Dosar nr. XXXXXXXXXXXXCod operator: xxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 47/2014

Ședința publică de la 27 Februarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE P____ Ș_____

Grefier D_____ F______ U___

Pe rol se află judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii formulată de reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE BANAT CRIȘANA SA, cu sediul în A___, Calea Victoriei nr. 35 A, jud. A___ în contradictoriu cu pârâta ________________ sediul în Satu M___, ____________________-3, jud. Satu M___, având ca obiect acțiune în anulare a hotarârii A__.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.

Se constată că dezbaterea fondului a avut loc la data de 13.02.2014, când concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată amânându-se pronunțarea la data de azi.

INSTANȚA

Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin acțiunea comercială înregistrată la instanță sub dosar nr. de mai sus , reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE BANAT CRIȘANA SA, în contradictoriu cu pârâta _______________________ instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză , în principal să constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 565 adoptate în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor ________________ data de 23.09.2013, în ceea ce privește pct. 1; în subsidiar să anuleze Hotărârea nr. 565 adoptate în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor ________________ data de 23.09.2013, în ceea ce privește pct.1 ; să dispună radierea din registrul Comerțului a oricăror mențiuni efectuate în baza AGEA ; cu cheltuieli de judecată .

În motivarea acțiunii (filele 1- 14), reclamanta arată că pârâta este o societate admisă la tranzacționare pe o piață reglementată și anume B____ de Valori București, sub simbolul „S___”. În consecință, pârâtei în sunt aplicabile prevederile Legii nr. 31/1990, legea societăților comerciale care constituie dreptul comun în materia societăților comerciale și prevederile Legii nr. 297/2004, legea pieței de capital care constituie dreptul special primar în cazul societăților comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționate. Dreptul special secundar aplicabil este reprezentat de reglementările emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) în aplicarea legii pieței de capital.

De asemenea, se arată că, S.I.F. Banat-Crișana S.A. este acționară a pârâtei cu o cotă de 12,02% din capitalul social și precizează că nu a participat la ședința AGEA din data de 23.09.2013 când a fost adoptată hotărârea atacată.

În ședința AGEA a pârâtei din data de 23.09.2013 s-a aprobat următoarea rezoluție a Adunării Generale Extraordinare, pe care reclamanta înțelege să o conteste, respectiv: „Se aprobă propunerea privind delegarea (mandatarea) Administratorului unic, ec. D_________ G_______, pentru aprobarea și încheierea de contracte de credit pe termen mediu și lung, aprobarea și încheierea de linii de credit, modificarea acestora prin diminuare sau majorare, perfectarea contractelor de gaj sau ipotecă care au ca obiect valori peste limita prevăzută de art. 153(22) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu completările și modificările ulterioare, beneficiarii garantați fiind atât unitățile bancare, cât și ___________________."

Reclamanta susține că, hotărârea contestată este nelegală pentru următoarele motive:

1. Nepublicarea convocatorului într-un ziar de largă răspândire.

Legea nr. 31/1990 prevede în art. 117 următoarele: „Convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate".

Așadar, convocatorul pentru adunarea generală a acționarilor se publică atât în Monitorul Oficial al României, cât și într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea unde își are sediul societatea sau din cea mai apropiată localitate. Condițiile legale sunt, așadar, cumulative, ambele trebuind îndeplinite de societatea care convocă o adunare generală a acționarilor.

Doctrina a arătat că obligația de publicare a convocatorului în Monitorul Oficial al României și într-un ziar de largă răspândire este o obligație imperativă, sancțiunea încălcării acestei obligații fiind în mod evident nulitatea absolută a hotărârilor adoptate de adunarea generală nelegal convocată.

Soluțiile jurisprudențiale în această materie au fost și ele constante în sensul că „publicarea convocării în Monitorul Oficial nu este lăsată la apreciere, ci este obligatorie deoarece textul legal folosește conjuncția „și". Neîndeplinirea acestei obligații duce la nelegalitatea ținerii adunării generale (...)". Cu privire la sancțiunea aplicabilă, jurisprudența a statuat că „nepublicarea convocării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV, și într-unui din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau cea mai apropiată localitate, constituie motiv de nulitate absolută a hotărârii adunării generale a acționarilor".

Deoarece societatea nu a publicat convocatorul pentru adunarea generală a acționarilor din data de 23.09.2013 și într-un ziar de largă răspândire, așa cum imperativ cere art. 117 din Legea nr. 31/1990, reclamanta solicită instanței de judecată să constate că hotărârea AGEA adoptată în această ședință este lovită de nulitate absolută.

2. Nepublicarea convocatorului în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF, fosta Comisie Națională a Valorilor Mobiliare) - cerință specială a legislației pieței de capital.

Convocarea adunării generale a acționarilor reprezintă prima etapă esențială pentru ținerea unei adunări generale a acționarilor. Efectuarea convocării cu respectarea deplină a dispozițiilor legale reprezintă garantarea dreptului acționarilor la informare, drept fundamental al oricărui acționar. „Dreptul la informare este un drept care rezidă din principiul general al controlului exercitat de acționari asupra gestiunii societății și a tuturor actelor juridice încheiate de societate. în cazul societăților listate pe piața de capital, conținutul acestui drept este considerabil extins fată de societățile închise".

Procedura convocării adunării generale a acționarilor este reglementată atât de Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale cât și de legislația pieței de capital. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, așa cum am arătat și mai sus, „convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate".

Legislația pieței de capital prevede condiții suplimentare în ceea ce privește publicarea convocatorului. Astfel, potrivit art. 113 pct. A lit. a) și b) din Regulamentul CNVM (actuala Autoritate de Supraveghere Financiară - ASF) nr. 1/2006 „Societățile comerciale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată întocmesc, transmit și aduc la cunoștința publicului următoarele rapoarte:

a) hotărârea consiliului de administrație/altor organe abilitate, referitoare la convocarea adunării generale sau la ținerea unei ședințe a consiliului de administrație care urmează să delibereze în vederea exercitării atribuțiilor delegate de AGEA, în conformitate cu art. 714 din Legea nr. 31/1990R;

b) convocarea adunării generale a acționarilor".

Potrivit art. 113 alin. 1 din același Regulament ASF nr. 1/2006 „aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat la anexa nr. 29, se transmit C.N.V.M. și operatorului pieței reglementate pe care se tranzacționează acțiunile emise de respectiva societate comercială, fără întârziere, dar fără a se depăși 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data ia care respectiva informație este adusă la cunoștința emitentului și se publică în Buletinul electronic al C.N.V.M."

