Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Recurs plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 27 ianuarie 2014

Completul compus din:

Președinte – A_____ L__________

Judecător – P_______ M_____

Judecător – P_______ L___

Grefier – C____ I_____

DECIZIA NR. 85

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul D_____ M____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva sentinței civile nr. 586 din 10.04.2013, pronunțată de Judecătoria D______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru intimat, lipsind recurentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic G____ G______ solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ cu nr. xxxxx/193/2012 din 02.11.2012, petentul D_____ M____ a solicitat în contradictoriu cu I____________ Județean de Poliție Județean, B_______, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 31.10.2012 iar în subsidiar înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate prin procesul verbal contestat.

În motivarea plângerii arată că procesul verbal este lovit de nulitate deoarece agentul constatator nu a menționat ocupația și locul său de muncă deși există obligația imperativă ca aceste mențiuni să fie consemnate. De asemenea, nu s-a menționat numele unui martor, procesul verbal fiind semnat doar de către agentul constatator, cu toate că dânsul nu a semnat procesul verbal și a formulat obiecțiuni. Arată că lipsește unul dintre elementele esențiale ale contravenției, respectiv vinovăția deoarece viteza cu care circula pe sectorul de drum unde a fost oprit, era legală.

În fapt, arată că în data de 31.10.2012, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXX a fost oprit în localitatea L_____, județul B_______ de către agentul constatator A____ V_____ care i-a adus la cunoștință că a circulat cu viteza de 86 km/h în localitate și nu purta centura de siguranță, fapte pentru care a fost sancționat cu amendă în sumă de 420 lei și patru puncte penalizare. Arată petentul că pericolul social al faptelor este minor și că scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment.

În dovedirea plângerii a depus la dosar copie a procesului verbal de contravenție.

I____________ Județean de Poliție a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii, menținerea procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta.

În motivare arată că în data de 04.10.2012, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier pe DB 29B și acționa conform planificării cu auto nr. XXXXXXXX care are montat sistem de supraveghere și de măsurare a vitezei iar la ora 09,33 pe raza localității L_____, a fost înregistrat autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXX, condus de către petent, care avea o viteză de 86 km/h în localitate. Se mai arată că aparatul radar a fost verificat din punct de vedere metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxx din 03.04.2012 și are posibilitatea să acționeze atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.

În dovedire s-a depus la dosar procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 31.10.2012, planșe foto, fișa de evidență auto a petentului, raportul agentului constatator, buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx, atestat operator.

Prin sentința civilă nr. 675 din 23 ianuarie 2013, Judecătoria B_______ a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat cauza pentru soluționare în favoarea Judecătoriei D______ cu motivarea că potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor competența de soluționare a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția iar în cauză, contravenția a fost săvârșită pe raza localității L_____, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei D______.

Prin sentința civilă nr. 586 din 10.04.2013, Judecătoria D______ a respins plângerea, ca neîntemeiată, instanța de fond reținând următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 31.10.2012, petentul a fost sancționat cu o amendă de 420 lei și patru puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa faptul că la data menționată a circulat pe raza localității L_____ cu viteza de 86 km/h.

Prima instanță constată că procesul verbal este semnat de către petent, cu mențiunea că nu declară nimic. Lipsa mențiunii privind locul de muncă al petentului nu atrage nulitatea procesului verbal, cauzele de nulitate fiind în mod expres prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. De asemenea, în condițiile în care petentul a semnat procesul verbal, nu era necesară prezența unui martor asistent prin urmare instanța de fond constată că procesul verbal este încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001.

Prin prezenta plângere, petentul contestă faptul că a circulat cu viteza menționată în procesul verbal din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria de vehicule din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat mterologic astfel că forța probantă a procesului verbal nu rezultă doar din aplicarea principiului general referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de către un agent al statului ci și din dovezile în baza căruia s-a întocmit respectiv buletinul de verificare metrologică a cinemometrului și planșa fotografică care au fost depuse la dosar de către initmat.

Petentul a avut posibilitatea de a se apăra împotriva prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție atât prin formularea de obiecțiuni care să fie înserate în procesul verbal, însă acesta a semnat procesul verbal cu mențiunea că nu declară nimic, cât și în fața instanței, cu ocazia formulării prezentei plângei.

Instanța de fond constată că deși petentul contestă că a circulat cu viteza consemnată în procesul verbal, nu a solicitat probe, în timp ce situația de fapt consemnată de către agentul constatator și anume depășirea vitezei legale este susținută cu probele depuse la dosar de către intimată.

În subsidiar petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment arătând că amenda aplicată este disproporționată în raport de pericolul social al faptei care este redus.

Din fișa depusă la dosar de către intimat, rezultă că petentul nu este la prima abatere de acest gen, acesta fiind sancționat de mai multe ori pentru depășirea vitezei legale.

