Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - revizuire –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 35

Ședința publică din 13 noiembrie 2013.

Președinte: B____ C_________

Judecător: B_____ I___ D___

Judecător: M______ A___ F_________

Grefier: H____ A___ O___

Pe rol, judecarea cererii de revizuire a deciziei nr. 571 din data de 02.05.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, formulată de recurentul B____ D______ cu domiciliul în mun. B_______, _____________________, jud. B_______, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava.

Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publică din 06 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 13 noiembrie 2013.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra cererii de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1584 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de către petent, prin avocat. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ B_______ și în consecință dispune scoaterea din cauză a intimatului IPJ B_______. S-a respins plângerea contravențională formulată de către petentul B____ D______ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii ________ nr. xxxxxxx din 21.04.2011 în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, ca neîntemeiată. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Cererea de repunere a cauzei pe rol a cauzei a fost formulată „pentru ca instanța să pună în discuție probele admise la data de 11.11.2011 și care nu au putut fi rediscutate”.

După cum s-a arătat, instanța de fond a lăsat cauza la sfârșitul ședinței de judecată, însă nici una dintre părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii, așadar, față de cererea intimatului și dispozițiile art. 242 al. 2 C.p.c., instanța a apreciat asupra probelor solicitate de către petent în lipsa părților. După cum se poate observa din cele prezentate mai sus, instanța a reluat analiza probelor prin prisma relațiilor depuse de către intimat, și a încercat să asigure discutarea contradictoriu a acestor probe lăsând cauza la a doua strigare și apoi la sfârșitul ședinței de judecată.

Așadar, faptul că petentul, prin avocat, nu a avut posibilitatea să participe la rediscutarea probelor din data de 16.10.2011 nu se datorează unei lipse de diligență din partea instanței și încălcării art. 129 al. 5 C.p.c. de către instanță, ci faptului că doamna avocat nu s-a prezentat la strigarea cauzei.

Aplicarea normelor de procedură nu este incompatibilă cu respectarea dreptului la apărare al unui acuzat în accepțiunea C.E.D.O. Curtea recunoaște oricărui acuzat dreptul a apărare, însă arată că stabilirea unui cadru procedural pentru exercitarea acestor drepturi nu aduce atingere dreptului la apărare al petentului.

Petentul, prin avocat, avea posibilitatea să rediscute probele în ședința de judecată, iar, în cazul în care nu se putea prezenta, avea posibilitatea de a-și prezenta poziția în scris, înainte de judecarea cauzei în ședință publică, sau de a asigura substituirea printr-un avocat care se putea prezenta la data la care a fost fixată ședința de judecată, însă nu a utilizat de aceste posibilități.

In ședința publică din data de 16.12.2011 instanța de fond a constatat că probele solicitate la punctele 1, 2 și 5 din plângerea contravențională au fost administrate prin certificatul de verificare metrologică depus la dosar și că probele solicitate la punctele 3 și 5 din nota de probe au devenit neutile soluționării cauzei în urma depunerii la dosar a certificatului de verificare metrologică. Cererea de repunere pe rol este ulterioară acestor dispoziții date de instanță și ignoră în totalitate cele întâmplate în ședința publică din data de 16.12.2011.

Fiind de principiu că instanța nu poate reveni asupra celor dispuse, este evident că instanța nu putea să admită cererea de repunere pe rol care a fost formulată „pentru ca instanța să pună în discuție probele admise la data de 11.11.2011 și care nu au putut fi rediscutate”.

Instanța de fond a mai observă că art.5² C.p.c. invocat în susținerea cererii de repunere pe rol nu există.

Conform art. 151 C.p.c., cererea poate fi repusă pe rol dacă instanța găsește necesare noi lămuriri. În speță instanța a reanalizat probele solicitate de către petent și a constatat probațiunea epuizată, considerându-se lămurită. Și după lectura cererii de repunere pe rol instanța nu găsește că sunt necesare noi lămuriri, așa încât va respinge această cerere.

În baza art. 137 alin .1 Cod procedură civilă, instanța de fond s-a pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimatul I.P.J. B_______.