Din dispozițiile legale citate rezultă obligativitatea publicării convocării adunării generale în Monitorul Oficial, într-un ziar de largă răspândire din localitate și în Buletinul electronic al A.S.F. (fosta CNVM). În speța de față pârâta _______________ și-a îndeplinit obligația privind publicarea convocatoarelor pentru AGEA în Buletinul Electronic al ASF, aspect dovedit cu extras din secțiunea corespunzătoarea Buletinului Electronic de pe site-ul ASF, anexat.

Dacă în ceea ce privește nepublicarea convocatorului în Monitorul Oficial al României și într-un ziar de largă răspândire se cunoaște și se admite în mod unanim de către doctrină și de către jurisprudență că sancțiunea este nulitatea absolută a hotărârii A__, în ceea ce privește nerespectarea obligației de publicare a convocatorului în Buletinul Electronic al ASF, se impune formularea unor precizări.

Astfel, doctrina admite că și în acest caz al nepublicării convocării în Buletinul Electronic al ASF sancțiunea este tot nulitatea absolută. Pentru susținerea acestui punct de vedere trebuie pornit de la faptul că societățile admise la tranzacționare sunt obligate să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările ASF și să asigure un tratament egal pentru toți acționarii așa cum prevede art. 224 din Legea nr. 297/2004 a pieței de capital:

„(1) Societățile admise la tranzacționare pe o piață reglementată sunt obligate să se înregistreze la C.N.V.M. și să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. și ale piețelor reglementate pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de acestea.

(2) S_________ comercială trebuie să asigure un tratament egal pentru toți acționarii care dețin acțiuni de aceeași clasă."

Având în vedere dispozițiile speciale ale legislației pieței de capital mai sus amintite, doctrina de autoritate în această materie a statuat că nerespectarea dispozițiilor speciale în materia convocării adunărilor generale se sancționează cu nulitatea absolută. Astfel, s-a arătat că „(...) legiuitorul a urmărit și asigurarea unei informări mai eficiente a acționarilor, din moment ce a indicat faptul că raportul respectiv va fi publicat în Buletinul Electronic al CNVM, document ce are natura unui „Monitor Oficial" al pieței de capital. În aceste condiții opinăm că netransmiterea de către o societate listată emitentă a informației referitoare la convocarea adunării generale către CNVM spre a fi publicată în Buletinul Electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauză de nulitate a hotărârii adunării generale, în accepțiunea art. 132 alin. (2) din Legea 31/1990." (C_______ D______, Legea privind piața de capital. Comentariu pe articole. ed. CH B___, București, 2009, p. 666 și urm.)

Jurisprudență Curții de Apel Timișoara a reținut aceleași considerente, de exemplu în Decizia nr. 123/05 mai 2011, anexată prezentei. Astfel, într-o speță s-a arătat că „sancțiunea nerespectării obligațiilor de convocare de drept special este aceea a nulității absolute. Netransmiterea de către o societate listată emitentă a informației referitoare la convocarea adunării generale către CNVM spre a fi publicată în Buletinul Electronic atrage neregularitatea convocatorului și constituie o cauză de nulitate a hotărârii adunării generale, în accepțiunea art. 132 alin. (2) din Legea 31/1990".

Curtea de Apel Timișoara a mai reținut în aceeași decizie că „procedura de convocare prezintă un viciu prin încălcarea prevederilor art. 113 (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 care cere ca raportul privind convocarea să fie transmis la CNVM și operatorului pieței reglementate dar și publicarea în Buletinul Electronic al CNVM (...) or tocmai această publicare nu a fost îndeplinită de către societatea pârâtă (...)”. Reclamanta menționează că decizia Curții de Apel Timișoara a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 3846/24.11.2011 a Î.C.C.J. care a respins recursul formulat în speță, decizie pe care o depune la dosar

Reclamanta arată că obligația prevăzută de Regulamentul ASF nr. 1/2006 este o obligație de publicare, nu doar de transmitere spre publicare. În acest sens învederează cu titlu de jurisprudență considerentele reținute de Curtea de Apel Timișoara în Decizia nr. 123/05.04.2011 citată și mai sus unde se arată că „tocmai această publicare nu a fost îndeplinită de către societatea pârâtă, iar invocarea adresei nr. xxxxx/02.08.2010 a Comisiei (este vorba de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, actuala ASF) nu înlătură lipsa publicării deoarece din conținutul său se deduce doar dovedirea transmiterii raportului și nu publicarea lui".

Curtea a statuat, așadar, că ceea ce interesează este publicarea raportului privind convocarea în Buletinul Electronic și nu doar eventuala transmitere spre publicare. De altfel acest lucru se desprinde din interpretarea art. 113 pct. A lit. a) și b) din Regulamentul ASF nr. 1/2006 citate mai sus. În plus, potrivit art. 113 alin. 1 din același Regulament ASF nr. 1/2006 „Aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat la anexa nr. 29, se transmit C.N.V.M. și operatorului pieței reglementate pe care se tranzacționează acțiunile emise de respectiva societate comercială, fără întârziere, dar fără a se depăși 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informație este adusă la cunoștința emitentului și se publică în Buletinul electronic al C.N.V.M."

Din lectura textului de mai sus reiese că emitenții au obligația de a aduce la cunoștința publicului informația privind convocarea A__ prin transmiterea și publicarea raportului privind convocarea A__.

De altfel situația este asemănătoare cu cea reglementată de art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, anterior modificării acestuia prin OUG nr. 82/2007, unde se prevedea: „Convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate. Convocarea va fi depusă la Regia Autonomă Monitorul Oficial în vederea publicării în termen de cel mult 5 zile de la data adoptării de către consiliul de administrație a deciziei de întrunire a adunării generale".

În interpretarea acestui text de lege fosta Curte Supremă de Justiție a statuat următoarele, prin Decizia nr. 2197/2003 (anexată acțiunii): „De asemenea, era obligatorie și publicarea convocării în Buletinul Oficial al României. Faptul că pârâta intimată a prezentat chitanța de plată a convocării nu poate înlătura nulitatea absolută a hotărârii, fiind irelevant și faptul că hotărârea este în concordanță cu normele legale sau statutare."

Și din interpretarea speței citate se desprinde concluzia că relevantă la verificarea legalității sau nelegalității unei hotărâri A__ este îndeplinirea obligației de publicare a convocării. Acesta este și motivul pentru care teza a doua a art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a fost abrogată, deoarece crea confuzie între obligația de transmitere a convocatorului și obligația de publicare a acestuia.

