici ulterior pe parcursul procesului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Totodată, instanța a reținut că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.

Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N_______ G_______ împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

Totodată, în decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin Decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Petenta nu a reușit însă să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia, raportat la aceea că agenții constatatori au constatat personal săvârșirea faptei.

Mai mult, prin plângere petenta a recunoscut săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat și a menționat că „dintr-o scăpare s-a omis transmiterea datelor către revisal anterior începerii activității numitului H___ L___”.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat că nu este justificat cuantumul amenzii aplicate.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța a reținut că sancțiunea contravențională aplicată este disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia.

Astfel, instanța a constatat că fapta petentei a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite și nu denotă perseverența acesteia în săvârșirea acestui gen de fapte, în condițiile în care nu s-a mai invocat faptul că acesta a mai fost sancționată anterior pentru asemenea fapte.

Amenda aplicată petentei, deși în cuantum minim, apare ca fiind una disproporționată raportat la conduita petentei care a recunoscut săvârșirea faptei, precum și la faptul că imediat ce a constatat că nu s-a conformat dispozițiilor în baza cărora a fost sancționată, aceasta a transmis către revisal elementele prevăzute de textul incident. Cu toate că amenda s-a aplicat în cuantumul minim de 10.000 lei, instanța reține că aceasta sumă este împovărătoare pentru petentă și disproporționată raportat la conduita acesteia și la faptul că imediat s-a conformat dispozițiilor legale, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei.

Astfel, din înscrisul de la fila 17 depus de intimat rezultă că petenta a transmis către revisal datele cu privire la H___ L___ la data de 15.10.2014, deci în aceeași zi în care s-a efectuat controlul la punctul de lucru al acesteia. Instanța reține că petenta a transmis datele anterior întocmirii procesului-verbal contestat în cauză. Procesul-verbal contestat a fost întocmit la data de 20.10.2014.

Instanța a reținut și faptul că petenta a conștientizat fapta săvârșită, scopul educativ al sancțiunii contravenționale fiind astfel îndeplinit.

În consecință, instanța a considerat că sancțiunea avertismentului poate realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Sancțiunea avertismentului este una prevăzută de legiuitor și este o sancțiune care denotă existența unei culpe contravenționale din partea celui sancționat, care are cu atât mai mult un rol educativ și mai puțin un rol punitiv. Or, scopul sancțiunilor contravenționale nu este unul esențialmente punitiv, ci este în primul rând unul educativ.

Totodată, instanța a atras atenția petentei ca pe viitor să transmită către REVISAL contractele individuale de muncă anterior începerii raporturilor de muncă

Instanța a reținut faptul că deși H.G. nr. 500/2011 art. 9 alin. 2 lit. a nu prevede pentru fapta săvârșită și sancțiunea avertismentului, dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 statuează în mod expres această posibilitate de înlocuire pentru instanța de judecată.

Având în vedere cele reținute, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale, în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxxxxxx/20.10.2014 întocmit de intimat, cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud solicitând admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii subsemnatei-apelante prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale a _____________________ și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de constatare a contravenției nr.510/20.10.2014, respectiv menținerea cuantumului amenzii.

În motivare s-a arătat că În susținerea acțiunii s-a administrat scriptul extras Revisal, cuprinzând datele primei transmisii a contractului de munca pentru H___ L___, raportat la data începerii contractului individual de muncă, probe din care a reieșit, fără putință de tăgadă că, _____________________ a utilizat personal fără forme legale de angajare mai multă vreme, astfel încât cererea era întemeiată în fapt și în drept. se mai arată că contractual de muncă neînregistrat în Revisal este inexistent, forma scrisă a încheierii lui fiind ad validitatem, sancțiunea care se aplică în astfel de cazuri fiind cea pentru inexistența sa.

Din extras Revisal rezultă că H___ L___ a prestat din 10.10.2014 până în 15.10.2014, data controlului, fără a fi comunicat în Revisal, un contract practic inexistent, având în vedere prevederile art. 16 din Legea 53/2003.

S-a argumentat, prin scriptul depus în primă instanță, că declararea contractului de muncă pentru numita H___ s-a făcut s-a făcut mult înafara prevederilor legale, post festum si procausa, respectiv contractul individual de muncă n-a fost întocmit inainte de începerea activității, împotriva prevederilor din HG 500/2011.

Din probele administrate reieșea că nu s-a întocmit și nu s-a semnat contract anterior începerii primei zile de muncă, proba complementară irefutabilă fiind faptul că numitul nu avea asupra lui un exemplar, așa cum cere art. 16 alin. 3 din Codul muncii.