Art. 33 al. 1 din O.G. 2/2001 oferă calitate procesuală pasivă în procedura plângerii contravenționale organului care a aplicat sancțiunea.

În speță, sancțiunea confiscării a fost aplicată de către un polițist rutier din cadrul I.P.J. Suceava prin Poliția Vatra Dornei, așadar această autoritate are calitatea procesuală pasivă în cadrul plângerii contravenționale prin care se critică procesul verbal de contravenție întocmit în sarcina petentului.

Între I.P.J. Suceava și I.P.J. B_______ nu există nici un raport de subordonare, cele două intimate fiind două structuri teritoriale cu competență diferită.

În speță nu există nici un element în baza căruia să se poată afirma că I.P.J. B_______ este „organul care a aplicat sancțiunea” în sensul art. 31 al. 1 din O.G. 2/2001.

Astfel, instanța constată că excepția este întemeiată motiv pentru care o va admite și va constata că intimata I.P.J. B_______ nu are calitate procesuală pasivă, acesta urmând a fi scos din cauză.

Pe fond, instanța de fond a constatat că:

În fapt, prin intermediul procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii ________ nr. xxxxxxx din 21.04.2011 întocmit de intimatul I.P.J. Suceava prin Poliția mun. Vatra Dornei, petentul a fost sancționat contravențional întrucât a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17, în localitatea Agestru, cu viteza de 101 km/oră. Petentului i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 670 lei și i s-a reținut permisul de conducere.

În cuprinsul procesului verbal s-a consemnat că abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar _________ 447 montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXX ce aparține I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificare metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx/ 23.03.2011 (f. 36). Agentul constatator care a operat aparatul radar a fost atestat ca operator „Autovision”de către MAI-IPJ Suceava (nr. xxxxx/02.12.2010, fila 16 din dosarul Judecătoriei B_______).

Existența faptei așa cum este reținută în procesul verbal de contravenție este dovedită prin imaginile înregistrate de aparatul radar (f. 17-19 din dosarul Judecătoriei B_______) în care este vizibil numărul autoturismului condus de către petent și care atestă viteza pe care a înregistrat-o aparatul radar pentru acest autovehicul.

Analizând criteriile stabilite prin jurisprudența constantă a Curții E.D.O. pentru aprecierea existenței unei „acuzații în materie penală”, instanța constată că, deși în dreptul român contravențiile sunt reglementate în afara dreptului penal, interdicția de a depăși limita de viteză stabilită pentru fiecare sector de drum se adresează tuturor participanților la trafic iar amenda contravențională care poate fi aplicată celor care, la fel ca petentul, sunt acuzați că au depășit limita de viteză legală în localitate cu peste 50 de km/oră are un cuantum destul de ridicat și un evident caracter sancționator.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat că, prin sancționarea contravențională, împotriva petentului s-a formulat o „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenția E.D.O., acestuia fiindu-i aplicabile garanțiile prevăzute în Convenția E.D.O. pentru oricare acuzat, inclusiv prezumția de nevinovăție și principiul ”în dubio pro reo”.

În virtutea prezumției de nevinovăție, petentul este considerat nevinovat până când intimatul va face proba existenței faptei și a vinovăției petentului. În speță, intimatul a reușit să facă proba acuzației pe care a adus-o petentului și a vinovăției acestuia.

Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Analizând aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat că, pentru a se asigura protecția participanților la trafic împotriva unor sancționări abuzive, legiuitorul a stabilit condiții stricte în ceea ce privește modalitatea în care se reține și se probează comiterea unei contravenții rutiere cum este cea reținută în sarcina petentului.

Prin probele administrate în cauză, intimatul a făcut dovada faptului că în constatarea contravenției comise de către petent au fost respectate toate dispozițiile legale incidente în cauză. În acest sens, instanța de fond a stabilit că abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar (f. 36) și că agentul constatator care a operat aparatul radar a fost atestat ca operator „Autovision” de către MAI-IPJ Suceava (f. 16 din dosarul Judecătoriei B_______).