Sancțiunea nepublicării convocatorului în Buletinul Electronic al ASF este nulitatea absolută, aspect reținut și de practica judiciară care a arătat că „netransmiterea de către o societate listată emitentă a informației referitoare la convocarea adunării generale către CNVM spre a fi publicată în Buletinul Electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauză de nulitate absolută a hotărârii adunării generale. în accepțiunea art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990". (Sentința nr. 103/CC/13.11.2012 a Tribunalului C____ S______, anexată prezentei cereri, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 446/13 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara).

În concluzie, reclamanta solicită instanței să constate că procedura de convocare a adunării generale ordinare a acționarilor ________________ data de 20.09.2013 nu a respectat exigențele legale, fiind viciată prin nepublicarea convocatorului în Buletinul Electronic al ASF și, pe cale de consecință, să constate nulitatea absolută a hotărârii AGEA criticate, iar în subsidiar să dispună anularea aceleiași hotărâri A__.

3. Pârâta a încălcat obligația de informare a acționarilor cu ocazia convocării adunării generale - art. 243 alin. (10) din Legea nr. 297/2004 și art. 3 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 6/2009.

Parlamentul European a emis Directiva nr. 109/2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, ce conține măsuri substanțiale pentru protecția investitorilor și pentru transparența pieței și a emitenților. Astfel, art. 17 alin. (2) din Directiva nr. 109/2004 a Parlamentului European prevede că „emitentul de acțiuni se asigură că toate mijloacele și toate informațiile necesare pentru a permite deținătorilor de acțiuni să își exercite drepturile să fie disponibile în statul membru de origine, iar integritatea datelor să fie păstrată."

Pentru respectarea dispozițiilor Directivei nr. 109/2004 și pentru a garanta respectarea dreptului la informare și transparență Legea nr. 297/2004 modificată prin OUG nr. 32/2012 prevede în art. 243 alin. (10) următoarele: „Cu cel puțin 30 de zile înainte de data adunării generale a acționarilor, societatea va pune la dispoziția acționarilor documentele sau informațiile vizând problemele înscrise pe ordinea de zi. pe website-ul propriu."

O prevedere similară se regăsește în Regulamentul CNVM nr. 6/2009, emis de către CNVM în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 a pieței de capital. Astfel art. 3 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 6/2009 prevede că „Acționarii au, printre altele, dreptul de a participa la adunările generale ale acționarilor și de a avea acces la informații suficiente despre problemele supuse dezbaterii adunării generale".

Documentele și informații pe care emitentul trebuie să le pună la dispoziția acționarilor poartă denumirea generică de materiale informative și trebuie să fie publicate de emitent pentru a explica problemele aflate pe ordinea de zi a A__ pentru a facilita astfel procesul decizional în A__ și a permite acționarilor să voteze în cunoștință de cauză și după o prealabilă informare corespunzătoare. De altfel același Regulament CNVM nr. 6/2009 se referă și în mod indirect la materialele informative în art. 6 alin. (4) unde se prevede că „emitentul pune la dispoziția acționarilor interesați, împreună cu documentele și materialele informative (...) 3 exemplare din formularul de procură specială (...)".

Dacă rațiunile convocării corecte a adunării generale sunt cunoscute, în cazul societăților listate rațiunile care stau la baza dreptului la o informare corectă și completă sunt considerabil mai multe. Astfel, „respectarea dreptului la informare al acționarilor are o relevanță deosebită asupra comportamentului investițional al acestora, în privința asigurării protecției investiției efectuate, a diminuării riscurilor legate de investiție și a ocrotirii corespunzătoare a exercitării celorlalte drepturi care le revin în calitate de acționari. Deciziile investiționale raționale în prezent sunt luate în baza unor informații sigure, complete și aduse la cunoștință în timp util".

Aceste obligații imperative de informare corectă și completă a acționarilor nu au fost respectate de pârâta __________________ nu a pus la dispoziția acționarilor materialele informative prin care să explice care sunt cauzele economice sau de altă natură care au determinat-o să încheie contracte de credit pe termen mediu și lung, să instituie gajuri și ipoteci asupra a peste 50% din totalul activelor în favoarea unui terț, _____________________>

Reclamanta învederează că, asupra problemelor prevăzute pe ordinea de zi a AGEA contestate, a solicitat informații prin adresa nr. 1109/16.09.2013, însă răspuns nu a fost nici pe departe lămuritor, ba din contră; prin adresa nr. 561/20.09.2013 pârâta a afirmat: „Nu cunoaștem la ora actuală cifre exacte...".

În consecință, reclamanta solicită instanței de judecată să constate că societate pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de informare corespunzătoare a acționarilor și investitorilor cu privire la măsurile adoptate de adunarea generală, acestora fiindu-le încălcat în mod grav dreptul fundamental la informare, motiv pentru care apreciază că hotărârea adunării generale este lovită de nulitate absolută.

4. Încălcarea obligației de abținere de la vot a acționarului majoritar Castrum Corporation SRL - art. 127 din Legea nr. 31/1990.

Analizând hotărârea atacată, se observă că ea a fost adoptată cu votul acționarilor reprezentând 73,5178% din capitalul social. Având în vedere că acționarul Castrum Corporation SRL deține o cotă de 72,8862%, este evident că hotărârea contestată a fost adoptată cu votul „pentru" al acestui acționar.

În conformitate cu prevederile art. 127 din Legea nr. 31/1990: „(1) Acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune.

(2) Acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută".

Având în vedere adresa de corespondență emisă de societatea pârâtă nr. 561/20.09.2013 în care se precizează că beneficiarul real al operațiunilor aprobate în AGEA e acționarul majoritar, din care se citează „_________________ o societate din grupul CASTRUM, nu este un risc suplimentar de gaj dar, în loc să girăm firma Castrum, o să girăm firma Vastex SA", rezultă că acționarului majoritar îi sunt aplicabile prevederile art. 127 din Legea nr. 31/1990 existând obligația de abținere de la vot a acționarului.

Reclamanta consideră că încheierea unor contracte de gaj și ipotecă de pe urma cărora beneficiază doar acționarul majoritar, iar societatea are parte doar de riscuri, reprezintă un tipic conflict de interese între acționar și societate.

O astfel de situație este reglementată expres ca fiind o situație de conflict de interese în dreptul francez de exemplu, unde acționarul care deține mai mult de 10% din drepturile de vot nu poate participa la votul adunării generale prin care prin care s-ar aproba o convenție încheiată, direct sau indirect, între acționar și societate. În practica noastră au fost considerate astfel de situații de conflict de interese cazuri similare când societatea a garantat cu bunuri proprii datorii ale acționarului majoritar.

