Dosar nr. XXXXXXXXXXXXCod operator: xxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12/CC

Ședința camerei de consiliu din 05 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G___ M____ C____

Grefier A_______ K______

Pe rol fiind pronunțarea asupra litigiului cu profesioniștii privind pe reclamantul B____ I___, domiciliat în Satu M___, ___________________. 126, jud. Satu M___ în contradictoriu cu pârâta A___ SRL, cu sediul în Satu M___, ______________________, jud. Satu M___ și intervenientul în nume propriu B______ I___ A______ prin av. N_____ F_____, cu domiciliul procedural ales în Satu M___, _________________, ________________ M___, având ca obiect acțiune în anulare a hotarârii A__.

La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu de azi, nu a răspuns părțile..

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că: judecarea pricinii pe excepție a avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 22.01.2015, concluziile și susținerile părților prezente fiind consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere de face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea asupra excepției lipsei de interes a reclamantului, la data de azi, când în urma deliberării avute;

INSTANȚA,

Asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată în prezentul dosar la data de 22.07.2014, reclamantul Dr. I___. I. B____, a chemat în judecată pe pârâta Societatea „A___" SRL Satu M___, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a Hotărârilor adunărilor generale ale asociaților nr. 1/19.10.2013 și nr. 1/31.03.2014 și să dispună radierea mențiunilor înregistrate în registrul comerțului în temeiul hotărârilor atacate; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în fapt, reclamantul a arătat că hotărârile A__ atacate sunt contrare legii, fiind lovite de nulitate absolută, deoarece:

1. Au fost „luate" fără respectarea normelor legale privitoare la convocarea A__ (art. 195 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în 2004, cu modificările și completările ulterioare; citată LSC/legea), în sensul că:

a) hotărârile au fost „luate" fără convocarea A__, fără indicarea clară și precisă a ordinii de zi și fără ca asociații să se fi întrunit efectiv la sediul societății;

2. Nu au fost „luate" la sediul societății, și nici cu ocazia ținerii vreunei ședințe A__;

3. Au fost „luate" potrivnice dispozițiilor art. 129 LSC, în lipsa unui secretariat tehnic și/sau a unui președinte al adunării (art. 129 alin. 1, 2 și 5 LSC) și fără întocmirea unui proces-verbal al ședinței A__ (art. 129 alin. 4 LSC);

4. Au fost „luate" cu încălcarea dispozițiilor art. 131 din Legea societăților comerciale, în sensul că:

a) nu a fost întocmit un proces-verbal, semnat de președinte și secretar care să ateste/constate îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunării generale, asociații prezenți, numărul părților sociale, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate și, la cererea asociaților, declarațiile făcute de ei în ședință (art. 131 alin. 1 LSC);

b) la procesul-verbal nu sunt anexate actele referitoare la convocare, precum și listele de prezență a asociaților (art. 131 alin. 2 LSC);

c) procesul-verbal nu a fost trecut în registrul adunărilor generale (art. 131 alin. 3 LSC).

5. Au fost „luate" cu încălcarea prevederilor art. 136 LSC, asociații exercitându-și drepturile în eroare (asociații S. Bârseuan și Kanya G.), fie cu rea-credință (asociatul I. B______), contra ordinii publice și a bunelor moravuri și cu încălcarea intereselor legitime ale societății, întrucât:

a) asociații inițiali, S. Bârseuan și Kanya G., au votat „pentru" având consimțământul viciat, dat fiind că fără votul lor nu s-ar fi întrunit majoritatea legală necesară adoptării „hotărârilor" respective;

b) transmiterea părților sociale către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social (art. 202 alin. 2 LSC); în speță, persoana din afara societății - asociatul I. B______ - a subscris 330 noi părți sociale, reprezentând 55% din capitalul social, deci transmiterea de părți sociale către persoane din afara societății a fost aprobată de asociații reprezentând 45% din capitalul social, mai puțin decât minimul de 75% impus de lege;

c) cesiunea de părți sociale nu este constatată printr-un contract, încheiat în forma prevăzută de lege și cuprinzând clauzele cu privire la drepturile și obligațiile părților, astfel că asociatul I. B______ și-a apropriat succesiv 55% și, apoi, 80% din părțile sociale ale societății - având un patrimoniu social de cel puțin 5 milioane euro - fără plata sumei bănești cuvenite asociaților cedenți, S. Bârseuan și Kanya G., titularii inițiali ai tuturor părților sociale ale societății, reprezentând valoarea totală a patrimoniului social de cel puțin 5 milioane euro; or, transmiterea părților sociale dă dreptul asociatului cedent la o sumă de bani reprezentând valoarea părții proporționale din patrimoniul social (a pari art. 224 alin. 2 LSC, aplicație a regulii exprimată prin adagiul latin ubi eadem ratio, ibi idem ius).

