Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 417

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24 APRILIE 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : T______ K______

JUDECĂTORI: P_______ I____

Z______ C_____

GREFIER : H____ A___ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, _______________. 9, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 4616 din 18 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petentul B_____ F_____ P____ domiciliat în Suceava, _____________________, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic Talpalariu G______ pentru recurent, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic Talpalariu G______ pentru recurent depune la dosar delegație de reprezentare.

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată probatoriul administrat ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, motiv pentru care acordă cuvântul la dezbateri cu privire la fondul cauzei.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 4616 din 18 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Suceava a admis în parte plângerea contravențională, formulată de petentul B_____ F_____ P____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 27.04.2012, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava; a înlăturat sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile dispusă prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 27.04.2012, menținând Menține celelalte dispoziții ale procesului - verbal contestat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 27.04.2012, emis de către intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, petentul B_____ F_____ P____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 de lei (4 puncte-amendă) și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, constatându-se că, în data respectivă, ora 19.10, petentul a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ municipiul Suceava, iar la intersecția cu __________________ respectat indicațiile polițistului rutier aflat în intersecție, trecând prin câmpul infracțional de la locul unui accident.

Instanța a reținut că fapta a fost încadrată și sancționată în temeiul art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal nu a fost semnat de către contravenient, care a refuzat acest lucru, ci de un martor asistent.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii a procedat la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, hotărând asupra sancțiunii.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, ________ nr. xxxxxxx din data de 27.04.2012, emis de către intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța a apreciaat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare și că procesul-verbal este lizibil, contrar criticilor formulate de petent cu privire la aceste aspecte .

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Instanța a mai reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.

Instanța a subliniat că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal analizat în cauza de față reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În exercitarea dreptului său la apărare, petentul a solicitat doar administrarea probei cu înscrisuri.

Instanța a reținut și că în cauza recentă I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.

Curtea a constatat în această cauză că instanțele i-au dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, observând că reclamantul s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal, fără a solicita administrarea vreunei probe în acest sens.

A fost reamintit principiul că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează și că ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. În speță, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de

a-și dovedi afirmațiile.

Concluzia instanței europene a fost următoarea: autoritățile naționale și-au exercitat competența de apreciere pronunțând hotărâri motivate, pe baza dovezilor înfățișate de părți, respectând garanțiile art. 6 din Convenție.

Raportat la cauza indicată și la situația de față, instanța a apreciat că, deși petentul B_____ F_____ P____ a avut posibilitatea să probeze netemeinicia procesului-verbal, acesta nu a propus probe în acest sens, limitându-se la a afirma în plângerea contravențională că a trecut prin intersecție, la fel ca și alte mașini, însă a oprit la câțiva metri de accident pentru a o lăsa pe clienta care se îndrepta exact la locul accidentului, susțineri care nu au fot probate în instanță.

Având în vedere că petentul nu a demonstrat că a existat o altă situație de fapt, deși a avut această posibilitate, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a actului contestat, astfel încât instanța apreciază că actul este legal și temeinic.

Petentul a fost sancționat în mod legal potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002 ( constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu).

Contravenientul a fost sancționat pentru fapta contravențională săvârșită cu 4 puncte-amendă, în cuantum de 280 de lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru 30 de zile.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Cu privire la sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii complementare nu se impune, având în vedere în special circumstanțele personale ale petentului.

Astfel, instanța a apreciat că sancțiunea complementară dispusă ar afecta pe viitor situația economică a familiei petentului, care a demonstrat cu ajutorul înscrisurilor depuse la dosar (copia certificatului profesional pentru conducătorii care efectuează transport rutier în regim de taxi __________ nr. xxxxxxx, copii certificate de naștere, copie act de identitate și adeverința de venit a soției petentului, copie act de identitate petent) faptul că își câștigă existența lucrând ca șofer de taxi și că are o familie pe care o întreține, cu trei copii, precum și că este singurul întreținător al acesteia.

De asemenea, instanța a avut în vedere și convingerea pe care și-a format-o, în sensul că petentul nu va mai repeta această faptă și va fi mai vigilent, chiar și fără aplicarea unei sancțiuni complementare.

Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli, instanța a menținut sancțiunea amenzii în cuantum de 280 lei, înlăturând doar sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B_____ F_____ P____ în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava și a dispus doar înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile dispusă prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 27.04.2012, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, considerând că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.

În motivare a arătat deși instanța de fond a reținut că procesul – verbal este întocmit cu respectarea prevederilor legale prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și că în cauză nu a fost făcută proba unei situații de fapt diferite de cea reținută în procesul – verbal, confirmând astfel cele reținute de agentul constatator și în mod greșit a reținut că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Mai mult, a precizat că deși s-a reținut un pericol social ridicat al faptei, s-a apreciat totuși, în mod greșit și fără un temei legal, că aplicarea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce nu se impune, înlăturând-o și reținând doar sancțiunea principală a amenzii.

A menționat că potrivit art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin procesul – verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

Pentru cele expuse, solicită admiterea recursului și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a desemnat vreun reprezentant în instanță.

Recursul, ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.p.c., este fondat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat de nenumărate ori în jurisprudența sa că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dacă se respectă anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei și cu prezervarea drepturilor apărării.

În speță, petentul-intimat nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, deși i s-a asigurat această posibilitate.

De altfel, acesta a recunoscut săvârșirea faptei, aducând însă argumente în circumstanțiere, respectiv că transporta o clientă rudă cu una dintre persoanele implicate în accidentul rutier.

Or, această împrejurare - neprobată, chiar adevărată dacă ar fi, nu reprezintă o cauză ce înlătură răspunderea contravențională, drept care în mod corect s-a reținut existența contravenției, cum corect a considerat și instanța de fond, fără ca petentul să exercite calea de atac a recursului.

În schimb, tribunalul nu își însușește opinia primei instanțe privind înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

Astfel, legiuitorul, apreciind a priori gradul de pericol social al unei contravenții de natura celei imputate, a stabilit pe lângă sancțiunea principală și o sancțiune complementară.

Pentru aceasta s-a avut în vedere gradul de pericol social sporit al unei asemenea fapte și consecințele extrem de grave pe care le poate determina.

Tribunalul are rezerve că în considerarea caracterului „penal” al faptei, perceput prin prisma CEDO, s-ar putea contrazice sistemul intern de sancționare când nu se pune problema protejării unui drept concurent ocrotit de Convenție.

Dar, admițând că referirea succintă din finalul motivelor plângerii privind afectarea mijlocului de existență al familiei și riscul pierderii locului de muncă ar putea ridica problema încălcării dreptului la viață privată, tribunalul observă că suspendarea dreptului de a conduce timp de 30 de zile respectă un echilibru rezonabil de proporționalitate între scop și mijloacele alese.

Astfel, chiar dacă petentul are trei copii, iar soția nu are un loc de muncă, având în vedere, pe de o parte, caracterul elementar al regulii încălcate de către un profesionist – șofer de taximetru, și perioada rezonabilă de timp pentru care s-a suspendat dreptul de a conduce, și, pe de altă parte, aceea că atât petentul-intimat, cât și soția au capacitatea de a munci, iar inconvenientele aplicării sancțiunii complementare pot fi surmontate fără ca prin aceasta să se primejduiască într-o manieră substanțială nivelul de trai al familiei, tribunalul consideră că ingerința constituie o măsură adecvată într-o societate democratică, prevenția și precauția avută în vedere de legiuitor nefiind o sarcină exorbitantă impusă persoanei sancționate.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 3 C.p.c., tribunalul va admite recursul și, modificând sentința recurată, va respinge în întregime plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând inclusiv sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul formulat de intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, _______________. 9, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 4616 din 18 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petentul B_____ F_____ P____ domiciliat în Suceava, _____________________, jud. Suceava, ca nefondat.

Modifică sentința recurată și în rejudecare:

Respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 24 aprilie 2013.

Președinte,Judecător, Judecător, Grefier,

T______ K______ P_______ I____ Z______ C_____ H____ A___ O___

Red. T.K.

Jud. fond. C____ M_______ D______

Tehnored. H.A.

Ex. xxxxxxxxxxx