În susținerea poziției sale, reclamanta invocă considerentele reținute într-o speță similară de Tribunalul Cluj prin Sentința civilă nr. 767/14.03.2013: „este evident că hotărârea adoptată de acționarul majoritar este contrară intereselor pârâtei, în condițiile în care la pct. b) din hotărâre s-a aprobat garantarea executării obligațiilor asumate de persoana juridică cu constituirea unor garanții în favoarea acționarului majoritar MECHEL INTERNATIONAL HOLDINGS GMBH asupra oricăror bunuri mobile sau imobile ale împrumutatului, bunuri ce urmau să fie individualizate cu ocazia încheierii contractelor de ipotecă imobiliară și mobiliară."

Cu privire la obligația de abținere de la vot, Curtea Constituțională a României a evidențiat, în cuprinsul Deciziei nr. 1.196 din 20 septembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a nr. 65 din 26 ianuarie 2012 că „Pentru protejarea voinței sociale (dreptul de vot al acționarului are o funcție socială), Legea nr. 31/1990 instituie anumite restricții în privința exercitării acestui drept. Aceste restricții se refera la votul acționarilor care au calitatea de membri ai consiliului de administrație, directoratului sau consiliului de supraveghere (art. 126 din lege), conflictul de interese dintre acționar și societate (art. 127 din lege) și la cesiunea dreptului de vot (art. 128 din lege).

Astfel, în măsura în care dreptul de vot al acționarului are o funcție sociala, interdicția aplicabila acestuia de a vota în privința unor probleme în care interesul sau personal prevalează este nu numai justificata, dar și necesara realizării scopului în care a fost constituita societatea, affectio societatis, și anume intenția care ii anima pe asociați sa colaboreze la desfășurarea activității comerciale care face obiectul societății, intenție care trebuie sa se fundamenteze pe o convergenta de interese - obținerea și împărțirea profitului, și pe suportarea tuturor riscurilor pe care le implica activitatea comerciala.

(...) Dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 constituie o cerința deontologica aplicabila tuturor tipurilor de societate și constituie transpunerea la nivelul legii a prevederilor constituționale cuprinse în art. 57 referitoare la exercitarea cu buna-credință a drepturilor și libertăților persoanei".

Având în vedere importanța dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 și a dispozițiilor art. 136¹ din aceeași lege, care consacră obligația acționarilor de a-și exercita drepturile societare cu bună-credință, dispoziții care trebuie coroborate în speța de față, este evident că încălcarea acestor dispoziții trebuie să fie sancționată cu nulitatea actelor juridice nelegal adoptate. Sancțiunea nulității a fost aplicată în practica judecătorească și a fost acceptată și de doctrină.

Cu titlu de exemplu jurisprudențial reclamanta face trimitere la jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat în mod corect și perfect legal că nu poate fi exclusă anularea hotărârii adoptate cu votul unui acționar aflat în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut și într-o altă situație de speță (Decizia nr. 778 din 9 martie 2009 depusă la dosar) că interesul societății, prevăzut de lege, presupune nu doar interesul general al societății. ci și interesul comun al asociaților, întrucât interesul social, ca noțiune specifică dreptului societăților comerciale, este destinat protecției asociaților. Acționarii care guvernează societatea cu scopul de a obține avantaje personale, de la care ceilalți acționari sunt îndepărtați, nu acționează în interes social; chiar dacă societatea își îmbogățește patrimoniul în urma deciziei, destinația legală a acestuia de a profita tuturor acționarilor, potrivit cotei statutare de participare la capital, este deturnată.

În speță, prin neabținerea sa de la deliberări, conform art. 127 alin. (1). acționarul majoritar care avea un interes personal, a săvârșit un abuz de majoritate în condițiile în care decizia sociala a avut drept consecința favorizarea nejustificată chiar a sa, a acționarului majoritar. Aceasta deoarece măsura produce efecte prejudiciabile numai intereselor acționarilor minoritari și a fost luată cu unicul scop de a favoriza acționarul majoritar în dauna intereselor minoritarilor, caracterul intenționat al abuzului fiind evident. Dar decizia este contrară și interesului social în același timp, fiind de natură să aducă prejudicii și societății.

Aceasta poziție a acționarului majoritar, ce constituie, cum s-a arătat, un abuz de majoritate, vine să rupă în mod intenționat egalitatea de statut juridic a asociaților și să inculce principiul egalității între asociați sau, mai exact, al egalității între acțiuni, principiu prevăzut expres de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Poziția acționarului majoritar în această speță încalcă și principiul exercitării cu bună credință a drepturilor de către acționari, principiu introdus pentru asigurarea unui echilibru între interesele societății și cele ale acționarilor, prin art. 136^1 din Legea nr. 31/1990: „acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari".

Cu privire la sancțiunea unei astfel de conduite, Î.C.C.J. a statuat în aceeași speță că „interesul comun al acționarilor, odată violat prin luarea unei decizii în favoarea unor acționari și în detrimentul celorlalți, nu poate fi realizat numai prin recurgerea la măsura prevăzută de art. 127 alin. (2) - demers de lungă durată și cu rezultat incert - și aceasta mai ales când prejudiciul nu este unul patrimonial sau nu se reflectă imediat și direct în patrimoniul societății. În acest caz interesul comun al acționarilor, principiul egalității acțiunilor [art. 94 alin. (1)] și cel al exercitării cu bună - credință a drepturilor (art. 136^1) devin temei de intervenție în justiție în vederea invalidării hotărârii adunării generale în urma constatării deturnării abuzive a puterii în societate, respectiv anularea hotărârii luate cu votul unui acționar aflat în conflict de interese cu societatea, daca acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate".

În concluzie, reclamanta solicită instanței să aplice sancțiunea nulității hotărârii AGEA adoptate cu rea-credință și cu încălcarea obligației legale de abținere de la vot în cazul existenței unui interes contrar celui al societății.

5. Operațiunea de instituire de gajuri sau ipoteci în favoarea ________________ la bază o cauză ilicită

Potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale: „În vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi".

Pornind de la art. 1 din Legea nr. 31/1990 citat mai sus, societatea comercială a fost definită ca fiind „o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate și beneficiind de personalitate juridică, în care asociații se înțeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț, în scopul realizării și împărțirii profitului rezultat”. Pe scurt, scopul fundamental pentru care este constituită orice societate comercială, este obținerea de profit în favoarea tuturor acționarilor săi. Pentru atingerea acestui scop societatea, prin organele sale de conducere, A__ sau CA, după caz, dispun toate măsurile pe care el consideră necesare și utile pentru a maximiza eficiența activității societății în acord cu obiectul său de activitate.

