Cod ECLI ECLI:RO:TBILF:2016:008.xxxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 48 R

Ședința publică de la 25.01.2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ M______ C______

Judecător G_______ N_______

Judecător M______ E__

Grefier M____ M________ A_________

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurent C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva Sentinței civile nr. 7622/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX in contradictoriu cu intimata ___________________ SA, intimat I____________ G______ AL POLIȚIEI – chemat in garanție, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile.

Procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Tribunalul verificând actele dosarului, constată cauza in stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Prin Sentința civilă nr. 7622/21.11.2013 Judecătoria Cornetu a admis plângerea contravențională formulată de petenta ___________________ SA, a desființat Procesul-verbal de constatare a contravenției, _________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 30.03.2011 de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN ca nelegal și netemeinic și a respins cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă.

Pentru a hotârî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda. Potrivit alin. 2, cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut in anexa nr. 2.

Conform art.7 din O.G. nr.15/2002 ”responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români…………”, definiția utilizatorilor fiind dată în art.1, alin.1, lit.b) din același act normativ, astfel că legiuitorul a avut în vedere sancționarea deținătorului autovehiculului care circulă fără rovinietă valabilă, și nu a conducătorului acestuia, iar alin.10, al art.1 din același act normativ, prevede că, odată cu transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului, se transferă automat și rovinieta către noul proprietar, care este îndreptățit să o folosească până la expirarea perioadei de valabilitate, fără ca acesta din urmă să fie obligat a înștiința C.N.A.D.N.R. S.A. despre modificarea intervenită, obligație introdusă în sarcina utilizatorilor, începând cu data de 01.10.2010, conform modificării aduse alin.12, din același act normativ de O.G. nr.17/2010.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din factura de vânzare-cumpărare, aflată la fila 36 dosar, rezultă că la data constatării contravenției, autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX nu mai aparținea petentei, fiind înstrăinat, astfel că instanța a admis plângerea contravențională, formulată de petentă și a desființat procesul-verbal de constatare a contravenției, _________ nr.xxxxxxx/30.03.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN ca nelegal și netemeinic, întrucât fapta nu a fost săvârșită de petentă.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a respins-o ca inadmisibilă, având în vedere obiectul cererii principale, precum și faptul că răspunderea contravențională este personală și nu se poate transmite unui terț care să răspundă pentru fapte contravenționale constatate, aceste fapte trebuind a fi săvârșite direct de către terț, pentru a i se antrena răspunderea contravențională în cauză.

Împotriva acestei hotărâri C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA a formulat recurs solicitând modificarea sentinta mai sus mentionata, si pe fond sa se admită in parte plangerea contraventionala, in sensul mentinerii sanctiunii amenzii, aplicata petentului - intimat prin procesul-verbal constestat..

A considerat că sentinta civila sus mentionata, ca fiind netemeinica si nelegala, intrucat, instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii si a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

A precizat că instanta de fond a admis plangerea contraventionala si a dispus anularea procesului verbal contestat _________ xxxxxxx si pe cale de consecinta, a exonerat petenta de plata amenzii aplicate prin acesta, inlaturand totodata si obligatia de a achitare a tarifului de despagubire.

A considerat că hotararea este criticabila in raport de art.304 pct. 8 Cod Pr. Civ., deoarece s-a reținut că instrainarea vehiculului a avut loc anterior constatarii faptei contraventionale si ca petentul este exonerat de orice vina.

Din analiza dispozitiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1, alin. 1 , pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 rezultă, cu claritate, ca responsabilitatea achitarii rovinietei revine persoanei inscrise in cartea de identitatea autoturismului ca detinator sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismulla momentul constatarii contraventiei.

Inscrierea in cartea de identitatea a utilizatorului este o conditie de opozabilitate, iar formalitati le prevazute de dispozitiile O.G. nr. xxxxxxx privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania sunt necesare pentru a face actul incheiat de parti opozabil si persoanelor ce nu au participat la incheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sanctioneaza cu inopozabilitatea actului juridic fata de terti, el producand efecte doar intre partile contractante, nu si fata de terti.

A solicitat să se ia in considerare faptul că, daca în urma contractului de vânzare - cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, nu cade in sarcina CESTRIN sa faca investigatii cu privire la transferul privat de proprietate asupra vehiculelor.

Atâta timp cât petentul figurează ca și proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Inmatriculări, si nicio altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. l lit. B din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.

