ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 730/A/2015 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.05.2015

PREȘEDINTE: A_____ L_______ M_______ - JUDECĂTOR

S____ D_____ - JUDECĂTOR

SÎNA E____ D______ - GREFIER

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin C______ împotriva sentinței civile nr. 3408/2014 pronunțată de Judecătoria D___, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judecător fond P_______ A________ L_______).

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 27.04.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3408/2014 a Judecătoriei D___, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta L______ E_____, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C______,

A fost anulat procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/04.07.2011 și a fost exonerat petentul de la executarea sancțiunilor aplicate, respectiv plata amenzii contravenționale în cuantum de câte 250,00 lei și a tarifului de despăgubire.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/04.07.2011, petenta L______ E_____ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de câte 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționate de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 05.01.2011, autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, proprietatea sa, ar fi circulat pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă. Totodată în sarcina petentei s-a reținut obligația de a achita tariful de despăgubire prevăzut în anexa la lege

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D___ petenta L______ E_____ a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______ ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/04.07.2011 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii, în esență, petenta a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie ale actului sancționator, respectiv că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale.

Verificând potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001 în raport de disp. art. 17 din același act normativ, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, în prealabil, instanța a reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În acest sens s-a conturat și practica recentă a Curții EDO (cauzele H______ și alții c/a României, N_______ G_______ c/a României).

Cu toate acestea, potrivit dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o … în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii”.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că în procedura contravențională, instanța nu verifică numai legalitatea procesului-verbal, ci examinează, în concret, dacă poate fi angajată răspunderea contravențională a persoanei și dacă nu există inclusiv vreun impediment de executare a sancțiunii.

Tot astfel, potrivit art. 14 din OG 2/2001 – „(1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

(2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”

Potrivit art. 8 din OG 15/2002 – „(1) Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă; (2) Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2; (3) Abrogat; (31) Abrogat; (4) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de prezentul act normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal. (5) Utilizatorilor li se pot aplica amenzi contravenționale atât pe rețeaua de drumuri naționale din România, cât și în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, la ieșirea din România. (6) Abrogat; (7) Prevederile alin. (6) se aplică în mod corespunzător și conducătorilor vehiculelor înmatriculate în alte state”.

Iar potrivit art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002 – „(2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției; (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).”

Din interpretarea logico-sistematică a dispozițiilor art. 9 alin. 3 teza finală din OG 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea 144/2012, rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze o prescripție specială a răspunderii contravenționale pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 2/2001, distinctă de cea reglementată de dispozițiile art. 13 din OG 2/2001, stabilind în mod expres un termen limită de 30 zile de la data constatării (respectiv data înregistrării abaterii cu mijloace tehnice omologate – art. 9 alin. 2 din OG 15/2002) în care agentul constatator trebuie să întocmească și să comunice contravenientului procesul-verbal de contravenție.

Având caracter special (conform principiului specialia generalibus derogant) în raport de dreptul comun în materie, respectiv art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 care prevede un termen de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii, rezultă că neîntocmirea și necomunicarea procesului-verbal de contravenție în termen de 30 zile de la data constatării faptei (respectiv data înregistrării abaterii cu sistemul SIEGMCR, și nu data interogării de către agentul constatator a bazei de date înregistrate), pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, conduce – ab initio – la prescripția răspunderii contravenționale.

Astfel, nu pot fi primite susținerile în sensul că prin reglementarea prevăzută la art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 intenția legiuitorului a fost doar aceea de a limita caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 zile timp în care nu se puteau încheia alte procese-verbale de contravenție. Din contră, în mod clar și precis legiuitorul a stabilit în sarcina agentului constatator și obligația de a întocmi și comunica persoanei sancționate procesul-verbal de contravenție în termen de 30 zile de la data constatării faptei, în speță, data înregistrării abaterii cu sistemul SIEGMCR. Și aceasta, întrucât scopul aplicării sancțiunii contravenționale nu este doar represiv ci și preventiv și educator, iar legiuitorul a urmărit prin această reglementare ca în termen de 30 zile de la săvârșirea acestei fapte contravenționale, contravenientul să fie informat cu privire la obligația de a achita tariful de utilizare pe care o are, potrivit legii și de a intra în legalitate, pentru a evita, pe viitor, o nouă sancționare pentru o faptă similară.

Mai departe instanța a analizat în ce măsură noile dispoziții contravenționale sunt aplicabile și litigiului de față. În acest sens, s-a reținut că potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, excepție făcând legea penală sau contravențională mai favorabilă.

Comparând conținutul inițial al OG nr. 15/2002, cu conținutul aceluiași act normativ după modificările intervenite prin Legea nr. 144/2012, rezultă că legea contravențională mai favorabilă este actuala reglementare a OG nr. 15/2002, care prevede un termen special de prescripție a răspunderii contravenționale, lege mai favorabilă ce se aplică retroactiv, întrucât succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul soluționării irevocabile a plângerii.

Prin urmare, având în vedere că, în speță, fapta contravențională a fost comisă de petent la data de 05.01.2011, iar procesul-verbal de contravenție a fost întocmit de către agentul constatator la data de 04.07.2011, instanța a constatat că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, fapt ce conduce la anularea actului sancționator contestat.

Și dacă s-ar aprecia altfel, procesul-verbal de contravenție este neîntemeiat atâta timp cât nu a fost comunicat petentei în mod legal. În susținerea acestui argument instanța a avut în vedere atât Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a Î.C.C.J. prin care în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 – „Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”, cât și Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că atâta timp cât rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a actului sancționator, rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate, astfel că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Sub acest aspect, s-a reținut că în cauză procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/04.07.2011 a fost comunicat prin afișare la adresa de domiciliu a petentei, astfel încât nu se poate considera că a luat la cunoștință de act în termenul prevăzut de lege.

În ce privește tariful de despăgubire pus în sarcina petentei, prin adoptarea noilor modificări, legiuitorul a fost și mai explicit, prevăzând în art. II din Legea nr. 144/2012 că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi (27 iulie 2012) se anulează”.

În concluzie, pentru cele ce preced, instanța a admis plângerea dedusă judecății cu consecința anulării proceselor-verbale de contravenție contestate și exonerării petentei de la plata amenzii aplicate și a tarifului de despăgubire.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen intimatul C.N.A.D.N.R. S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C______, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii și menținerea amenzii aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

ART. 17 din OG. 2/2001, impune ca o condiție de legalitate, semnătura manuscrisă a agentului constatator.

În speță, procesul-verbal contestat nu poartă semnătura olografă a agentului constatator , astfel că, actul este lovit de nulitate absolută.

În acest sens s-a pronunțat și ICCJ prin Decizia nr. 6/2015.

În consecință, în temeiul art. 34 al.2 din OG.2/2001, modificat și art. 480 c.pr.civ., raportat la art. 32 al.2 din OG.2/2001 modificat, apelul, se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelanta intimată C_____ SA - prin C______ împotriva sentinței civile nr. 3408/2014 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 11.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A_____ L_______ M_______ S____ D_____

GREFIER,

SÎNA E____ D______

4 EX./28.05.2015

A.L.M./S.E.D.

(judecător fond P_______ A________ L_______)