Reclamanta consideră oportun în acest punct să atragă atenția asupra structurii acționariatului pârâtei, dar și al societății beneficiare a contractului de credit, _____________. Din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului reiese că pârâta _________________ controlată de acționarul __________________________ cu o cota de 72,8862% din capitalul social, care deține, de asemenea, și terțul beneficiar _____________, cu o cotă de 69,879% din capitalul social.

Analizând hotărârea atacată, raportat la structura acționariatului pârâtei, se observă următoarele:

Pârâta nu justifică necesitatea sau oportunitatea gajării/ ipotecării unor active în interesul propriu. Din contră, pârâta afirmă dincolo de orice interpretare că beneficiarul operațiunii aprobate în AGEA este acționarul principal __________________________, prin intermediul terțului beneficiar _____________ (a se vedea adresa pârâtei nr. 561/20.09.2013, pct. 3).

De aici se desprinde concluzia că, în rezoluția de a gaja/ ipoteca este determinată de interesul acționarului majoritar, __________________________ și nu de interesul social al pârâtei S_____ SA, așa cum ar trebui.

Din cele prezentate rezultă ca operațiunea aprobată prin hotărârea atacată nu servește interesului social al ________________ interesului propriu al persoanei care controlează ambele societăți, atât pârâta, cât și beneficiarul contractelor de gaj și ipotecă, __________________________ și are ca și scop nu eficientizarea activității pârâtei ________________ facilitarea creditării acționarului principal prin asumarea unor riscuri care nu aduc nici un beneficiu pârâtei.

Această operațiune are, în mod evident, o cauză ilicită și reclamanta solicită instanței să o sancționeze prin constatarea nulității absolute.

6. Pârâta a încălcat dispozițiile art. 210 din Legea nr. 297/2004, ale art. 136¹ din Legea nr. 31/1990, precum și ale art. 15 din Noul Cod civil: abuzul de majoritate al acționarului majoritar __________________________.

Hotărârea AGEA contestată încalcă următoarele prevederi legale care ocrotesc acționarii minoritari ai societății dar și societatea însăși:

- Art. 210 din Legea nr. 297/2004 - „(1) Sunt interzise folosirea în mod abuziv a poziției deținute de acționari sau a calității de administrator ori de angajat al societății, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora.

(2) Deținătorii valorilor mobiliare trebuie să își exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale celorlalți deținători și a interesului prioritar al societății comerciale. în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate."

- Art. 136¹ din Legea nr. 31/1990 - „Acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari."

- Art. 15 din Noul Cod civil - „nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe".

Reclamanta menționează că __________________________ este acționarul principal atât al pârâtei, cât și al _____________, beneficiarul operațiunilor aprobate prin AGEA atacată, cu votul „pentru" al acestuia.

Operațiunile aprobate de AGEA pârâtei prin care societatea își asumă obligații deosebit de oneroase în interesul personal al acționarului majoritar, fără a obține vreun beneficiu în schimb, încalcă dispozițiile legale mai sus citate și constituie în realitate ceea ce în materie societară se numește abuz de majoritate.

Jurisprudența românească a sancționat abuzul de drept săvârșit cu ocazia adunărilor generale statuând în mod judicios și legal că „hotărârea prin care s-a aprobat constituirea drept garanție a unor active ale societății pentru un credit obținut de o altă societate a fost adoptată urmare a votului a doi acționari care dețineau majoritatea capitalului social și erau, totodată, asociați și în societatea beneficiară a creditului (...). în aceste condiții, hotărârea a fost adoptată în vederea realizării unor interese personale, acționarii având interese vădit contrare intereselor societății și nu puteau deci să participe la deliberările adunării generale, astfel că aceasta nu a fost nici constituită în condițiile legii, iar hotărârea adoptată este nulă". (Tribunalul București, Secția comercială, Sentința nr. 5253/2004, citată de C_______ C___ și colab. în Legea societăților comerciale nr. 31/1990 adnotată, ed. Hamagiu, București, 2007, p. 252).

Așadar, din cele mai sus prezentate reiese că, la fel ca alte drepturi, dreptul majorității de a adopta hotărâri în cadrul adunării generale nu poate fi exercitat decât cu respectarea finalității sale și anume aceea de a profita intereselor comune ale tuturor asociaților. Acționarii majoritari care conduc societatea în scopul de a obține avantaje personale de la care ceilalți acționari sunt îndepărtați în mod deliberat, nu acționează cu respectarea interesului social. Or, favorizarea unor asociați în detrimentul celorlalți nu poate fi, în nici un caz, conformă interesului societății.

În interpretarea art. 210 din Legea nr. 297/2004 doctrina a reținut că „abuzul de majoritate atrage nulitatea hotărârii adoptată prin votul discreționar, în contra interesului social, exprimat de acționarul majoritar. Respectarea interesului social este, la nivel principial, ținta oricărei manifestări de voință a acționarilor unei societăți comerciale. Orice atingere adusă acestui interes reprezintă o încălcare a pactului social iar hotărârea adunării generale în care s-a concretizat manifestarea de voință este supusă riscului anulării."

În lumina art. 136¹ din Legea nr. 31/1990 este evident că favorizarea majorității în detrimentul minorității echivalează cu reaua credință și exercitarea prerogativelor unor acționari în contra drepturilor și intereselor celorlalți acționari, iar în ceea ce privește art. 136¹ din Legea nr. 31/1990 doctrina a reținut că acesta are meritul de a deschide calea spre o analiză mai în profunzime a cauzelor de către instanțele de judecată, care vor efectua un control și al legalității substanțiale a hotărârilor adunărilor generale, nemărginindu-se la un control strict formal.

Doctrina a mai apreciat că această normă legală conținută de art. 136¹ din Legea nr. 31/1990 „sintetizează și în același timp consacră în mod expres cele două limite fundamentale ale exercițiului drepturilor acționarilor: buna credință și promovarea intereselor legitime ale societății. (...) Promovarea cu prioritate a intereselor legitime ale societății nu face decât să consacre prevalența lui affectatio societatis ca fundament al constituirii și funcționării societății comerciale. (...) Dată fiind importanța în asigurarea bunei funcționări a societății comerciale a respectării cerințelor privind exercițiul drepturilor acționarilor, prevederile art. 1361 sunt de ordine publică. (...) Credem că obiectivul urmărit de legiuitor prin introducerea art. 1361 este de a clarifica standardele care trebuie avute în vedere de acționari și instanțele de judecată în aprecierea acțiunilor sau inacțiunilor unui acționar în cadrul societății comerciale. Astfel, în măsura în care unii acționari dovedesc că hotărârea adunării generale încalcă interesele legitime ale societății, ale unora dintre acționari și/sau este luată cu rea-credință, instanța de judecată ar trebui să pronunțe nulitatea absolută a hotărârii adunării generale".