A mai arătat că instanta de fond in mod gresit a interpretat gresit actul dedus judecatii, potrivit art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat În certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică Înscrisă În certificatul de înmatriculare, care are În proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

Conform Ordinului xxxxxxxxx privind procedura inmatricularii, radierii si eliberarii autorizatiei de circulatie provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d), petentul avea obligatia, sa procedeze la efectuarea formalitatilor privind instrainarea autoturism ului in sensul radierii acestuia de pe numele sau si in baza de date a MAI - Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehicul ului si pentru radierea acestuia din baza de date a institutiei mai sus mentionate, acesta ramâne mentionat in cartea de identitate a vehicului ca fiind proprietar si utilizator, situatie in care raspunderea contraventionala in sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G 15/2002.

Certificatul de inmatriculare al autovehiculului este actul in baza caruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana inscrisa in in certificat isi asuma intreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit si pe reteua de drumuri nationale, unde detinerea rovinietei este obligatorie, asa incat vina de a nu detine rovinieta ii apartine.

In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8, art 312 alin. (3) Cod proc. civ.

La data de 20.01.2016 intimata-petentă a depus întâmpinare prin care a solicitat să se respingă recursul formulat de recurenta C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA ca neintemeiat si, pe cale de consecinta, sa fie menținută ca fiind temeinica si legala sentinta civila nr. 7622/21.11.2013.

Analizând Sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:

Prin procesul verbal contestat, intimata petentă a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002. Sub aspectul legalității, tribunalul constată că procesel verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la semnarea acestora de către agentul constatator.

Tribunalul apreciaza că aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea acestei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1259/2001 este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Astfel, fără a exclude de plano utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor de drept public, atunci când această posibilitate este permisă printr-o dispoziție expresă a legii, pentru a asigura compatibilitatea cu modalitatea în care actul este cunoscut de către destinatarul său, prin raportare la suportul de transmitere a informației, se observă că, în procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 (lege specială), care se completează sub aspectele nereglementate expres și distinct cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 (dreptul comun în materie contravențională), de lege lata, o atare posibilitate nu există.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispoziții aplicabile, cu titlu de normă generală, în lipsa unor norme speciale, derogatorii în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, procesul – verbal de constatare și sancționarea a contravenției, încheiat de agentul constatator în lipsa persoanei sancționate, precum și înștiințarea de plată se comunică acesteia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.

Această modalitate de comunicare prin care conținutul informațional al actului emis ajunge la cunoștința destinatarului său presupune eo ipso utilizarea formei scrise clasice, pe suportul de hârtie.

În plus, sfera de aplicare a semnăturii electronice, indiferent de forma acesteia, simplă sau extinsă, rezultă cu evidență dintr-o interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 4 pct. 1 – 4, art. 5, art. 7 din Legea nr. 455/2001, republicată.

Astfel, art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, republicată, definește înscrisul în formă elctronică ca fiind o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificația inteligibilă destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Totodată, pe baza definiției legale conținute de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, republicată, literatura de specialitate a decelat elementele definitorii ale actului juridic în formă electronică, pe baza cărora acestea sunt distinse de forma scrisă, clasică, pe suport de hârtie, printre aceste elemente fiind indicat modul diferit, de acces, la manifestarea de voință.

Astfel, s-a arătat că: Având o formă de exprimare specifică - electronica - atunci și modul de acces la această manifestare de voință este diferit: în timp ce înscrisurile clasice sunt citite de oameni în mod direct, înscrisurile electronice sunt „citite” prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar>

Totodată, s-a observat că definiția legală a înscrisului electronic nu distinge între mijloacele tehnice care permit citirea înscrisului în formă electronică și că acesta poate fi, deopotrivă conținut, de unitățile de stocare a memoriei din calculatoarele personale ori telefoanele mobile, putând fi astfel de înscrisuri documentele electronice în format doc, pdf, txt, jpg, etc., mesajele email, mesajele sms, mesajele instantanee.

Prin urmare, pentru că un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001, republicată trebuie ca manifestarea de voință a celui de la care actul emană să îmbrace forma electronică și, totodată, să ajungă la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.

Această specificitate distinge înscrisul electronic, de înscrisurile „clasice”, pe suport de hârtie.

În caz contrar, atunci când manifestarea de voință a emitentului actului este expediată și ajunge la destinatarul său pe suport de hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, republicată, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Art. 4 pct. 3 din aceeași lege definește semnătura electronică ca reprezentând date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din aceeași lege ca reprezentând semnătura electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară acestora este identificabilă.

Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că, logic și juridic semnătura electronică se atașează unor date în formă electronică, fiind improprie primirii, de către destinatar, a informațiilor pe suport de hârtie.

În aceste condiții, actul original ce cuprinde ori căruia i s-a atașat semnătura electronică a autorului său este stocat pe un suport informatic și beneficiază de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă care se referă doar la „existența unor garanții suficient de serioase” de credibilitate a documentului și funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar în favoarea terților, nu împotriva lor.

Înscrisul comunicat celeilalte părți pe suport de hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, are doar valoarea unei copii a înscrisului electronic original.

Aplicând aceste considerații de principiu în privința proceselor – verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, acte administrative unilaterale care, în principiu, se bucură de prezumția de autenticitate, se observă că, în soluționarea problemei de drept generată de practica administrativă prezentată în precedent se justifică, pentru acest punct al analizei, următoarele concluzii:

a) Procesul – verbal întocmit în format electronic, având atașată/asociată o semnătură electronică extinsă care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Însă, această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie atașată actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.

b) Procesului – verbal imprimat pe suport de hârtie, comunicat persoanei sancționate în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, nu i se poate asocia, logic și juridic, o semnătură electronică extinsă.

Raportat la forma de emitere și comunicare a actului, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.

Acest act nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, în mod normal, însoțește actele administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă impuse în acest scop.

Cel de-al doilea aspect de analiză vizează aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, modificată și completată, potrivit cărora lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, iar nulitatea se constată din oficiu.

Textul consacră un caz de nulitate absolută a procesului – verbal determinat de lipsa unui element procedural esențial care, astfel cum s-a aratat în precedent, vizează autenticitatea actului administrativ.

Sancțiunea nulității intervine, în această situație pentru lipsa unui element esențial al actului constatator, indiferent de existența sau nu a unei vătămări.

Inserarea în cuprinsul procesului – verbal transmis persoanei sancționate contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a mențiunii că procesul – verbal a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare nu pot avea semnificația acoperirii nulității absolute care intervine în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, întrucât, de principiu aceste nulități nu pot fi acoperite.

Pe de altă parte o atare mențiune nu are nici semnificația juridică a înlăturării prezumției de vătămare a petentului instituită de legea contravențională în cazul nulităților exprese, întrucât, în cazul nulităților absolute exprese o atare probă nu poate fi făcuta

Tribunalul apreciaza că nu poate fi reținut argumentul de interpretare potrivit căruia art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate, semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât potrivit principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi semnat și prin aplicarea semnăturii electronice.

În primul rând, argumentul de interpretare extensivă a legii contravenționale (lex dixit minus quam voluit) nu poate funcționa în plenitudinea sa în fața principiului legalității care impune o interpretare strictă a acestei legi, astfel încât rezultatul interpretării să fie concordant cu voința legiuitorului.

În al doilea rând, astfel cum s-a aratat, prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, republicată, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul – verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport de hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate prin care să valideze practica administrativă analizată și în privința proceselor – verbale încheiate în condițiile art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, de personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ar fi prevăzut, în cuprinsul acestui act normativ, o soluție similară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 prevederilor art. 43 alin. (6). Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală care consideră valabil actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, chiar dacă nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii și ștampila organului emitent, dacă îndeplinesc celelalte cerințe legale aplicabile în materie.

Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport de hârtie și, în plus aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.

În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport de hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator (In solemnibus forma dat esse rei).

Nu in ultimul rand tribunalul retine ca in acelasi sens sunt si dispozitiile Deciziei 16/16 februarie 2015, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii

Asa stand lucrurile, observand ca procesul verbal contestat nu este semnat, lipsa semnaturii atragand, potrivit art. 19 din OG 2/2001 nulitatea acestuia, tribunalul urmeaza ca, pentru considerentele mai sus invocate, având in vedere și motivele reținute de instanța de fond sa respinga recursul ca nefondat, celelalte motive invocate de recurenta intimată fiind lipsite de relevanță, nu vor fi analizate de tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

TRIBUNALUL

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva Sentinței civile nr. 7622/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX in contradictoriu cu intimata ___________________ SA, intimat I____________ G______ AL POLIȚIEI – chemat in garanție, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică ai, 25.01.2016.

Președinte Judecător Judecător

A___ M______ C______ G_______ N_______ M______ E__

Grefier

M____ M________ A_________

Red. jud. Ghe. N_______/11.02.2016/2 ex

Jud. fond.V_____ B_____ M_____/ Judecătoria Cornetu