R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 788

Ședința publică din data de 16.05.2014

PREȘEDINTE – G_______ D______

JUDECĂTOR – M____ G_______

JUDECĂTOR – E_____ C________ D___

GREFIER – A_____ L____ E____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – C_____ - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu sediul in București, ____________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-petent D__ A_____ N___, cu domiciliul in Brasov, ___________________, _____________________, jud. Brasov.

Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.

TRIBUNALUL:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 16.05.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul D__ A_____ N___ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx/10.04.2012 în contradictoriu cu intimata Compania Națională De Autostrăzi Si Drumuri Naționale Din România SA - C______, contestând legalitatea si temeinicia procesului verbal mai sus menționat și solicitând, in principal, sa se constate nulitatea absoluta a procesului verbal si pe fondul cauzei anularea respectivului act.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx/10.04.2012 a fost sancționat cu amenda în cuantum de 250 lei in baza art. 8 alin.2 din OG 15/2002 rep. și obligat la plata tarifului de despăgubire de 28 Euro, reprezentând 122,61 lei, pentru fapta săvârșită la data de 27.12.2011, orele 08:21, aceea de a fi fost depistat autovehiculul cu nr. XXXXXXXXX, pe DN1 în localitatea Românești, ca a circulat fără a face dovada achitării rovinietei.

Petentul a arătat că procesul – verbal este nelegal și netemeinic motivat.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 17, 19 din OG 2/2001.

Intimata a formulat întâmpinare in cauza, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata.

Prin sentința nr. xxxxx/11.12.2013 Judecătoria Ploiești a admis plângerea formulata și a anulat procesul verbal de contravenție _______ 12 nr. xxxxxxx/10.04.2012.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 15/2002 și sancționată de dispozițiile art. 8 alin. 2 din același act normativ, întrucât, pe DN 1 în localitatea Romanești a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând acesteia fără a deține rovinieta valabilă.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța a constatat că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat, O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța a avut în vedere prev. art.15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că art.12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma consituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei, in speță există un caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție al aplicării sancțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a constatat că executarea acestora este suspendată pe perioada în care acestea sunt supuse controlului unei instanțe judecătorești, pe baza introducerii unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001).

Având în vedere aceste aspecte, instanța a concluzionat că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate de a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța a constatat că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs la data de 20.01.2014 intimata, solicitând admiterea acestuia, modificarea in tot a sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii si menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca temeinic si legal întocmit.

In motivarea acestuia a arătat că probele au fost greșit interpretate de instanța de fond, in raport de art. 304 pct. 8 si art. 312 (3) Cod pr.civ. si art. 9 alin 3 din OG 15/2002 si astfel, s-a hotărât ca răspunderea contravenționala a petentei este prescrisa.

De asemenea, a mai susținut că fapta a fost săvârșita la data de 27.12.2011, iar amenda a fost aplicata la data de 10.04.2012, când a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012 de către Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - C______, adică in termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.

In drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, art. 312 alin. (3) Cod pr. civ.

Legal citat petentul nu a formulat întâmpinare.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 05.03.2014 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Tribunalul examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la critica formulată de recurentă potrivit căreia instanța de fond a interpretat în mod greșit art.9 alin.3 din OG. nr.15/2002, tribunalul reține că aceasta este nefondată și o va respinge ca atare.

Astfel, tribunalul va avea în vedere faptul că până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).

Această sintagmă a dobândit un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă înțelegându-se orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art.15 alin.2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare sociale actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.

În plus, spre deosebire de art.12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai dezincriminarea faptei și sancțiunea mai ușoară, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nici o distincție în acest sens.

Astfel, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, respectiv:

- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;

- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precizate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;

- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art.9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Concluzionând, tribunalul reține că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care la art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuează astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului si constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată în cauză.

Față de considerentele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 27.12.2011 iar procesul-verbal de constatare și sancționare a fost întocmit la data de 10.04.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, tribunalul reține că răspunderea contravențională a petentului este prescrisă.

Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – C_____ - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu sediul in București, ____________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-petent D__ A_____ N___, cu domiciliul in B_____, ___________________, _____________, ___________________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.05.2014.

Președinte, Judecători,

G_______ D______ M____ G_______ E_____ C________ D___

Grefier,

A_____ L____ E____

operator de date cu caracter personal 5595

red./dact/ M.G.

2 ex./ 12.06.2014

d.f. nr. XXXXXXXXXXXXXX

j.f. I__ A________