ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 373/A/2015 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 16 martie 2015

PreședinteBocșan D______-judecător

M_____ I____-judecător

B___ A______ E____-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta ______________________ împotriva sentinței civile nr. 2294/01.09.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

S-a constatat că prin serviciul registratură al instanței apelanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și răspuns la întâmpinare în câte un singur exemplar.

Instanța, văzând că nu mai există alte cereri de formulat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2294/2014 a judecătoriei D___ s-a respins plângerea formulată de petenta S.C. M_______ A_____ S.R.L., cu sediul în comuna B_____ Română, ____________________. 20, județul Hunedoara, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 27 ianuarie 2014.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 27 ianuarie 2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.785,00 lei corespunzătoare la 21 puncte amendă, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 39 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1 pct.10 din HG 1391/2006 – reținându-se în sarcina acesteia că până la data de 27 ianuarie 2014, ora 09,30, în localitatea D___, în calitate de proprietar al autovehiculului marca Mazda cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu a comunicat în termen, la solicitarea legală a organelor de poliție datele de identificare ale persoanei care a oprit neregulamentar autoturismul la data de 03.11.2013, orele 10,34, pe DJ 761, în zona târgului auto Bălata, în zona de acțiune a indicatorului ,,Oprirea interzisă”; actul a fost întocmit în baza adresei nr. 469.945/04 noiembrie 2013.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.

Se va avea în vedere că, potrivit Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie dată în recursul în interesul legii cu privire la sfera cauzelor de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța supremă a făcut o interpretare restrictivă a situațiilor în care actul constatator este lovit de nulitate absolută, acestea fiind strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.

Criticile invocate de petentă privind nerespectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 nu pot fi primite atâta timp cât în procesul-verbal de contravenție fapta comisă de petentă a fost descrisă într-o manieră care să permită efectuarea de către instanță a controlului de legalitate.

Față de împrejurarea că la încheierea procesului-verbal reprezentantul petentei nu a fost de față, în lipsa unui martor, care să semneze procesul verbal, instanța apreciază că modalitatea în care a fost încheiat procesul verbal de constatare a contravenției nu este suficientă pentru a acoperi cerința expresă a legii.

În această situație, conform art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, constatarea incidenței unei cauze de nulitate relativă poate conduce la anularea actului numai dacă prin neregularitatea invocată i s-a produs petentei o vătămare. Însă, în speță, petenta s-a mărginit doar a invoca pretinsul viciu fără a preciza în concret în ce a constat vătămarea pe care a suferit-o. Prin urmare, se constată că nu s-a produs petentei vreo vătămare prin modul de întocmire a procesului-verbal atâta timp cât prin actul încheiat nu s-a lăsat loc de arbitrariu și s-a acordat posibilitatea instanței să facă aprecieri cu privire la existența faptei, iar contravenienta a avut posibilitatea într-o procedură judiciară să combată cele constatate.

Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat, reiese că petenta a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la legea circulației, respectiv art. 39 din OUG nr. 195/2002 – „Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.”, sancționată de disp. art. 102 alin.1 pct.14 - „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: … 14. necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus;”

În ce privește temeinicia actului contestat, se va reține că petentei i s-a solicitat prin adresa nr. 469.945 – fila 14 dosar – să comunice datele de identificare ale persoanei care a condus autovehiculul la data de 03 noiembrie 2013; adresa cu nr. 469.945 a fost comunicată petentei la data de 26 noiembrie 2013, prin afișare la sediul activ din localitatea Ocolișu M___, nr.20, județul Hunedoara înregistrat în evidențele RECOM – a se vedea fila 16 dosar, însă în urma verificărilor efectuate a rezultat că la adresa respectivă destinatarul nu este cunoscut și nu s-a putut afla noul sediu.

În aceste condiții, susținerea petentei potrivit căreia nu i s-a solicitat de către intimat comunicarea respectivelor informații este nefondată, întrucât se reține că persoana juridică nu poate avea alt sediu decât acela indicat la oficiul registrului comerțului, iar dacă acesta nu mai este valabil, este expirat sau persoana juridică și-a schimbat sediul, este culpa persoanei juridice că nu a înregistrat modificările survenite la ORC, situație în care, instanța apreciază ca fiind valabil comunicată prin afișare cu petenta adresa nr. 469.945. Mai mult instanța constată că același sediu a fost indicat de către petentă și în cuprinsul plângerii contravenționale formulate (fila 3 din dosar).

Față de faptul că petentul nu s-a prezentat la sediul organelor de poliție în termenul de 5 zile acordat, s-a dispus prin procesul verbal în discuție în prezenta ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 27 ianuarie 2014 sancționarea contravențională conform disp. art. 39 din OUG nr. 195/2002.

Petenta avea obligația legală de a se prezenta la sediul IPJ cel mai târziu în data de 02 decembrie 2013 – când se împlinea termenul de 5 zile acordat de la afișarea la sediul său a solicitării formulate prin adresa nr. 469.945.

În aceste condiții, se va reține că procesul verbal încheiat la data de 27 ianuarie 2014 este temeinic și legal.