După cum se observă cu ușurință din conținutul hotărârii atacate, pârâta ________________ asumă obligații extrem de oneroase prin garantarea cu o ________ active mobiliare și imobiliare a unor credite asumate de societatea Vastex SRL aparținând acționarului majoritar Castrum Corporation SRL. Singura explicație posibilă pentru adoptarea hotărârilor contestate este existența exclusivă a unui interes personal, nu și a unui interes social.

Având în vedere aceste aspecte reclamanta consideră că hotărârea atacată reprezintă un veritabil abuz de majoritate, fiind adoptată cu rea-credință și nefiind în concordanță cu interesele legitime ale societății pârâtei __________________ nu poate obține nici un beneficiu care să fie împărțit de acționari ca urmare a operațiunilor aprobate de AGEA nr. 585 din 23.09.2013. Singurul lucru obținut ca urmare a adoptării hotărârii AGEA este iminența executării garanțiilor asupra activelor.

Așadar, reclamanta solicită instanței să constate că hotărârea atacată nu a fost adoptată cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari, motiv pentru care este lovită de nulitate absolută.

6. Pârâta a încălcat prevederile imperative ale art. 153²² din Legea nr. 31/1990. și ale art. 241(1) din Legea nr. 297/2004, care prevăd:

- Art. 153²² din Legea nr. 31/1990 – „Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, sau schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabila a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dată în condițiile art. 115".

- Art. 241(1) din Legea nr. 297/2004 – „(1) Actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății, a căror valoare depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar. 20% din totalul activelor imobilizate, mai puțin creanțele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor".

Din interpretarea textelor de lege invocate, rezultă fără echivoc că este nelegală o aprobare de principiu a operațiunii de instituire de gajuri și ipoteci asupra activelor a căror valoare depășește 50% din valoarea tuturor activelor.

În temeiul principiului specialia generalibus derogant, rezultă că, în prezenta speță, se aplică cu precădere prevederile art. 241(1) din Legea nr. 297/2004 și, în consecință, fiecare tranzacție a pârâtei ce are ca obiect înstrăinarea de active a căror valoare depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, trebuie să fie, în prealabil aprobată de AGEA. Abia ulterior și numai în eventualitatea în care se va obține aprobarea AGEA, se va putea trece la încheierea actelor juridice care concretizează operațiunea respectivă. Reprezentantul legal va putea fi mandatat, cel mult, să semneze actele juridice, în numele societății, dar nicidecum să hotărască cu privire la ele.

Scopul urmărit de legiuitor este de a proteja voința socială, care este concentrată în organul suprem de conducere și decizie al societății, anume Adunarea Generală a Acționarilor. Pentru aceasta legiuitorul a instituit că deciziile de o anumită importanță pot fi luate numai cu aprobarea prealabilă a AGEA, ea concentrând voința socială. O decizie din categoria celor care este exclusiv de competența AGEA este aceea prin care se dispune cu privire la bunurile ce reprezintă peste 20% din activele societății.

Mai mult, Legea nr. 31/1990 prevede, în art. 142 alin. 1, că Administratorul Unic, sau Consiliul de Administrație, după caz, „este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acționarilor". Deci legea interzice expres administratorilor să se subroge Adunării Generale a Acționarilor.

În acest sens s-a pronunțat și Tribunalul C________ care, pronunțând Sentința civilă nr. 87/______________, a reținut: „pentru fiecare act de înstrăinare este necesară aprobarea prealabilă a adunării generale extraordinare a acționarilor, sancțiunea nerespectării acestor dispoziții fiind, cf. art. 241 alin. 3 din Legea nr. 297/2004 nulitatea actului juridic respectiv". În aceeași speță Tribunalul C________ apreciază că „nerespectarea dispozițiilor art. xxxxx din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 241 din Legea nr. 297/2004 este sancționată cu nulitatea hotărârii respective astfel încât va admite capătul de cerere privind anularea acesteia". Sentința Tribunalului C________ a fost confirmată în apel de către Curtea de Apel C________ prin Decizia civilă nr. 278/19.12.2007 depusă la dosar.

Prin urmare, Hotărârea AGEA prin care se aprobă încheierea de principiu de contracte de gaj sau ipotecă „care au ca obiect valori peste limita prevăzută de art. 153²² din Legea nr. 31/1990" este lovită de nulitatea absolută.

În concluzie, având în vedere toate argumentele de mai sus, reclamanta solicită instanței să constate nulitatea absolută, iar în subsidiar să anuleze hotărârea AGEA a _______________. 565 din data de 23.09.2013, în ceea ce privește punctul 1.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile 194 C.proc.civ. coroborat cu art. 132 din Legea nr. 31/1990, precum și pe toate normele legale invocate în cuprinsul cererii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta ______________ solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată .

În motivare (filele 93- 98), pârâta arată, în fapt, că este o societate comercială de Categoria III R, admisă la tranzacționarea pe piața RASDAQ sub simbolul „S___", societate care face parte din grupul Castrum, alături de S.C. Vastex S.A. și S.C. Castram Corporation S.R.L. în calitate de acționar majoritar, deținând o cotă de 72, 8862% din acțiunile S.C. S_____ S.A.

Pârâta învederează faptul că, în calitate de membră a grupului, a mai girat S.C. Castrum Corporation S.R.L. în angajarea de diverse credite, cum de asemenea și S.C. Castrum Corporation S.R.L. a sprijinit-o în repetate rânduri în rambursarea de credite, chiar și în ultimul an a sprijinit-o în rambursarea a 200.000 EUR, intenționând practic să ramburseze întreaga linie de credit a S.C. S_____ S.A.

Având în vedere pregătirea unui proiect de investiții, care urmează a fi aprobat, implicând o activitate laborioasă, cât și o evaluare a patrimoniului în vederea radierii ipotecilor pentru S.C. Castrum Corporation S.R.L., este necesar pentru întrunirea condițiilor de eligibilitate, de a pregăti toate actele premergătoare solicitate de creditor, inclusiv radierea ipotecilor existente, în condițiile în care nici un creditor nu acceptă ipoteci de rangul II.