Potrivit înțelegerii asociaților (inițiali și a celui nou), făcută publică în cursul lunii octombrie 2013, montajul convențional al cesiunii de părți sociale (cu privire la drepturile și obligațiile corelative, valoarea de transmitere a părților sociale, cuantumul sumei bănești cuvenite asociaților cedenți, termene și modalități de plată etc.) urma să fie materializat prin act notarial, părțile urmând să se prezinte la biroul notarului public pentru semnarea contractului de cesiune de părți sociale.

După înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului, în temeiul Hotărârii A__ nr. 1/19.10.2Q13, asociatul B______ I. a refuzat nejustificat prezentarea la biroul notarului public, nemaifiind dispus să semneze actul notarial constatator al cesiunii de părți sociale.

d) după aproprierea participației de 80% din capitalul social, asociatul I. B______ și-a exprimat intenția de a falimenta societatea, intenție mărturisită public în repetate rânduri, punând în discuție existența însăși a societății.

Reclamantul susține că Hotărârea A__ adoptată în limitele legii și ale actului constitutiv este obligatorie, aceasta aplicându-se între asociați cu putere de lege, în temeiul principiului majorității care reflectă voința socială colectivă. Dar, forța obligatorie a hotărârii A__ și, implicit, a voinței sociale poate fi afectată de intervenția justiției care poate constata că hotărârea adoptată nu îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de dispozițiile legale imperative sau de stipulațiile actului constitutiv, cum este cazul în speță.

Încălcarea dispozițiilor legale imperative referitoare la convocarea și ținerea/desfășurarea ședințelor A__, precum și la adoptarea/luarea hotărârilor A__ atrage nulitatea absolută a hotărârilor „luate" (aplicație a regulii exprimată prin adagiul latin accesorium sequitur principale), pentru că:

1. adunările nu sunt învestite cu puterile conferite de lege adunărilor convocate și ținute cu respectarea ei, respectiv:

a) puterea de a hotărî cu privire la ordinea de zi;

b) puterea de a delibera;

2. orice „hotărâri" luate de astfel de adunări vor fi considerate inexistente și fără efecte juridice pentru asociați și societate.

În speță, hotărârile A__ atacate au fost (tehno)redactate la o dată neprecizată (cea menționată în titlu nu acoperă lipsa mențiunii datei ținerii A__ și nici a datei ședinței de adoptare a hotărârii), în biroul unei terțe persoane - al juristului D. M_______ - fără legitimare profesională și/sau convențională, potrivit legii (motiv pentru care, niciuna dintre hotărâri nu poartă mențiunea autorului/redactorului), iar apoi semnate de asociații S. Bârseuan și Kanya G. sub presiune și amenințare din partea „asociatului" I. B______, fără o prealabilă informare cu privire la conținutul și consecințele hotărârilor „luate". Practic, asociații S. Bârseuan și Kanya G. au avut alegere între a adera sau nu la „hotărârile" atacate.

Reclamantul a arătat că deși îi reveneau de drept diligențele legale pendinte adoptării hotărârilor A__, în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, de consilier juridic al societății - prin asigurarea consultanței și prin avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic, iar apoi apărarea drepturilor și intereselor legitime ale societății în raport cu autoritățile publice (în speță, cu Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu M___), abuziv „simulacrul" activităților societare a fost uzurpat fără drept și realizat - în condițiile sus-descrise - de către juristul D. M_______, fără raport de muncă cu societatea, la insistențele asociatului I. B______.

Potrivit art. 132 alin. 3 din legea societăților comerciale, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, iar când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, cererea putând fi formulată de orice persoană interesată.

Reclamantul menționează că justifică interesul declanșării procedurii judiciare - legitim, deci protejat juridic, personal vizând apărarea unui drept propriu, născut și actual - prin rațiuni legate de îndeplinirea obligațiilor profesionale și pentru a preveni iminenta răspundere juridică pentru încălcarea acestor obligații, instituite prin art. 1, art. 4 și art. 17 ale Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, dar și pentru nerespectarea normelor deontologice profesionale.

Cum singurul remediu al protejării dreptului propriu îl constituie cererea în nulitatea hotărârilor A__, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 132 alin. 2-3, raportate la art. 196 din Legea nr. 31/1990.

În probațiune, reclamantul a propus înscrisuri și a solicitat administrarea probei interogatoriul și proba cu martori.

Prin întâmpinare pârâta Societatea A___ SRL Satu M___ a susținut că nu se opune la admiterea acțiunii.

A arătat că hotărârile adunărilor generale ale asociaților nr. 1/19.10.2013 și nr. 1/31.03.2014 (în text, hotărârile A__) sunt lovite de nulitate, pentru caracterul lor fictiv - dat fiind că, în realitate, nu a avut loc nici o adunare generală a asociaților legal convocată, constituită și/sau desfășurată - și pentru caracterul lor lezionar.