Pe de altă parte, petenta nu a făcut dovada contrară celor afirmate în conținutul procesului verbal atacat – respectiv că s-ar fi prezentat la sediul poliției în termenul acordat sau ar fi expediat răspuns la solicitarea formulată și nici nu a relevat o altă stare de fapt în cuprinsul plângerii.

În consecință, pe fond, se apreciază că intimatul a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petenta, iar procesul-verbal întocmit este temeinic și legal.

În ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a constatat că aceasta a fost corect aplicată și în limitele prevăzute de textul de lege aplicabil, raportat la pericolul social al faptei contravenționale – indiferența față de solicitările formulate de autoritățile statale și ignorarea obligațiilor legale cetățenești, situație în care nu se impune înlocuirea cu avertisment.

Faptul că legiuitorul a prevăzut un cuantum atât de ridicat al amenzii duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.

Este adevărat că potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă. Or asemenea circumstanțe concrete nu au fost invocate și nici demonstrate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen petenta S.C. M_______ A_____ S.R.L, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție nr.xxxxxxx, încheiat la data de 27.01.2014, sau în subsidiar schimbarea sancțiunii contravenționale în avertisment.

În motivarea apelului în esență a arătat că hotărârea este nelegală și implicit procesul verbal de contravenție, deoarece din probele de la dosar rezultă că nu a intrat niciodată în posesia adresei nr.xxxxxx/26.11.2013 prin care poliția a solicitat ca în termen de 5 zile să comunice datele solicitate, astfel că nu se poate constata refuzul său de a comunica datele solicitate.

A mai arătat că în situația de fapt concretă, în mod nelegal instanța de fond a respins cererea subsidiară de a schimba sancțiunea din amendă în avertisment, deoarece rezultă în mod evident că fapta contravențională s-a produs din eroare de comunicare și nu din omisiunea vădită a sa de a comunica, solicitând a se aplica dispozițiile legale prevăzute de art. 7 din OG nr. 2/2001.

În drept a invocat prevederile art. 466 și și urm., art. 790, art. 453 Cod procedură civilă.

Apelul s-a timbrat cu suma de 10 lei reprezentând taxă judiciară d timbru.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. În motivarea întâmpinării a arătat că aspectele menționate în procesul verbal atacat sunt reale și au fost dovedite în fața instanței de fond prin înscrisuri.

În ce privește susținerile apelantei a precizat că dovada comunicării procesului verbal a fost analizată de prima instanță și se află la dosar, iar sediul persoanei juridice este cel indicat la registrul comerțului și astfel apelantul petent nu dorește stabilirea stării de fapt ci scutirea de la executarea sancțiunii.

În drept a invocat prevederile OUG nr.195/2002, OG nr.2/2001, Codul de procedură civilă.

Examinând apelul de față, în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins.

Prima instanță a examinat procesul-verbal atacat precum și motivele invocate de reclamantă în plângerea depusă și în raport cu probele din dosar și prevederile legale aplicabile a concluzionat că plângerea este neîntemeiată, arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Prin urmare, prima instanță în temeiul art. 34 din OG.2/2001 a examinat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, constatând că a fost întocmit, cu respectarea normelor legale imperative.

Procesul-verbal beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei comise până la proba contrarie.

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatările agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contravenientului cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Petenta apelantă nu a făcut dovada prin probe a nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal și întrucât fapta descrisă ca săvârșită în data de 27.01.2014, conține elementele constitutive ale contravenției prev. de art. art. 39 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1 pct.10 din HG 1391/2006, ca urmare prima instanță a respins plângerea.

Susținerile apelantei petente că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției, întrucât că nu a intrat niciodată în posesia adresei nr.xxxxxx/26.11.2013 prin care poliția a solicitat ca în termen de 5 zile să comunice datele solicitate, sunt nefondate deoarece comunicarea adresei nr. xxxxxx/26.11.2013 s-a făcut la sediul indicat la Oficiul Registrului Comerțului, iar dacă acesta nu mai este valabil, este expirat sau persoana juridică și-a schimbat sediul, este culpa acesteia că nu a înregistrat modificările survenite la ORC, situație în care, în mod just instanța de fond a apreciat ca fiind valabil comunicată prin afișare cu petenta adresa nr. 469.945.

Mai mult se constată că același sediu a fost indicat de către petentă și în cuprinsul plângerii contravenționale formulate.

Și sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate se constată că sunt respectate dispozițiile art. 21 alin.3 din OG.2/2001, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute în actul normativ raportat la împrejurările în care s-a comis fapta și gradul de pericol social, în cauză, nefiind motivele de schimbare a sancțiunii amenzii în avertisment , conform art.7 alin.2 din OG.2/2001.

Așa fiind și în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă apelul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către petenta ______________________ împotriva sentinței civile nr. 2294/2014 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 16 martie 2015.

Președinte,Judecător,

B_____ DumitruMorcan I____

Grefier,

B___ A______ E____

B.D./B.A.E. – red. 4 ex.

01.07.2015

- jud. fond – U___ G_______ M____