Sancțiunea aplicată pentru fapta comisă este și ea legală. Petentul a fost sancționat pentru încălcarea art. 49 al. 1 din O.U.G. 195/2002 care prevede că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/oră. Conform art. 102 al. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte amendă stabilite în condițiile art. 98 din O.U.G. 195/2002) și reținerea permisului de conducere, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Petentului i-au fost aplicate 10 puncte amendă și i s-a reținut permisul de conducere, în limite legale.

Petentul a solicitat ca instanța să aibă în vedere eroarea maximă admisă pentru cinemometre. În temeiul prevederilor art. 3.1.1 lit. c) din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML nr. 021 – 05, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este, în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, de ± 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Analizând Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML nr. 021 – 05, instanța constată că, în temeiul art. 1 pct. 1.1 din Norma de metrologie legală NML nr. 021 – 05-"Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", norma de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere. Art. 1 pct. 1.2 din Norma de metrologie legală NML nr. 021 – 05 precizează că îndeplinirea standardelor impuse de această normă este necesară pentru ca aparatele de tip „cinemometru”să fie introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public. Potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța de fond a constatat că scopul în care au fost edictate normele metrologice este protecția drepturilor cetățenilor, în sensul că pentru constatarea depășirii limitei de viteză nu pot fi utilizate decât aparate cu privire la care s-a efectuat o verificare metrologică și care prezintă un grad sporit de certitudine în ceea ce privește exactitatea înregistrărilor. Aceste norme nu pot fi deturnate de la scopul lor și folosite ca probe incontestabile în ceea ce privește inexactitatea aparatului radar așa cum solicită petentul.

Legiuitorul a stabilit că viteza de deplasare a autoturismelor se măsoară cu ajutorul cinemometrelor cu privire la care s-a efectuat verificarea metrologică. De asemenea au fost stabilite norme clare în ceea ce privește modul în care se efectuează verificarea metrologică a cinemometrelor respective. Viteza unui autoturism determinată cu un aparat verificat metrologic în condițiile legii este însă considerată exactă de către legiuitor.

Normele metrologice stabilesc doar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un aparat folosit la măsurare pentru ca înregistrările aparatului respectiv să fie suficient de exacte în așa fel încât aparatul respectiv să fie avut în vedere ca aparat de măsură pentru aplicarea legislației rutiere.

Astfel, în speță, petentul nu a făcut dovada faptului că cinemometrul a înregistrat în mod efectiv o eroare atunci când s-a efectuat măsurarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de către petent, ci doar că există posibilitatea abstractă ca aparatul radar (ca orice alt aparat de măsură) să fi înregistrat o eroare în limite care sunt considerate normale pentru buna funcționare a cinemometrului.

Așadar, în speță nu se pune problema aplicării principiului ”în dubio pro reo” așa cum solicită petentul, întrucât nu există două sau mai multe măsurători care să fi returnat viteze diferite în așa fel încât instanța să o aplice pe cea care este mai favorabilă petentului, ci există o singură măsurătoare efectuată cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de către lege și care trebuie să fie considerată exactă de către instanță, solicitarea petentului bazată pe eroarea maximă tolerată la cinemometrele de control rutier neputând fi primită.

Petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție pentru că agentul constatator nu este cel care a operat personal aparatul radar.

Conform raportului agentului constatator Costiuc D______ (f. 20 din dosarul Judecătoriei B_______), instanța reține că acesta a oprit în trafic și sancționat pe petent întrucât operatorul radar P_______ C_____ l-a înștiințat că petentul depășise limita legală de viteză.

Conform art. 21 din O/G.2/2001, dacă prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul verbal de contravenție aplică și sancțiunea.

În speță această condiție este îndeplinită. Analizând procesul verbal de contravenție contestat, instanța constată că la rubrica ”agent constatator” este trecut numele agentului de poliție Costiuc D______ iar sancțiunea a fost aplicată prin același proces verbal de către același agent constatator.