Cesiunea de părți sociale nu este constatată printr-un contract, încheiat în forma prevăzută de lege și cuprinzând clauzele cu privire la drepturile și obligațiile părților, astfel că asociatul I. B______ și-a apropriat succesiv 55% și, apoi, 80% din părțile sociale ale societății - având un patrimoniu social de cel puțin 5 milioane euro - fără plata sumei bănești cuvenite asociaților cedenți, S. Bârseuan și Kanya G., titularii inițiali ai tuturor părților sociale ale societății, reprezentând valoarea totală a patrimoniului social de cel puțin 5 milioane euro. Or, transmiterea părților sociale dă dreptul asociatului cedent la o sumă de bani reprezentând valoarea părții proporționale din patrimoniul social (a pari art. 224 alin. 2 Legea societăților comerciale, aplicație a regulii exprimată prin adagiul latin ubi eadem ratio, ibi idem ius).

„Hotărârile" atacate - în sensul lor de instrumentum - poartă semnăturile asociaților cedenți pentru rațiuni de formalitate necesară înregistrării modificărilor intervenite în participația la capitalul social al societății, impusă de asociatul cesionar în schimbul plății unor datorii ale societății, scadente la termenul de 17 aprilie 2014, orice întârziere în plată fiind potențial cauzatoare a declanșării procedurii insolvenței față de societate, a cărei activitate se impune a fi continuată până în noiembrie 2014, sub sancțiunea restituirii unor fonduri europene de 3 milioane euro.

Potrivit înțelegerii asociaților (inițiali și a celui nou), făcută publică în cursul lunii octombrie 2013, condițiile cesiunii de părți sociale (cu privire la drepturile și obligațiile corelative, valoarea de transmitere a părților sociale, cuantumul sumei bănești revenite asociaților cedenți, termene și modalități de plată etc.) urmau să fie convenite prin act notarial, aceștia urmând să se prezinte la biroul notarului public pentru semnarea contractului de cesiune de părți sociale.

După înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului, în temeiul Hotărârii A__ nr. 1/31.03.2014, asociatul B______ I. a refuzat nejustificat prezentarea la biroul notarului public, nemaifiind dispus să semneze actul notarial constatator al cesiunii de părți sociale.

Mai mult, după aproprierea participației de 80% din capitalul social, asociatul I. B______ și-a exprimat intenția de a falimenta societatea, intenție mărturisită public în repetate rânduri, punând în discuție existența însăși a societății.

Reclamantul a răspuns întâmpinării, solicitând să se constate că pârâta nu se opune la admiterea cererii introductive de instanță.

S-a menționat că hotărârile atacate au un caracter fictiv, cesiunea de părți sociale nefiind constatată printr-un contract și neavând drept consecință plata sumei cuvenită asociaților cedenți.

Prin cererea înregistrată la 17.10.2014, petentul B______ I___ A______ a intervenit în proces solicitând după admiterea în principiu a cererii de intervenție ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să respingă acțiunea reclamantului, în principal prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, reclamantul nefiind persoană interesată și, în subsidiar prin constatarea caracterului nefondat al acesteia raportat la inexistența vreunui motiv de nulitate în măsură să afecteze legalitatea hotărârilor luate; cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că principial, starea de fapt este una și aceeași pentru toate părțile, instanța având chemarea ca, ignorând interpretările subiective sau omisiunile vădite în prezentarea acesteia să o stabilească, obiectiv, în baza probațiunii existente.

Astfel, la data de 19.10.2013, în urma unor discuții și negocieri anterioare s-a luat în cadrul Adunării Generale a ___________, hotărârea nr. 1 prin care, prin vot unanim, s-a hotărât majorarea capitalului social prin atragerea unui nou asociat și subscrierea de noi părți sociale.

Ulterior, această hotărâre de modificare a actului constitutiv a fost, în respectarea prevederilor legale, depusă la Oficiul Registrului Comerțului Satu M___ împreună cu textul complet al actului constitutiv actualizat, modificările aduse fiind înregistrate în baza rezoluției 8754/07.11.2013 și înaintate spre publicare în Monitorul Oficial.

Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, părțile sociale subscrise de către asociați au fost plătite, concretizându-se astfel majorarea de capital social în modalitatea convenită unanim de către asociați.

La data de 31.03.2014, asociații ___________, tot în unanimitate au decis, prin hotărârea nr. 1/2014, cesionarea către petentul intervenient a unui nr. de 75 părți sociale atât de către asociatul Bărseuan S____ cât și de către asociata Kanya G______, la valoarea nominală, aceștia confirmând încasarea integrală a contravalorii acestora.

Tot prin această hotărâre asociații a hotărât revocarea din funcția de administrator a doamnei Kanya G______.

