Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 28 octombrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - S_______ D____

JUDECĂTOR - U________ M______

GREFIER - S_____ S_____

D E C I Z I A N R. 36

La ordine judecarea apelului având ca obiect plângere contravențională, formulat de apelanții – pârâți Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în Iași, ______________________. 10 C, în calitate de reprezentant legal, în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor cu sediul în București, ___________________. 13, sector 1 și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, cu sediul în B_______, ______________________. 6 bis, în contradictoriu cu intimatul - petent P_____ B_____ I____, cu domiciliul în ____________________________________________. B_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care arată că intimatul a depus la dosar întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința nr. 1024 din 19.06.2013, Judecătoria D______ a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de către petentul P_____ B_____-I____, în contradictoriu cu intimatul A__________ Națională A Vămilor, Direcția R________ Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iași - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 30.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr.xxxxxxx din data de 20.02.2013, cu sancțiunea avertismentului, a atras atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal mai sus menționat și a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 30 lei, către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr. xxxxxxx din data de 20.02.2013 întocmit de către intimata A__________ Națională a Vămilor – Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, petentul P_____ B_____ - I____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei și cu sancțiunea complementară constând în confiscarea bunurilor, constatându-se că în data de 10.12.2012, în localitatea Mihăileni, a fost identificată de către un echipaj al SPF D______ având asupra sa o cantitate 20 pachete de țigări Monte Carlo cu timbre fiscale Republica Ucraina, pentru care nu a putut face dovada provenienței mărfurilor și a introducerii mărfurilor în sistemul de accizare, faptă prevăzută de dispozițiile art. 221³ alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 221³ alin. 3 din același act normativ.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Prin urmare, prima instanță a constat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului vamal aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc, instanța de fond a apreciat că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, iar petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute de agentul constatator.

Că, potrivit art. 206²¹ alin. 10 din Legea nr. 571/2003, este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului, având în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

S-a mai reținut că agentul constatator a aplicat petentului pentru fapta reținută sancțiunea amenzii în cuantum de 30.000 lei, dar a apreciat că pentru această faptă, avertismentul, ca sancțiune principală, este potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre și că față de numărul relativ mic al pachetelor de țigarete găsite asupra petentului o sancțiune cu amenda în cuantum de 30.000 lei apare ca fiind disproporționată.

Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării produselor, instanța de fond a constat că aceasta a fost aplicată în mod legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel (deși cererea a fost intitulată ca recurs de către intimată) Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ întemeiat în drept pe disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 , art. 304¹ Cod procedură civilă (vechi), Codul și Regulamentul Vamal, OG/92/2003 privind Codul de procedură fiscal OG 2/2001, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta arată în esență că în mod nejustificat instanța de fond a admis în parte plângerea petentului, și a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment, interpretând greșit probatoriul administrat în cauză și prevederile legale, pronunțând astfel o sentință netemeinică și nelegală. Că, prima instanță nu a cercetat toate aspectele invocate de intimat în cauză, în sensul că nu și-a motivat suficient hotărârea, iar motivele pe care se bazează nu sunt întărite de probe, reținând doar afirmațiile petentului fără suport probatoriu.

A mai susținut apelanta că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a soluționat plângerea cu superficialitate și a apreciat cu foarte mare ușurință ca fapta prezintă pericol social redus fără să prezinte raționamentul logico – juridic din care și-a format convingerea și fără a cerceta celelalte criterii de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Că, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și la pericolul social, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată fiind în concordanță cu prevederile legale, iar fapta săvârșită a fost de natură să aducă atingere desfășurării normale a activității autorității vamale și relațiilor sociale.

Mai arată că, sancțiunea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont de circumstanțele personale ale petentului instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.

Prin întâmpinarea depusă intimatul-petent P_____ B_____ I____ a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând că sentința primei instanțe este temeinică și legală.

Apelul declarat este nefondat.

Verificând sentința apelată prin prisma criticilor formulate care vizează aspecte de netemeinicie, tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate, instanța de fond reținând corect situația de fapt și a făcut o justă individualizare a sancțiunii contravenționale aplicabilă în cauză.

Astfel, din probatoriul administrat rezultă că prin procesul verbal _________/20 nr. xxxxxxx din data de 20.02.2013 încheiat de DJOAV B_______ din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, petentul P_____ B_____ I____, a fost sancționat cu amendă în sumă de xxxxx lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. e din Legea 12/1990 , comisă prin aceea la controlul efectuat în data de 20.02.2013 au fost găsite asupra sa un număr de 20 pachete de țigări, cu timbru fiscal Republica Ucraina, iar la solicitarea agentului constatator acesta nu a putut să prezinte documente legale de proveniență pentru respectiva cantitate de țigări, situația de fapt corect reținută de instanța de fond.

Referitor la criticile apelantei privind individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentului de prima instanță sunt de observat următoarele:

Potrivit art. 21 pct. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Conform art. 7 pct. 3 din aceeași ordonanță, sancțiunea „ Avertisment” se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Or, față de criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale menționate mai sus, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, persoana contravenientului, care este la prima abatere de acest gen, starea materială modestă a acestuia, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că sancțiunea de xxxxx lei amendă aplicată de agentul constatator este împovărătoare pentru petent, creând mari dificultăți în ce privește executarea acesteia, dat fiind și contextul economic dificil intern și internațional generat de criza mondială, și că scopul de prevenție generală și specială al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unui „Avertisment”.

Constatând că nu sunt date alte motive de apel din cele de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanță din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ împotriva sentinței civile nr. 1024 din 19.06.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______ pe care o păstrează ca legală și temeinică.

Văzând că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 36 din OG nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții – pârâți Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în Iași, ______________________. 10 C, în calitate de reprezentant legal, în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor cu sediul în București, ___________________. 13, sector 1 și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, cu sediul în B_______, ______________________. 6 bis, în contradictoriu cu intimatul - petent P_____ B_____ I____, cu domiciliul în _________________________ Hilișeu H____, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 1024 din 19.06.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, din data de 28.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. S.D.

Tehnored. S.S.

Ex. 6/22.11.2013

Jud. fond. B___ N_______ - E____