R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

SENTINȚA PENALĂ NR. 171/2013

Ședința publică din 28 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A_____ P___

Grefier: D____ M____ H_____

P________ de pe lângă Curtea de Apel A___ I____ reprezentat prin:

I___ N_____ - procuror

Conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală, ședința a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.

Pe rol se află soluționarea cererii formulate de petentul H____ R___ C____ având ca obiect strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. xxxxx/221/2008*, aflat pe rolul Judecătoriei D___.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul H____ R___ C____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că la dosar s-a înregistrat referatul de informații al Tribunalului Hunedoara.

Instanța solicită petentului și reprezentantului Parchetului să precizeze dacă mai are alte cereri de formulat.

Petentul și reprezentantul parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Petentul H____ R___ C____ solicită admiterea cererii de strămutare pentru motivele expuse în scris, pe care nu dorește să le reitereze.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii ca nefondată, aspectele invocate neconstituind motive de strămutare a cauzei.

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra cererii de strămutare de față,

Prin cererea înregistrată pe rolul ÎCCJ în data de 04.07.2013, petentul R___ H____ C____ a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr.xxxxx/221/2008*, aflat pe rolul Judecătoriei D___.

Prin încheierea nr. 749/6 septembrie 2013 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr. xxxxx/221/2008* s-a dispus trimiterea cererii spre soluționare Curții de Apel A___ I____, ca urmare a modificării dispozițiilor art. 55 Cod procedură penală, prin Legea nr. 2/2013.

În susținerea cererii petentul R___ H____ C____ a arătat că solicită strămutarea cauzei la altă instanță pentru motive de imparțialitate a judecătorului, arătând că în ședința de judecată din data de 23 aprilie 2013 acesta i-a încălcat cu intenție dreptul la apărare consacrat de legislația internă și internațională, nerespectând pe cale de consecință dispozițiile art. 21 din Constituția României, art. 1, art. 2 alin. 3, art. 4, art. 90 din Legea nr. 303/2004, art. 3, 9, 12 și 14 din Codul Deontologic al Judecătorilor și art. 6 CEDO.

În concret petentul a invocat faptul că, procedând la audierea martorului R____ N______ M____, instanța a respins întrebările pe care apărătorul său ales le-a pregătit martorului și care vizau aspecte declarate de aceeași persoană în faza de urmărire penală, blocând orice încercare a apărătorului său de a afla adevărul. Petentul a menționat că, deși declarația dată în ședința publică din 23 aprilie 2013 a fost mult mai sumară decât aceea din faza de urmărire penală, judecătorul nu a cerut explicații martorului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 325 cod procedură penală, nu a dat citire declarației martorului din faza de urmărire penală și mai mult a răspuns în locul martorului invocând că acesta nu-și mai aducea aminte. Petentul a apreciat că datorită intervențiilor doamnei judecător, martorul a fost pus în ipostaza de a fi susținut sub jurământ declarații neadevărate, care îl afectează în mod direct, încălcându-i astfel dreptul la apărare și demonstrând că imparțialitatea i-a fost compromisă.

Petentul a menționat că la același termen de judecată instanța i-a solicitat unui inculpat să precizeze dacă înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală, deși acest articol se aplică doar până la începerea cercetării judecătorești. Acesta a apreciat că atâta timp cât articolul se referă la admiterea vinovăției, a interpretat acest incident ca fiind o exprimare a soluției ce ar putea fi dată în cauză și a depus o cerere de recuzare care i-a fost respinsă, sesizând ulterior Consiliul Superior al Magistraturii.

Petentul a invocat de asemenea că în încheierea de ședință nu a fost cosemnată o întrebare adresată de apărătorul său și alte întrebări nu au fost consemnate corect, motiv pentru care i-a solicitat avocatului să depună o cerere de îndreptare a erorilor materiale, iar la termenul de judecată din data de 3 iunie 2013, cererea a fost înmânată de avocat grefierului de ședință care la rândul său a predat-o judecătorului. Petentul a susținut că la scurt timp președintele completului a scos cererea din dosar spunând că nu are chef să primească așa ceva, apărătorul fiind nevoit să o depună prin registratură.

Petentul a arătat că a formulat o nouă sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii și considerând atitudinea doamnei judecător ca fiind ostilă și dușmănoasă a depus o nouă cerere de recuzare care i-a fost respinsă, fiindu-i aplicată și o amendă pentru formularea cu rea-credință a acesteia. Petentul a învederat că judecătorul care a soluționat cererea de recuzare a dat dovadă de superficialitate prin neluarea în considerare a declarației apărătorului său și a refuzat în mod nejustificat să audieze înregistrarea ședinței de judecată, care ar fi dovedit afirmația doamnei judecător că nu are chef să primească așa ceva la dosar. În privința amenzii judiciare care i-a fost aplicată, petentul a arătat că motivele invocate pentru definirea abuzului de drept i se par nepotrivite, apreciind că reacția judecătorului este exagerată și nejustificată, urmărindu-se în realitate intimidarea sa și descurajarea de a se mai adresa justiției în viitor.

În probațiune petentul a depus următoarele înscrisuri: copia declarației martorului R____ N_______ M____, copia corespondenței purtate de petent cu angajații Muzeului din Viena, copia încheierii ședinței camerei de consiliu din data de 19 iunie 2013, copia încheierii ședinței publice din data de 23 aprilie 2013, copia cererii de recuzare din data de 18 iunie 2013, copia fișei dosarului nr. xxxxx/221/2008*

În data de 22 octombrie 2013 a fost comunicat de către Tribunalul Hunedoara memoriul cuprinzând informațiile solicitate în baza art. 57 Cod procedură penală.