Și această hotărâre în respectarea formalităților stabilite de lege a fost depusă spre înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului și notificată în Monitorul Oficial.

Ulterior luării ultimei hotărâri, între asociați au apărut disensiuni îndeosebi în ceea ce privește administrarea societății, ajungându-se până în situația în care să se conteste chiar calitatea de asociat. Astfel, s-a ajuns ca juristul societății, probabil la comanda asociaților inițiali, să promoveze prezenta acțiune în anularea celor două hotărâri mai sus menționate, prin invocarea unor presupuse motive de nulitate absolută și printr-o încercare patetică de a-și dovedi interesul în demararea și susținerea unui astfel de proces.

Pentru a nu lăsa nici o îndoială cu privire la înțelegerea dintre aceștia, societatea își exprimă punctul de vedere printr-o întâmpinare semnată de către administratorul Bărseuan, prin care se declară totalmente de acord cu admiterea acțiunii deși, așa cum lesne se poate constata, comunicarea acțiunii introductive s-a realizat ulterior, iar excluzând capacitățile paranormale, de care probabil acesta dispune, nu ar fi avut cum să cunoască conținutul acțiunii.

Deși reclamantul înțelege să-și întemeieze în drept prezenta acțiune pe dispozițiile exprese ale art. 132 alin. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990, petentul menționează că se limitează în ceea ce privește dispozițiile alin. 2 la a afirma că acestea nu are aplicabilitate în prezenta speță, reclamantul neavând calitatea de asociat, rămânând spre analiză doar dispozițiile cuprinde în aliniatul 3, conform căruia: „când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acțiune este imprescriptibil iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată".

Așa cum, lesne se poate constata, deoarece aceste hotărâri nu puteau fi atacate de către asociați, în condițiile în care hotărârile s-au luat în unanimitate, prin acest demers juristul societății, desigur fără știrea administratorului, se consideră persoană interesată și identifică o ________ motive care, ar trebui să ducă la desființarea hotărârilor atacate.

Prin invocarea excepției lipsei calității procesuale active analiza juridică se impune a fi, întru respectarea cerințelor textului de lege invocat, orientată pe două direcții: existența vreunui motiv de nulitate absolută și interesul reclamantului în prezenta cauză. Altfel spus, doar în condițiile în care există vreun motiv de nulitate absolută dreptul la acțiune în anularea unei hotărâri A__ este imprescriptibil și poate fi exercitat de orice persoană interesată, invocarea unor motive de nulitate relativă, chiar reale fiind, lipsind „persoana interesată" de calitate procesuală activă, în acest caz legitimarea procesuală aparținând doar asociaților, cu respectarea prevederilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Categoria persoanelor interesate este restrânsă astfel că, analiza instanței trebuie să se îndrepte inevitabil spre stabilirea în concret a interesului oricărui reclamant care înțelege, prin invocarea unor motive de nulitate absolută, să solicite desființarea unor hotărâri chiar luate, în unanimitate, de către asociați.

Practica și doctrina judiciară a consacrat fără dubiu că orice demers în justiție, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă, trebuie să fie util în sensul de a se urmări un „profit" material sau moral, ori material și moral (pas d`intâret, pas d`action).

În aceste condiții, raportat la ceea ce unanim se acceptă respectiv, cerința unui interes în promovarea și susținerea unui demers judiciar, coroborat cu aserțiunea „persoană interesată", petentul intervenient a solicitat instanței să analizeze, ținând cont de cele ce urmează, dacă în prezenta cauză reclamantul are sau nu interes.

Pentru a exista ca și una dintre condițiile indeniabile de exercitare a acțiunii civile, interesul trebuie să cumuleze câteva atribute: să fie juridic și legitim, să fie născut și actual, să fie direct și personal, să fie pozitiv și concret.

Interesul trebuie justificat de persoana care promovează o acțiune în justiție, iar indiferent că acesta (interesul) nu există sau că acestuia îi lipsește unul dintre atributele necesare, dintre cele arătate mai sus, consecința evidentă este respingerea cererii.

Petentul intervenient a subliniat faptul că reclamantul urmărește desființarea unor hotărâri luate prin unanimitate de către asociații societății pentru „a preveni iminenta răspundere juridică" prin invocarea unor prevederi privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic considerând că „singurul remediu al protejării dreptului propriu îl constituie cererea în nulitatea hotărârilor A__".