Cum S.C. VASTEX S.A. este o societate din grupul Castrum, nu apare un risc suplimentar de gaj, în cazul girării, deoarece în cadrul grupului, este un lucru firesc ca societățile să se sprijine reciproc, fapt ce au mai făcut-o în repetate rânduri.

Reclamanta a înțeles să nu participe la ședința A.G.E.A. din data de 02.09.2013 și nu și-a comunicat în scris poziția față de ordinea de zi a ședinței extraordinară, în condițiile în care convocarea s-a realizat conform dispozițiilor legale în vigoare, limitându-se doar la a solicita informații, conform adresei nr. 1109/16.09.2013, fără să-și motiveze lipsa.

Prin adresa nr. 561/20. 09. 2013, pârâta i-a oferit toate datele pe care le deținea la acea dată, cu indicarea perspectivei de finanțare a societății pârâte, cu sprijinul grupului și a acționarului majoritar, date care, în lipsa unei solicitări de clarificări din partea reclamantei, pârâta le-a considerat a fi lămuritoare.

Cu toate acestea reclamanta a înțeles, - considerăm pârâta din rea credință și în necunoștință de cauză, - să promoveze prezenta acțiune în anularea a Hotărârii AGEA nr. 565/23. 09. 2013, invocând presupuse neregularități și încălcări ale legii, privind adoptarea hotărârii în cauză, dezvoltând fără temei, mai multe capete de cerere, capete de cerere, la care, punctual pârâta învederează următoarele aspecte:

1. Referitor la afirmația reclamantei privind nepublicarea într-un ziar de largă răspândire aceasta apare ca nefondată în condițiile în care această „obligație imperativă" de a publica Convocatorul la Adunarea Generală Extraordinară într-un ziar de largă răspândire a fost îndeplinită , convocatorul a fost publicat în termen, atât în partea a IV-a a Monitorului Oficial al României nr. 4293/21.08.2013, cât și în ziarul local „INFORMAȚIA ZILEI" din ziua de miercuri 21.08.2013, ziar care are cea mai mare răspândire din localitate și din județ și pe care-l depune în copie conformă cu originalul, Convocatorul fiind postat și pe Site-ul C.N.V.M..

În aceste condiții acest capăt de cerere apare ca netemeinic, acuzațiile reclamantei sunt total nefondate, urmând ca instanța să dispună respingerea lui.

2. Cu referire la afirmația reclamantei de a nu publica convocatorul în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF, fosta Comisie Națională a Valorilor Mobiliare), pârâta învederează faptul că, după cum a mai precizat, societatea pârâta este o societate a căror acțiuni sunt listate la B____ de Valori București Piața RASDAQ fiind o societate de categoria III R, fără tranzacționare pe piață, iar pentru societățile care fac parte din acesta categorie, nu există obligația imperativă de a publica convocatorul și în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară, dat fiind lipsa tranzacțiilor pe bursa a acțiunilor societății, în condițiile în care Convocatorul a fost publicat pe Site-ul C.N.V.M., în conformitate cu legislația în vigoare.

Conform Art. 117 din Legea 31/1990, sunt prevăzute următoarele:

„(1) Adunarea generală este convocată de consiliul de administrație, respectiv de directorat, ori de cate ori este necesar.

(2) Termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

(3)Convocarea se publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de larga răspândire din localitatea în care se afla sediul societății sau din cea mai apropiata localitate.

(8) Pentru societățile listate se aplica dispozițiile relevante din legislația specifica pieței de capital.",

iar conform art. 4 din Regulamentul CNVM nr. 6/2009:

„(1) Fără a aduce atingere aplicării prevederilor art. 197 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, societatea comercială convoacă adunarea generală în conformitate cu alin. (3) - (5) cu cel puțin 30 de zile anterior datei de întrunire a adunării generale, cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Fără a aduce atingere cerințelor suplimentare privind notificarea sau publicarea convocatorului prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de prezentul regulament, societatea comercială este obligată să efectueze convocarea menționată la alin. (1) și (2) printr-o modalitate care să garanteze accesul rapid la aceasta, într-un mod nediscriminatoriu.

(4) S_________ comercială trebuie să folosească mijloacele media de informare care să asigure, în mod rezonabil, difuzarea eficientă către public în întreaga Uniune Europeană. S_________ comercială poate utiliza mijloace media furnizate de operatori, indiferent dacă aceștia au sau nu sediul pe teritoriul României.

(6) în sensul prevederilor alin. (4), mijloacele media de informare se referă inclusiv la mijloacele folosite de operatorul pieței reglementate pentru comunicarea către public a informațiilor transmise de emitenți".

Pârâta învederează că, convocarea la Adunarea Generală a fost făcută conform legislației în vigoare, asigurându-se astfel un tratament egal și nediscriminatoriu, pentru toți acționarii; în concluzie și acest capăt de cerere apare ca netemeinic, acuzațiile reclamantei sunt total nefondate, solicitând instanței să dispună respingerea lui.

3. Cu referire la obligația de informare a acționarilor cu ocazia convocării Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din data de 23.09.2013, pârâta învederează faptul că aceasta a fost îndeplinită, la sediul societății, existând documentele pe care le deținea la acea dată în acest sens și totodată la solicitarea reclamantei a transmis datele ce le deținea la acea dată, având în vedere că proiectul de investiții urmează a fi aprobat fiind în faza actelor premergătoare, fiind astfel respectate întrutotul prevederile art. 3 alin 3. Din Regulamentul nr. 6/2009 al CNVM.

Documentele și informațiile deținute au fost puse la dispoziția acționarilor la sediul societății, informațiile deținute fiind comunicate reclamantei prin adresa nr. 561/20.09.2013, înregistrată la sediul acesteia cu nr. 1127/20.09.2013, nefiind solicitate clarificări în acest sens.

Astfel în deplină concordanță cu prevederile Directivei nr. 109/2004, pârâta a asigurat ca toate datele și informațiile necesare pe care le-a deținut să ajungă la deținătorii de acțiuni, în vederea exercitării drepturilor.

Mai mult, consideră că reclamanta a fost lămurită în condițiile în care nu a solicitat clarificări la adresa-răspuns nr. 561/20.09.2013, iar în acțiune afirmă contrariul, cum că „răspunsul nu a fost nici pe departe lămuritor".

Pârâta solicită, de asemenea, respingerea și a acestui capăt de cerere ca netemeinic.