În speță măsurătorile au fost efectuate de către agentul P_______ C_____ care este atestat ca operator Autovision conform atestatului operatorului radar (f. 16 din dosarul Judecătoriei B_______), fiind așadar îndeplinită condițiile impuse de legislația rutieră în acest sens.

Nu există un text de lege care să prevadă expres că pentru legalitatea procesului verbal de contravenție este necesar ca operatorul aparatului radar să aibă și calitatea de agent constatator. Art. 109 al. 1 din O.U.G. 195/2002 precizează doar: Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.

În cazul echipelor de polițiști rutieri este normal ca activitatea specifică să fie efectuată de către cei doi agenți de poliție împreună, fiind evident că ar fi deosebit de dificil ca o persoană să opereze aparatul radar, apoi să oprească în trafic conducătorii auto care nu au respectat limita de viteză și apoi să întocmească personal procesul verbal de contravenție în timp ce colegul său de echipă are o atitudine pasivă.

În speță, instanța de fond a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 109 al. 1 din O.U.G. 195/1992 întrucât agentul constatator Costiuc D______ are calitatea de polițist rutier, așadar este în măsură să întocmească un proces verbal de contravenție în baza unei înregistrări a aparatului radar și să aplice sancțiunea corespunzătoare, cu respectarea art. 21 din O.G. 2/2001.

Petentul a solicitat anularea procesului verbal atacat arătând că a fost sancționat contravențional întrucât a depășit limita de viteză în localitate, însă în cuprinsul procesului verbal nu s-a menționat marca, tipul și numărul aparatului radar folosit, obligație dată de prevederile art. 109 al. 2 din O.U.G. 195/2002 republicată.

Art. 109 al. 2 din O.U.G. 195/2002, prevede: constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Interpretând acest text de lege, instanța constată că în cazul în care constarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, este obligatoriu ca în procesul verbal de contravenție să se menționeze acest lucru. Nu se precizează însă că datele de identificare ale aparatului radar trebuie să fie prevăzute în procesul verbal de contravenție.

Oricum în cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat s-a prevăzut că fapta a fost constatată cu aparatul radar _________ 447 montat pe auto XXXXXXXX. Având în vedere faptul că un cinemometru este montat pe un singur autoturism și că nu poate fi folosit legal decât pe acel autoturism, câtă vreme în procesul verbal de contravenție s-a prevăzut numărul autoturismului pe care este montat aparatul radar și ________________ radar, instanța reține că se pot stabili cu certitudine (prin intermediul certificatului de verificare metrologică) toate datele necesare identificării exacte a aparatului radar folosit la constatarea contravenției.

Petentul nu a invocat în ce fel ar fi fost prejudiciat prin nemenționarea completă a datelor de identificare a aparatului radar în cuprinsul procesului verbal de contravenție iar din lucrările dosarului nu reiese existența unui asemenea prejudiciu, așadar instanța reține că prin modul de completare a procesului verbal de contravenție petentul nu a fost cu nimic prejudiciat în drepturile sau interesele sale legitime. Având în vedere aceste considerente și faptul că nu există o reglementare care să sancționeze cu nulitatea expresă a procesului verbal de contravenție faptul că în cuprinsul acestuia nu au fost menționate marca, tipul și numărul aparatului radar folosit la constatarea contravenției, instanța constată că procesul verbal de contravenție nu poate fi anulat pe acest considerent.

De asemenea, instanța de fond a analizat deja faptul că aparatul radar și-a efectuat cu succes autotestarea înainte de a înregistra viteza de rulare a petentului, așa încât în speță sunt îndeplinite și condițiile de valabilitate a înregistrărilor aparatului radar referitoare la funcția de autotestare a cinemometrului.

În aceste condiții, instanța de fond a reținut că, în privința contravenției consemnată în procesul verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii ________ nr. xxxxxxx din 21.04.2011, prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de către intimat care a depus probe tehnice din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat.

Desigur, nici o probă de vinovăție nu are o valoare absolută, petentul având posibilitatea de a face dovada contrară. În speță, însă, petentul nu a reușit să facă această dovadă după cum s-a analizat mai sus.