Limitat fiind, petentul intervenient, nu înțelege despre ce drept propriu ar putea fi vorba, de ce și cum prevederile unei legi care reglementează o activitate profesională poate da legitimitate procesual activă în prezenta cauză, la fel cum nu înțelege cum, de ce și prin ce fenomen prin admiterea acestei acțiuni, reclamantul ar obține acel „profit" material sau moral despre care s-a făcut vorbire mai sus. Nicăieri în prevederile Legii nr. 514/2003 și nici în Legea nr. 31/1990 nu există vreo prevedere expresă care să solicite prezenta vreunui jurist în ședința A__ a unei societăți și/sau necesitatea avizării hotărârilor luate. Reclamantul are conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 514/2003, statut de salariat, urmând a realiza activități specifice, în timpul programului de lucru și eventual la solicitarea expresă a angajatorului. Oricât de greu ar fi de înțeles pentru reclamant, prezența dumnealui în ședința A__ nu a fost necesară legal și nu a fost solicitată pe relația angajat-angajator de către administratorul societății ___________.

În aceste condiții petentul intervenient se întreabă despre ce răspundere juridică și despre ce încălcări ale unor obligații specifice profesiei se poate discuta și raportat la cele arătate mai sus, lăsând la o parte ineditul motivațional că, o răspundere juridică inventată, care nu ar putea exista în lipsa vreunei fapte ilicite și a vreunei culpe, nu poate justifica un interes în demararea și susținerea acestei acțiuni.

Interesul reclamantului nu este născut și actual deoarece acesta trebuie să existe la data declanșării demersului procesual și să subziste acestui moment, un interes eventual și evident ipotetic (cazul de față) neputând justifica o cerere în justiție. Acțiunea în justiție nu poate avea caracter preventiv, deoarece așa cum plastic s-a arătat în doctrină „așa cum nu există război preventiv nu există de asemenea proces preventiv" (H.R_____, L.Boyer, Locutions latines ___________________ frangais contemporan (2 vol), 2° ed. 1986).

Orice demers procesual implică apărarea unor drepturi personale și/sau patrimoniale proprii, a căror vătămare este evidentă și în apărarea cărora se impune a acționa, interesul fiind doar în aceste condiții evident, născut și actual.

Și mai evident, raportat la particularitățile speței este faptul că reclamantul nu poate invoca un interes direct și personal, în sensul că folosul urmărit prin cererea în justiție îi aparține. Printr-un demers în justiție reclamantul trebuie să urmărească asigurarea propriilor interese nu ale altuia sau salvgardarea legii în general.

Nu numai că reclamantul nu acționează pentru obținerea unui folos personal dar, din starea de fapt coroborată cu actele existente la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul acționează în această conspirație puerilă, numai și numai pentru a obține un folos asociaților inițiali care ar dori, acum, înlăturarea petentului intervenient din societate.

Așa cum, lesne se poate observa, reclamantul se limitează în a afirma tranșant dar fără argumentație juridică că „hotărârile A__ atacate sunt contrare legii, fiind lovite de nulitate absolută".

Petentul intervenient susține că nici unul dintre motivele înșirate la punctele 1-5 din motivarea acțiunii introductive nu sunt, nu au fost și nu vor fi motive de nulitate absolută. Simpla invocare a unor presupuse încălcări ale legii nu le transformă doar și numai din dorința reclamantului în motive de nulitate absolută și nu se substituie obligației acestuia de a motiva, măcar din respect față de instanță, pentru fiecare motiv invocat în parte care este interesul general ocrotit care, presupus, s-a încălcat la momentul luării hotărârilor atacate.

Instanță nu poate să constate incidența vreunui motiv de nulitate absolută înainte de a verifica dacă în speță există o încălcare a unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.

Pe de altă parte, petentul intervenient arată că nu poate ignora, pentru o analiză temeinică care să vizeze dacă, vreunul dintre motivele de presupusă nelegalitate invocate, este motiv de nulitate absolută, dispozițiile art. 1246 și urm. Cod civil.

Noul Cod Civil instituie prin art. 1252 în mod expres o prezumție de nulitate relativă în sensul că, atunci când legea nu indică în mod clar că încălcarea unei dispoziții atrage nulitate absolută, urmează a fi incidență nulitatea relativă.

În aceste condiții, la momentul analizării existenței vreunui motiv de nulitate absolută, instanțele urmează a verifica nu doar caracterul normei încălcate și presupusa încălcare a unui interes general ocrotit. Pentru a fi în prezența nulității absolute este necesar și ca, odată cu stabilirea obligației, prin chiar actul normativ care o stabilește să se menționeze și sancțiunea de nulitate absolută în cazul încălcării acelei obligații (nulitate absolută expresă) ori din modul de redactare al obligației să rezulte un caracter imperativ al acelei obligații (nulitatea absolută virtuală).

Simplificând, petentul intervenient arăta că nici unul dintre textele de lege invocate de către reclamant nu cuprinde nici măcar noțiunea de nulitate și/sau anulabilitate fiind cert, raportat la dispozițiile art. 1252 Cod civil, dar și la natura interesului ocrotit, că în caz de nerespectare a acestora se poate ridica eventual problema nulității relative.