4. Este mai mult decât evident ca Hotărârea a fost adoptată și cu votul acționarului majoritar, prin mandatare, dar, fără a fi întrunite condițiile de existență ale conflictului de interese, deoarece în acest caz nu poate fi vorba de un avantaj material personal al _______________________.R.L.

În practica judiciară a instanței supreme s-a stabilit că „de principiu, dispozițiile art. 127 alin. (2) din lege stipulează ca sancțiunea pentru neabținerea de la vot a acționarului aflat în raport cu o operațiune m contrarietate de interese cu societatea este răspunderea pentru daunele produse societății, daca fără votul sau nu s-ar fi obținut majoritatea ceruta, iar nu anularea hotărârii adoptate în aceste condiții" (Înalta Curtede Casație și Justiție, secția comercială, Decizia 2283 din 12 iunie 2007).

Astfel apar ca nefondate susținerile reclamantei că există motive de nulitate a hotărârii atacate, datorită votului exprimat de reprezentantul acționarului majoritar __________________., în condițiile în care operațiunile nu sunt în contrarietate cu interesele societății, acestea sunt în deplină concordanță cu acestea, indirect, prin sprijinirea grupului din care face parte.

Sub un alt aspect, reclamanta nu poate face dovada existenței unui prejudiciu prezent sau iminent creat prin adoptarea Hotărârii AGEA pe care a înțeles să o atace, deoarece nu realizează sau nu dorește să realizeze, faptul că orice risc asumat de către societatea pârâtă este și un risc asumat de întregul grup și în principal de acționarul majoritar.

Hotărârea AGEA, nr. 565/23.09.2013, a fost adoptată cu bună-credință, în interesul general al grupului și implicit al societății, fapt pentru care pârâta solicită respingerea acestui capăt de cerere.

5. Instituirea de gaj sau ipotecă în favoarea S.C. VASTEX S.A., este în beneficiul tuturor societăților din grupul Castram, prin această operație aprobată prin hotărârea A.G.E.A., atacată de reclamantă, se garantează un credit care servește interesul general al grupului din care facem parte și servește inclusiv interesului social al S.C. S_____ S.A., care la rândul ei va fi sprijinită în accesarea unei linii de credit de 400.000 Iei, linie existentă efectiv la ora actuală.

Pentru a supraviețui în contextul economic actual, este necesar de găsirea de mijloace de cooperare și întrajutorare între societăți, îndeosebi din cadrul unui grup, pentru a putea fi accesate unele credite, în vederea realizării de investiții care pot asigura dezvoltarea și eficiența economică, cât și competitivitatea pe plan european și mondial în domeniul industrial.

Pârâta consideră astfel că în atingerea scopului fundamental pentru care a fost constituită societatea, măsurile luate prin hotărârea AGEA atacată de reclamantă, corespund interesului social al pârâtei, din acțiunile reclamantei reiese fără echivoc faptul că nu cunoaște realitatea economică din industria constructoare de mașini și dificultatea în angajarea de credite performante pentru susținerea activității, invocând astfel diverse aspecte neconforme cu realitate, fapt pentru care pârâta solicită respingerea acestor acuzații ca nefondate.

6. Referitor la abuzul de majoritate invocat de către reclamantă, pârâta arată că apare, de asemenea, ca nefondat, în condițiile în care hotărârea atacată a fost adoptată în vederea realizării unor interese generale de grup din care face parte și pârâta, având suportul și puterea economică a acționarului majoritar, suport și ajutor care s-a manifestat în repetate rânduri, prin ajutoarele acordate societății pârâte în vederea rambursării unor linii de credit, fapt binecunoscut de către reclamantă.

Lipsa de viziune în perspectivă a reclamantei face ca aceasta să invoce acest abuz de majoritate, și practic, nu realizează sau nu dorește să realizeze faptul că pe termen lung, această operație de susținere a grupului de societăți este în interesul tuturor societăților și inclusiv a S.C. S_____ S.A.

Prevederile art. 136^1 din Legea nr. 31/1990, pârâta consideră că-i sunt imputabile reclamantei, deoarece prin prezenta acțiune zădărnicește realizarea unui proiect de investiții major, privându-l de la finanțare, care, odată implementat vine să întărească grupul din care face parte și societatea pârâtă.

Este mai mult decât evident că reclamanta folosește în mod abuziv poziția de acționar deținută în societate și încearcă cu rea credință să zădărnicească eforturile pârâtei de a ne crea o perspectivă de dezvoltare, dezvoltare de care ar beneficia toți acționarii societății.

7. Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta invocă încălcarea prevederilor imperative ale art. 153^22 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 241 alin. (1) din Legea nr. 247/2004, pârâta susține că acesta apare ca nefondat, în condițiile în care proiectul de investiții fiind în fază de proiect, urmând a se realiza o evaluarea a întregului patrimoniu, cât și demersurile în vederea radierii ipotecilor, realizându-se în principiu doar actele premergătoare pentru întrunirea condițiilor de eligibilitate, acuzele reclamantei apar fără suport practic, deoarece nu au fost aprobate și nu au fost avansate nici un fel de sume referitor la acest proiect

Hotărârea AGEA nr. 565/23. 09.2013, practic, vine să îndeplinească una din condițiile de eligibilitate în aprobarea proiectului de investiții, fiind imperios necesară în aprobarea în principiu a proiectului, urmând a se stabilii detaliile privind valoarea creditului.

Conform celor prezentate pârâta solicită respingerea acțiunii formulată de către reclamantă ca netemeinică și nelegală.

În drept, invocă art. 205 NC.proc.civ., precum și textele legale evocate.

Instanța analizând actele și lucrările dosarului apreciază ca întemeiată acțiunea reclamantei pentru următoarele considerente :

Din probele administrate , respectiv extras din Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 4293/21.08.2013 (fila 31), fișa ORC (fila 19), lista acționari prezenți la AGEA din data de 23.09.2013, procesul verbal al adunării extraordinare a acționarilor _________________ M___ nr.564/23.09.2013 (file 105, 106), Hotărârea AGEA nr.565/23.09.2013 (fila 107) , reține în fapt următoarele :

Reclamanta S.I.F. BANAT – CRIȘANA SA este acționară a pârâtei cu o cotă de 12,02%, din capitalul social, iar prin Monitorul Oficial partea a IV- a, nr. 4293/21.08.2013 a fost convocată AGEA a ___________________ mai multe puncte pe ordinea de zi .

Cu privire la cauza de nulitate, invocată de reclamantă, ca urmare a nelegalei convocări, în sensul că pârâta nu a respectat dispoz