Analizând cererea de strămutare formulată prin prisma motivelor invocate și prin raportare la dispozițiile art. 55 și următoarele Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Petentul R___ H____ C____ are calitatea de inculpat în dosarul nr. xxxxx/221/2008 aflat pe rolul Judecătoriei D___, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și complicitate la furt calificat de obiecte de patrimoniu cultural din situri arheologice.

Cauza se află în faza cercetării judecătorești declanșată după casarea sentinței penale nr. 884/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria D___, prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Primul termen de judecată în urma trimiterii cauzei spre rejudecare de către Curtea de Apel A___ I____ a fost stabilit în data de 13 martie 2012.

Petentul R___ H____ C____ nu s-a prezentat la termenele de judecată, fiind asistat din data de 15 ianuarie 2013 de apărător ales.

Din referatul întocmit de instanța ierarhic superioară rezultă că în data de 29 aprilie 2013, ulterior ședinței de judecată din data de 2 aprilie 2013, inculpatul a formulat o cerere de recuzare a președintelui de complet, invocând aspecte care vizează modalitatea de audiere a martorului R____ N_______ M____, precum și faptul că judecătorul l-a întrebat pe apărătorul ales al altui inculpat dacă acesta nu dorește să se prezinte pentru audiere, respectiv dacă nu dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală. Cererea de recuzare a fost respinsă prin încheierea din data de 09 mai 2013.

Petentul a formulat o altă cerere de recuzare în data de 18 iunie 2013 apreciind că ar exista o dușmănie din partea președintelui completului de judecată, concretizată prin refuzul de a primi la dosar la termenul de judecată din data de 3 iunie 2013 o cerere de îndreptare a erorii materiale, motiv pentru care au fost formulate și două sesizări la Consiliul Superior al Magistraturii.

Cererea de recuzare a fost respinsă prin încheierea din data de 21 iunie 2013.

Curtea constată că în motivarea cererii de strămutare, petentul a invocat aceleași motive, care au stat la baza formulării cererilor de recuzare.

Potrivit dispozițiilor art.55 alin. 1 Cod procedură penală, curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, se constată că niciuna dintre cerințele art.55 alin.1 nu sunt întrunite, în condițiile în care motivele invocate de petent nu justifică aprecierea existenței imparțialității magistratului titular al completului căruia i-a fost repartizată judecarea cauzei.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, imparțialitatea trebuie apreciată sub două aspecte: subiectiv (imparțialitatea subiectivă fiind prezumată până la proba contrară) și obiectiv.

Cât privește imparțialitatea obiectivă, s-a decis că aceasta constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă (Hauschildt contra Danemarca, hotărârea din 24.05.1989). În aceeași cauză s-a stabilit că elementul determinant constă în a ști dacă suspiciunile persoanei în cauză pot fi considerate ca fiind justificate obiectiv.

În cauza de față petentul a menționat în esență că suspectarea imparțialității judecătorului cauzei este justificată de următoarele împrejurări: modalitatea în care s-a procedat la audierea martorului R____ N_______ M____, respectiv omisiunea judecătorului de a solicita explicații suplimentare martorului, respingerea întrebărilor adresate de apărătorul ales al inculpatului, afectând în acest fel dreptul său la apărare; faptul că judecătorul l-a întrebat pe apărătorul inculpatului Ilic Ljubisa dacă acesta nu dorește să se prezinte în fața instanței pentru a fi audiat în calitate de inculpat și dacă acesta nu ar dori să se prevaleze de dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală; faptul că judecătorul a restituit cererea de îndreptare a erorii materiale depuse de apărătorul său în data de 3 iunie 2013, refuzând să o primească la dosar.

Curtea apreciază că aspectele invocate de către petent nu sunt de natură a pune sub semnul întrebării imparțialitatea judecătorului cauzei.

Modalitatea în care sunt aplicate dispozițiile legale care reglementează judecata cauzei în primă instanță, atâta timp cât nu au fost relevate fapte sau împrejurări care să justifice suspectarea imparțialității judecătorului cauzei, poate fi supusă analizei instanțelor de control judiciar în măsura în care se va aprecia că hotărârea care urmează a fi pronunțată în cauză este nelegală sau netemeinică și petentul va înțelege să formuleze cale de atac.

A reține că respingerea întrebărilor adresate de apărătorul unei părți martorilor audiați echivalează cu imparțialitatea magistratului ar genera posibilitatea ca orice parte nemulțumită de judecătorul care soluționează cauza să formuleze o cerere de strămutare a cauzei pentru a-l împiedica pe acesta să mai participe la judecată, ceea ce nu a fost intenția legiuitorului prin reglementarea dispozițiilor art. 55 și următoarele din Codul de procedură penală.

De asemenea nemulțumirea petentului cu privire la soluțiile pronunțate în privința cererilor de recuzare pe care le-a formulat nu poate constitui un indiciu cu privire la o eventuală manieră părtinitoare de administrare a justiției de către completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei.

Față de cele de mai sus, instanța apreciază că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să confirme bănuială minimă asupra știrbirii imparțialității magistratului chemat să soluționeze cauza, cererea formulată de petentul R___ H____ C____ urmând a fi respinsă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 55 Cod procedură penală pentru a se dispune strămutarea cauzei.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, având în vedere că cererea petentului urmează a fi respinsă, acesta va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petentul R___ H____ C____, cu domiciliul procesual ales la avocat Fielker Endy, în D___, ______________________ A, _____________, jud. Hunedoara, având ca obiect strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. nr.xxxxx/221/2008*, aflat pe rolul Judecătoriei D___.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul R___ H____ C____ să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A_____ P___ D____ M____ H_____

Red. P.A.

Tehnored. DMH

2ex./04.11.2013