În ceea ce privește motivele de la punctele 1,2,3,4, petentul intervenient a susținut că acestea privesc formalități cerute de lege cu ocazia unei organizării a unei adunări generale în cazul societății pe acțiuni fiind discutabil dacă aceste formalități se impun cu necesitate și întocmai și în cazul societăților cu răspundere limitată.

În acest sens a apreciat și Înalta Curte de Casație și Justiție secția Comercială prin Decizia nr. 2292/14.06.2011, în considerentele acesteia arătându-se:

„Atunci când legiuitorul a dorit ca societăților cu răspundere limitată să li se aplice dispoziții prevăzute pentru alte forme de societăți a reglementat în mod expres această posibilitate prin norme de trimitere.

Întrucât regimul juridic al societăților cu răspundere limitate are o reglementare distinctă de reglementare a societăților pe acțiuni, instanța nu poate extinde la societățile cu răspundere limitată aplicarea prevederilor prevăzute de lege numai pentru societatea pe acțiuni având în vedere caracterul limitativ și de strictă interpretare al normelor de trimitere".

Pe de altă parte, pornind de la această interpretare, ținând cont de caracterul societății cu răspundere limitată, astfel de formalități ar fi inutile în condițiile unei societăți cu un singur asociat sau în condițiile în care există unanimitate în luarea unor decizii (cazul de față).

Chiar acceptând necesitatea unor astfel de formalități, nerespectarea acestora ridică eventual problema nulității relative fiind evident că tind a ocroti un interes particular, cel al asociatului care, potențial în condițiile dovedirii unui prejudiciu, ar putea solicita în termen legal anularea hotărârii astfel luate. De altfel orice discuție cu privire la existența unor neregularități privind locul desfășurării A__, convocatorul, ordinea de zi, etc. sunt evident superflue în condițiile în care asociații au luat hotărâri în unanimitate, confirmând astfel hotărârea luată și înlăturând implicit orice motiv de nulitate relativă.

În analiza punctului 5 respectiv a existenței unor motive de nulitate absolută raportat la încălcarea prevederilor art. 136¹ din Legea nr. 31/1990, de asemenea, petentul intervenient recunoaște, umil, că nu înțelege și îi este greu să analizeze ce motiv de nulitate absolut se invocă. Poate constata însă că, puterea de înțelegere a reclamantului este evident superioară, acesta fiind în măsură a decela între exercitarea „drepturilor în eroare" în cazul unora dintre asociați și cu rea credință, evident în ceea ce ne privește, să identifice încălcări ale ordinii publice, ale bunelor moravuri și ale intereselor legitime ale societății finalizând prin a afirma tranșant că asociații inițiali au avut consimțământul viciat.

Petentul intervenient a arătat că punctele 5b și 5c ridică spre analiză o falsă problemă în condițiile în care reclamantul nu a înțeles că prin hotărârea din 19.10.2013 asociații, în unanimitate, au convenit la majorarea capitalului social prin atragerea unui nou asociat și nu la cesiunea de părți sociale către o persoană din afara societății. D___ prin hotărârea din 31.03.2014, ulterior cooptări ca și asociat a petentului intervenient s-a realizat un transfer de părți sociale prin cesionare, procedură care este permisă fără nici o formalitate suplimentară între asociați.

Se afirmă cu o suficiență greu de înțeles că „cesiunea de părți sociale nu este constatată printr-un contract, nu este încheiată în forma prevăzută de lege" din nou fără a se arăta care este forma de lege la care se face referire, care este neregularitatea sancționată cu nulitate absolută și finalmente de ce reclamatul crede că are îndrituire să analizeze, terț fiind, un contract de cesiune constatat printr-o hotărâre A__.

Cât despre intențiile petentului intervenient ignorând abordarea totalmente tendențioasă, spre liniștea reclamantului acesta afirmă că, personal, nu a avut și nu are interesul de a falimenta societatea, dar și că, analizând această afirmație ca presupus motiv de nulitate absolută, intențiile, dorințele și speranțele unuia sau ale altuia dintre asociați nu sunt și nu vor fi motive de nulitate absolută.

Raportat la cele arătate mai sus, petentul intervenient a solicitat instanței să soluționeze cauza conform celor solicitate în petitul prezentei cereri și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea de intervenție a fost întemeiată pe prevederile art. 61 și urm. C.proc civ. precum și textele de lege evocate în cuprinsul acesteia.

Instanța a hotărât admisibilitatea cererii de intervenție prin Încheierea din 06.11.2014.

În fine, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de intervenție la data de 20.11.2014, solicitând respingerea excepției lipsei interesului de a acționa.