Din aceste considerente, instanța de fond a constatat că vinovăția contravenientului a fost suficient probată în cauză, sancționarea acestuia pentru săvârșirea contravenției fiind justificată.

Conform art. 17 al. 3 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, nulitate care se constată și din oficiu. Acest articol instituie obligația instanței de a verifica din oficiu existența acestor mențiuni în fiecare proces verbal de constare a contravenției care face obiectul unei plângeri contravenționale. Având în vedere faptul că legea specială—O.U.G. 195/2002 nu prevede nici o excepție de la această obligație a instanței, câtă vreme O.G. 2/2001 este de aplicabilitate generală în domeniul contravențional, instanța, din oficiu va analiza procesul verbal atacat din perspectiva mențiunilor la care face referire art. 17 din O.G. 2/2001.

În această privință, instanța de fond a constatat că procesul verbal atacat cuprinde: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind întocmit cu respectarea tuturor cerințelor legale imperative care trebuie verificate din oficiu de către instanță.

În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” dovedind prin actele depuse la filele 28-29 că graba sa a fost determinată de faptul că B______ D______, cumnatul petentului, fusese externat de la Institutul Oncologic din Cluj și îl aștepta în frig, petentului fiindu-i frică de o posibilă agravare a situației cumnatului său.

Conform art. 7 al. 2 din O.G. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. O.U.G. 195/2002 nu conține nici o normă care să deroge de la această prevedere general aplicabilă în domeniul contravențional.

În speță, în sarcina petentului s-a reținut că a circulat cu viteza de 101 km/oră în localitate, limita maximă admisă fiind de 50 de km/oră.

Depășirea limitei legale de viteză pe drumurile publice este o contravenție de pericol abstract în analiza căreia nu intră consecințele faptei contravenientului. În cazul acestui tip de contravenții, legiuitorul prezumă absolut că prin încălcarea limitei reglementate se produce o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere.

Instanța de fond a constatat că fapta petentului care a depășit cu 51 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv este o faptă gravă. Faptele de natura celor pentru care a fost sancționat petentul prezintă, prin ele însele, un grad ridicat de pericol social întrucât pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice. Asemenea fapte ar putea fi considerate ca fiind de o gravitate redusă în sensul art. 7 al. 2 din O.G. 2/2001 numai în situația în care ar fi comise în niște împrejurări de natură excepțională care să justifice—măcar în parte—încălcarea gravă a normelor de circulație rutieră și punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic.

Faptul că o persoană bolnavă aștepta în Cluj N_____ sosirea petentului nu este suficient pentru a considera că fapta petentului este lipsită de pericol social în condițiile în care acesta circula cu o viteză dublă decât viteza recomandată pe sectorul de drum respectiv, și între Vatra Dornei și Cluj N_____ este o distanță de cca 200 de km și numeroase localități. Chiar dacă cele învederate de către petent sunt adevărate, acesta nu avea voie să circule cu o viteză dublă decât limita maxim admisă pe un sector de drum atât de lung.

Din aceste motive, analizând fapta petentului, instanța de fond a constatat că aceasta prezintă un grad de pericol social ridicat, neputând fi considerată ca o „faptă de gravitate redusă” în sensul art. 7 al. 2 din O.G. 2/2001.

Petentului i s-au aplicat 10 puncte amendă în condițiile în care i se puteau aplica între 9-20 de puncte amendă. Instanța consideră că o sancțiune îndreptată spre minimul special așa cum este cea aplicată de către agentul constatator este proporțională cu fapta comisă de către petent care a depășit limita de viteză în localitate cu puțin peste 50 de km/oră și avea un motiv justificat să se grăbească să ajungă la Cluj.

Din aceste considerente, instanța de fond a respins în tot plângerea contravențională formulată de către petent, procesul verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii ________ nr. xxxxxxx din 21.04.2011 fiind întocmit legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată prin procesul verbal atacat fiind proporțională cu fapta comisă.

Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat recurs petentul B____ D______, fără însă a-l motiva.