Mai mult, atâta vreme cât contractul individual de muncă se încheie ad validitatem, atâta vreme cât nu a fost comunicat în Revisal, el nu există, sancțiunea juridică ce se aplică actelor încheiate sub aceasta condiție.

Instanța, apreciind eronat probele, fără a dori să limpezească această cauză, a dispus eronat, ca și cum fapta nu ar fi existat, că starea descrisă în actul constatator nu ar fi fost o vădită contravenție.

Corect ar fi fost să fie valorificată probele depuse, în sensul că dacă nu ar fi trecut controlul pe acolo e greu de crezut că s-ar fi întocmit și înregistrat contractual de munca, să se elucideze ce interval de timp s-a prestat acolo fără forme legale, dacă nu cumva raporturile juridice de muncă legale au fost eludate cu intenție de către _____________________, încălcând un drept fundamental al persoanei, dreptul la negociere corelat cu dreptul de a contracta, așa cum e prevăzut la art. 41 si 42 in Constituția României.

Nu este un argument sustenabil faptul că numita H___ a fost plătită retroactiv. Legea cere să fi fost încheiat în formă scrisă și înmânat un exemplar înainte de primul act de executare. Fapta pentru care a fost sancționată contravenienta nu a fost plata retroactivă ci neîntocmirea în forma scrisă, a contractul individual de muncă, anterior începerii muncii coroborat cu netransmiterea în termen legal în Revisal.

Cu toată această stare de fapt și de drept arătată mai sus, dovedită prin probele administrate, instanța de fond a respins acțiunea apreciind că în cauză nu s-ar fi făcut dovada folosirii salariaților fără forme legale și netransmiterea, în termen legal pe serverul ITM.

Daca ar fi coroborat declarația persoanei, cu data de pe scriptul de depunere Revisal, ar fi fost clar faptul că erau în concurs două contravenții.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 456-471 si 480 din Noul Cod de procedură civilă, art.4 din HG 500/2011, raportat art. 16 din Legea 53/2003, modificată și republicată, pe prevederile art. 21/3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelant este nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat de petenta intimată, statuând în sensul că fapta imputată acesteia a fost săvârșită cu vinovăție. În acest sens, apar ca nefondate criticile inserate de apelant în declarația de apel, prin care induce ideea că instanța de fond nu ar fi reținut existența faptei.

În privința individualizării sancțiunii aplicate, tribunalul reține că, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate petentului de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001. În acest sens, în mod judicios, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei (acelea că petenta se afla la prima abatere de acest gen, a procedat la îndreptarea imediată a neregularităților, a recunoscut chiar în conținutul plângerii contravenționale săvârșirea faptei, necontestând starea de fapt reținută de agentul constatator și solicitând doar clemență în sensul aplicării unei sancțiuni nepecuniare), instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului, corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei săvârșite.

Astfel, relativ la modalitatea în care instanța fondului a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate, apelanta invocă nesocotirea gradului de pericol social al faptei săvârșite.

În acest sens, tribunalul reține în cadrul acestei analize că intimatul apelant nu contestă circumstanțele decurgând din lipsa constării unor abateri anterioare ale petentei și întocmirea ulterioară a contractului în forma scrisă.

Totuși, în opinia apelantului, acestea nu legitimează, în cadrul operațiunii de individualizare a sancțiunii contravenționale, aplicarea „avertismentului”, susținându-se neconcordanța dintre această sancțiune și gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor de încălcare a normelor legale incidente.

Or, nu se poate ignora faptul că gradul de pericol social legal al faptei (noțiune distinctă de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) este determinat de limitele (minime și maxime) ale sancțiunii prevăzute de lege pentru săvârșirea contravenției.

În speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei reținute în sarcina petentei intimate, prin urmare, nu se poate susține imposibilitatea aplicării acesteia în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.

Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenientul se află la prima abatere, dovedește faptul că a conștientizat pericolul încălcării normelor legale, manifestă o atitudine de regret, precum și intenția de a se conforma în viitor acestor reglementări.

Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1318/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul in Bistrița, ______________, nr. 60-64, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1318/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul S.C. C______ I_____ S.R.L., cu sediul in Bistrița, ________________________. 6, _____________, jud. Bistrița Năsăud, nr. ORC JXXXXXXXXXXX, C.U.I. RO xxxxxxxx.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

A___ P______ M_____ L__________ T___ B____ I____ D____ M_____

Red/Dact:

MAP/HVA

29.10.2015

Jud. fond LM