S-a susținut că, pentru exercițiul acțiunii civile se impune și justificarea interesului, adică a profitului, utilității sau a avantajului urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Neavând posibilitatea exprimării opiniei profesionale în legătură cu aparența de drept a noului raport juridic referitor la configurația participației asociaților la capitalul social al societății, erodat prin facticitatea fictivității și a falsului intelectual, reclamantul consideră că i-a fost încălcat dreptul la opinie profesională, garantat prin lege (conform art. 11 al Statutului), creându-se o situație juridică ilegitimă, contra ordinii publice, prin încălcarea unor dispoziții legale imperative.

Cum, potrivit art. 40 alin. 1 al aceluiași Statut, consilierul juridic apără drepturile și interesele legitime ale persoanei juridice pentru care exercită profesia, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic emise de aceasta, pentru că i-au fost răpite aceste prerogative (drepturi și obligații), interesul în declanșarea procedurii judiciare este în legătură cu soluționarea în justiție a unei situații juridice ilegitime, marcată prin hotărârile adunării generale contrare legii și/sau actului constitutiv.

Reclamantul susține că justifică interesul declanșării procedurii judiciare - legitim, deci protejat juridic (prin dispozițiile Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, precum și stipulațiile Statutului profesiei de consilier juridic), personal vizând apărarea unui drept propriu, născut și actual - prin rațiuni legate de îndeplinirea obligațiilor profesionale, dar și pentru a preveni iminenta răspundere juridică pentru încălcarea acestor obligații, instituite prin art. 1, art. 4 și art. 17 ale Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, precum și pentru nerespectarea normelor deontologice profesionale.

Cu privire la caracterul nefondat al cererii de intervenție principală, reclamantul a arătat că Hotărârile adunărilor generale ale asociaților nr. 1/19.10.2013 și nr. 1/31.03.2014 sunt lovite de nulitate, pentru caracterul lor fictiv - dat fiind că, în realitate, nu a avut loc nici o adunare generală a asociaților legal convocată, constituită și/sau desfășurată - și pentru caracterul lor lezionar.

Cesiunea de părți sociale nu este constatată printr-un contract, încheiat în forma prevăzută de lege și cuprinzând clauzele cu privire la drepturile și obligațiile părților, astfel că asociatul I. B______ și-a apropriat succesiv 55% și, apoi, 80% din părțile sociale ale societății fără plata sumei bănești cuvenite asociaților cedenți S. Bârseuan și Kanya G., titularii inițiali ai tuturor părților sociale ale societății, reprezentând valoarea totală a patrimoniului social de cel puțin 5 milioane euro. Or, transmiterea părților sociale dă dreptul asociatului cedent la o sumă de bani reprezentând valoarea părții proporționale din patrimoniul social (a pari art. 224 alin. 2 Legea societăților comerciale, aplicație a regulii exprimată prin adagiul latin ubi eadem ratio, ibi idem ius).

„Hotărârile" atacate - în sensul lor de instrumentum - poartă semnăturile asociaților cedenți pentru rațiuni de formalitate necesară înregistrării modificărilor intervenite în participația la capitalul social al societății, impusă de asociatul cesionar în schimbul plății unor datorii ale societății, scadente la termenul de 17 aprilie 2014, orice întârziere în plată fiind potențial cauzatoare a declanșării procedurii insolvenței față de societate, a cărei activitate se impune a fi continuată până în noiembrie 2014, sub sancțiunea restituirii unor fonduri europene de 3 milioane euro (în legătură cu executarea Contractului de finanțare nr. C xxxxxxxxxxxxxxx/21.06.2007, încheiat cu Comisia Europeană).

Potrivit înțelegerii asociaților (inițiali și a celui nou), făcută publică în cursul lunii octombrie 2013, condițiile cesiunii de părți sociale (cu privire la drepturile și obligațiile corelative, valoarea de transmitere a părților sociale, cuantumul sumei bănești revenite asociaților cedenți, termene și modalități de plată etc.) urmau să fie convenite prin act notarial, aceștia urmând să se prezinte la biroul notarului public pentru semnarea contractului de cesiune de părți sociale.

După înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului, în temeiul Hotărârii A__ nr. 1/31.03.2014, asociatul B______ I. a refuzat nejustificat prezentarea la biroul notarului public, nemaifiind dispus să semneze actul notarial constatator al cesiunii de părți sociale.

Mai mult, după aproprierea participației de 80% din capitalul social, asociatul I. B______ și-a exprimat intenția de a falimenta societatea, intenție mărturisită public în repetate rânduri, punând în discuție existența însăși a societății. Consecvent, a pus în operă hotărârea sa înregistrând „Cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței" formulată de nu mai puțin de trei creditori (în fiecare, asociatul I. B______ deținând majoritatea capitalului social): Societatea „Sam Mills Feed" SRL, Societatea „Ave Impex" SRL și Societatea „Mezelco" SRL, obiect al dosarului nr. XXXXXXXXXXXX, aflat pe rolul Tribunalului Satu M___, cu termen de judecată la 24 noiembrie 2014.