Intimatul, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția inadmisibilității, solicitând admiterea acesteia și respingerea recursului ca inadmisibil.

Prin decizia nr. 571 din 02 mai 2012, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția invocată de intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________. 9, jud. Suceava și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul B____ D______ cu domiciliul în B_______, ______________________, jud. B_______ împotriva sentinței civile nr. 1584 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________. 9, jud. Suceava cu motivarea că, conform dispozițiilor art. X din Lg. nr. 202/2012 „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

2. La articolul 118, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:

"(3^1) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă."

Potrivit art. 2 pct.3 Cod procedură civilă, tribunalele judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Având în vedere că începând cu data de 25.11.2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, hotărârile pronunțate de judecătorii în materia O.U.G. nr. 195/2002 sunt irevocabile, recursul formulat de recurent împotriva sentinței civile nr.1584/16.12.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei este inadmisibil și în consecință a admis excepția inadmisibilității și în temeiul art. 312 alin.(1) cod procedură civilă a respins recursul ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, recurentul B____ D______ a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a Tribunalului Suceava și trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului cu stabilirea unui nou termen de judecată, cu motivarea că Decizia nr. 500/2012 a fost publicată în M. Of. nr. 492 la data de 18.07.2012, iar cererea de revizuire a introdus-o la data de 05.10.2012 cu respectarea termenului de 3 luni impus de art. 324 Cod procedură civilă.

Prin Întâmpinare, intimatul IPJ Suceava a solicitat respingerea cererii ca nefondată precizând că pe rolul Tribunalului Suceava se află și dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX cu termen de judecată la data de 06.11.2013 care are ca obiect recursul împotriva sentinței prin care s-a respins contestația în anularea sentinței civile nr. 1584/16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX. De asemenea, pe rolul aceleiași instanțe se află și dosarul cu nr. xxxxx/86/2012 care are același obiect, contestație în anulare împotriva deciziei pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Analizând recursul, tribunalul reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1584 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de către petent, prin avocat. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ B_______ și în consecință dispune scoaterea din cauză a intimatului IPJ B_______. S-a respins plângerea contravențională formulată de către petentul B____ D______ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii ________ nr. xxxxxxx din 21.04.2011 în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, ca neîntemeiată

Prin decizia nr. 571 din 02 mai 2012, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția invocată de intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________. 9, jud. Suceava și a respins ca inadmisibil, recursul formulat de petentul B____ D______ cu domiciliul în B_______, ______________________, jud. B_______ împotriva sentinței civile nr. 1584 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________. 9, jud. Suceava cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. X din Lg. nr. 202/2012 „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

2. La articolul 118, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:

"(3^1) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă."

Potrivit art. 2 pct.3 Cod procedură civilă, tribunalele judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Având în vedere că, începând cu data de 25.11.2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, hotărârile pronunțate de judecătorii în materia O.U.G. nr. 195/2002 sunt irevocabile, recursul formulat de recurent împotriva sentinței civile nr.1584/16.12.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei este inadmisibil și în consecință a admis excepția inadmisibilității și în temeiul art. 312 alin.(1) cod procedură civilă a respins recursul ca inadmisibil.

Prin decizia 500 din 15 mai 2012 publicată în Monitorul oficial nr. 492 din 18 iulie 2012, au fost constatate ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Potrivit art. 312 pct. 10 din C.pr.civilă, revizuirea unei hotărâri se poate cere ”dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”.

Revizuientul nu a invocat nicio excepție de neconstituționalitate în cauza sa, ci invocă o excepție din altă cauză, astfel că nu este dat motivul de revizuire invocat, motiv pentru care tribunalul va respinge cerea ca neîntemeiată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire a deciziei nr. 571 din data de 02.05.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, formulată de recurentul B____ D______ cu domiciliul în mun. B_______, _____________________, jud. B_______, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

B____ C_________ B_____ I___ D___ M______ A___ F_________ H____ A___ O___

Red. B..I.D.

Tehnored V.O. 2 ex./16.12.2013