În ce privește pericolul social al faptei, prima instanță apreciază că nerespectarea normelor privind circulația pe drumurile publice constituie pericol social ridicat deoarece constituie cauza producerii unui număr foarte mare de accidente prin urmare, nu sunt date condițiile înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs recurentul D_____ M____, întemeiat pe disp. art. 304 al. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea plângerii și anularea procesului – verbal de constatare a contravenției.

În motivare recurentul a arătat că instanța de fond a analizat prezumția de legalitate doar pe baza celor consemnate în procesul – verbal, însă nu a analizat-o în concordanță cu prezumția de nevinovăție, pe considerentul că nu a depus probe, deși procesul – verbal nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei așa cum a statuat jurisprudența CEDO.

Că instanța de fond avea obligația să consemneze faptul că din înregistrarea făcută cu cinemometrul rezultă că autoturismul condus de petent se deplasa cu viteza indicată în procesul – verbal.

Că, în ce privește purtarea centurii de siguranță, instanța nu a analizat acest aspect, iar el purta centura de siguranță la nivelul abdomenului lucru pe care agentul de circulație l-a observat, deoarece a avut o intervenție pe cord în anul 2000, iar purtarea acesteia în alt mod îl deranjează.

Referitor la faptul că are antecedente, recurentul a solicitat să se constate că a anulat un proces-verbal de contravenție și că în majoritatea proceselor – verbale de contravenție de care face vorbire intimatul a fost sancționat la limita vitezei (între 60-70 Km/h) fapt ce nu poarte atesta o conduită care să sfideze legea.

Cu privire la pericolul social recurentul a apreciat că viteza care se consemnează în procesul – verbal de contravenție nu poate fi inclusă la pericol social grav.

Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză, însă prin reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefundat

Recursul formulat, față de motivele invocate, este nefondat.

Soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, aceasta reținând în mod corect situația de fapt rezultată din probele administrate și aplicând în mod corect textele legale incidente.

Astfel, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

În cauză, instanța de fond a apreciat în mod corect că a reținut că procesul verbal îndeplinește condițiile legalității și temeiniciei.

În ce privește aplicarea principiilor instituite prin art. 6 din CEDO, tribunalul constată că ulterior cauzei A_____ s-a pronunțat cauza N____ contra României, prin care Curtea Europeană a făcut noi aprecieri asupra regimului juridic aplicabil contravențiilor, stabilind faptul că acestuia nu-i mai sunt opozabile garanțiile procesuale specifice domeniului penal.

C.E.D.O. a considerat că prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este consacrată în lege, este unanim acceptată în litera și practica juridică, ceea ce presupune că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul în care instanța europeană îl dă acestui concept.

Deși Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice aplicarea acestei prezumții, există obligația statelor de a nu depăși a anumită limită, limită care se stabilește diferit în raport cu gravitatea sancțiunii.

Jurisprudența C.E.D.O. a făcut însă distincție referitoare la aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în funcție de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.

Astfel, s-a considerat că limita pentru aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent, constatare care este valabilă și în absența altor probe.

Prin urmare, instanța apreciază că respectarea disp. art. 6 din C.E.D.O. precum și a practicii europene nu presupune anularea automată a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în situația în care agentul constatator nu a indicat mijloacele de probă care să susțină constatările făcute în procesul verbal, ci faptul că instanțele urmează a trata în mod diferit problema probațiunii și prezumției de legalitate, după distincțiile anterior menționate, în raport de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.

În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție este rezultatul constatării directe a agentului constatator și este confirmată și prin raportul acestuia și planșele foto extrase din înregistrarea cu mijloc tehnic omologat și avizat tehnologic, fiind astfel acceptată prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Recurentul-petent nu a produs nici o probă care să înlăture această prezumție, deși a avut această posibilitate în fața instanței.

De altfel, din hotărârea instanței de fond rezultă că viteza indicată în procesul-verbal a fost stabilită în baza măsurătorilor efectuate cu cinemometrul.

Tribunalul mai constată că recurentul nu a fost sancționat pentru nepurtarea centurii de siguranță, astfel încât prima instanță nu avea motive să analizeze și acest aspect.

Tribunalul mai reține că, asupra sancțiunii aplicabile, instanța hotărăște potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind corespondența între gradul de pericol social al contravenției și sancțiunea stabilită, în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, și anume limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Că, față de aceste elemente, de gradul concret al pericolului social, care este unul ridicat, fapta punând în pericol siguranța în trafic, și de numeroasele antecedente ale recurentului în săvârșirea unor contravenții asemănătoare, nu se impune reaprecierea sancțiunii aplicate.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt date alte motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul D_____ M____, cu domiciliul în loc. D______, _________________________. 7, ___________. 10, județul B_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, ________________________. 57, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 586/10.04.2013 a Judecătoriei D______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 27.01.2014.

Președinte, Judecători, Grefier,

A_____ L__________ P_______ M_____, P_______ L___ C____ I_____

Red. P.M.

2 ex./12.06.2014

Jud. fond O____ L_____