Cum singurul remediu al protejării dreptului și obligației corelative la opinie profesională îl constituie cererea în nulitatea hotărârilor A__, reclamantul a solicitat respingerea cererii de intervenție.

În drept, a invocat art. 65 alin. 3 NCPC.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța a găsit întemeiată excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii pe care a respins-o potrivit considerentelor ce urmează:

Potrivit art. 32 C.proc.civ. „(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:

a) are capacitate procesuală, în condițiile legii;

b) are calitate procesuală

c) formulează o pretenție;

d) justifică un interes.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător, și în cazul apărărilor.

De asemenea, conform art. 33 C.proc.civ. „interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”.

În cauza de față partea reclamantă justifică formularea pretenției în considerarea calității de angajat al societății și prin raportare la conținutului raportului de muncă în sensul încălcării dreptului consilierului juridic de a aviza și contrasemna actele juridice asumate de societate. Pretenția formulată de reclamant se referă la un drept civil subiectiv, strict determinat de relațiile contractuale dintre acesta și persoana juridică angajatoare.

În cauză se reține că dreptul subiectiv civil vizat de pretenția susținută de reclamant nu respectă scopul economic și social pentru care a fost recunoscut de lege. Astfel, deși se susține că încălcarea legii care justifică intervenția instanței pentru a-i da sancțiune rezidă doar în neobservarea conținutului art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și în afectarea gravă a atribuției de serviciu prin sustragerea de la examinare și avizare a unor acte juridice ale societății, se observă că limita internă a acestui drept se extinde în mod nejustificat în planul relațiilor societare, respectiv în domeniul deținerii și tranzacționării părților de interes în cadrul persoanei juridice. Astfel spus, tribunalul opinează că formularea de către reclamant a pretenției sale excede limitelor recunoscute de lege prin stabilirea conținutului obligațiilor consilierului juridic în cadrul serviciului angajat, protecția cerută pentru dreptul subiectiv civil trebuind să aparțină palierului raportului de serviciu, neputând deveni specific prin alegerea drept loc de manifestare a relațiilor dintre asociați.

În același timp, examinarea interesului reclamantului de a acționa face necesară prefigurarea folosului concret pe care acesta l-ar obține în ipoteza admiterii actului de procedură inițiată. Aceasta cu atât mai mult cu cât calea aleasă de reclamant este aceea a unui demers juridic ce poate fi susținut de orice persoană, iar instanța trebuie să statueze cu prioritate în privința interesului (calitatea procesuală activă existând în mod automat dacă este îndeplinită cerința interesului așa cum este reglementat de art. 33 C.proc.civ.).

Instanța consideră că interesul părții reclamante pentru a acționa în justiție nu este nici legitim și nici actual.

Legat de legitimitatea interesului, - așa cum s-a referit și anterior -, reclamantul afirmă caracterul lezionar al unor proceduri societare la care nu a participa și pe care nu ar fi fost chemat să le avizeze și să le asume prin semnătură. Vătămarea produsă reclamantului se mărginește, așa cum se susține în cererea de chemare în judecată, la posibilitatea iminentă de a i se atribui responsabilitate în legătură cu neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

Modalitatea în care reclamantul susține pretenția (anularea hotărârilor asociaților) depășește cu mult interesul său legitim afirmat (dreptul și obligația consilierului juridic de a verifica sub aspect conform actele societății, art. 4 din Legea nr. 514/2003).

În aceeași ordine de idei se constată că interesul reclamantului nu poate fi considerat nici actual, la data inițierii cererii introductive de instanță nefiind promovată o procedură internă pentru răspundere în temeiul contractului de muncă.

Având în vedere aceste considerente tribunalul a admis în temeiul art. 247 alin. 1 teza I C.proc.civ. excepția lipsei de interes, respingând acțiunea conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, excepție invocată de intervenientul B______ I___ A______ – CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Satu M___, _________________, nr. 25A, județul Satu M___, cu domiciliul procedural în Satu M___, _________________, ___________________ M___.

Respinge în consecință acțiunea formulată de reclamantul I___ I. B____, domiciliat în Satu M___, ___________________. 126, județul Satu M___, în contradictoriu cu pârâta Societatea „A___" SRL, cu sediul în Satu M___, _____________________, județul Satu M___, înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J XXXXXXXXXXX și având C.U.I. RO xxxxxxx, pentru constatare nulitate absolută acte juridice și radiere înscriere.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 05 Februarie 2015.

	Președinte, G___ M____ C____
	Grefier, A_______ K______

Red. G.M.C. – 12.05.2015

Tehnored_NM / 12.05.2015

5 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -B____ I. I___, în Satu M___, ___________________. 126, jud. Satu M___

-B______ I___ A______, la dom.proc.ales din Satu M___, _________________, _________________

-___________, în Satu M___, ______________________, jud. Satu M___