Dosar nr. XXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 25 noiembrie 2013

Completul compus din:

Președinte – S_______ D____

Judecător – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – F______ G.G______

DECIZIA nr. 644

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul – intimat Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ – A__________ Națională a Vămilor București, în contradictoriu cu intimatul – petent C______ C______, împotriva sentinței civile nr.646 din 24.04.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită, recurenta solicitând judecarea în lipsă, conform art. 242 al. 2 Cod procedură civilă

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 646 din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria D______ în dosarul nr. XXXXXXX/2012 a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul C______ C______, în contradictoriu cu intimatul A__________ Națională A Vămilor, Direcția R________ Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iași - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 20.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr.xxxxxxx din data de 16.01.2013, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr. xxxxxxx din data de 16.01.2013 întocmit de către intimata A__________ Națională a Vămilor – Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, petentul C______ C______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei și cu sancțiunea complementară constând în confiscarea bunurilor, constatându-se că în data de 01.12.xxxxx, în localitatea Dersca, a fost identificat de către un echipaj al SPF D______ având asupra sa o cantitate de 20 pachete țigări Monte Carlo, cu timbre fiscale Republica Ucraina, pentru care nu a putut face dovada provenienței mărfurilor și a introducerii mărfurilor în sistemul de accizare, faptă prevăzută de dispozițiile art. 221³ alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 și sancționat potrivit dispozițiilor art. 221³ alin. 3 din același act normativ.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Petentul a afirmat că procesul verbal este lovit de nulitate, întrucât a fost întocmit la o dată ulterioară constatării săvârșirii faptei contravenționale. Instanța de fond a respins acest motiv de nulitate ca neîntemeiat, reținând că în conformitate cu art.13 din O.G nr.2/2001, aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, astfel că agentul constatator are posibilitatea de a întocmi procesul-verbal în termen de 6 luni, chiar și la sediul său. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Prin urmare, prima instanță a constat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului vamal aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc, instanța de fond a apreciat că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În cauza dedusă judecății, instanța de fond a constat că petentul C______ C______ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Prima instanță a mai reținut că, potrivit art. 206²¹ alin. 10 din Legea nr. 571/2003, este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută. În explicarea acestui text de lege, H.G. nr. 44/2004 (II), la punctul (31) stabilește că „în afara antrepozitului fiscal pot fi deținute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili de către autoritățile competente cu atribuții de control că produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator”.

În plus, potrivit art. 206⁹ alin. 1 lit. b) din Legea nr. 571/2003, persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este, în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 206⁷ alin. (1) lit. b): persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora.

Totodată potrivit art. 206⁶¹ alin.1 lit. b) tutunul prelucrat constituie produs accizabil iar potrivit alin. 3 „produsele accizabile prevăzute .la alin.1 pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secțiuni”.

Din coroborarea dispozițiilor legale amintite rezultă că deținătorul de produse accizabile are obligația de a face dovada că acestea provin de la una din categoriile de furnizori menționate, respectiv antrepozitar autorizat, operator înregistrat, operator neînregistrat sau de la un importator, neavând relevanță numărul de intermediari interpuși, în circuitul economic, între antrepozitar și deținător, legea nefăcând nicio distincție în acest sens, precum și faptul că acciza aferentă produselor menționate a fost achitată.

În ceea ce privește pachetele de țigări confiscate de la petentă, potrivit adeverinței de reținere a bunurilor nr.xxxxx din data de 16.01.2013, pachetele cu țigarete nu aveau aplicate timbre fiscale românești, ci timbre fiscale din Republica Ucraina.

Având în vedere natura produselor (tutun prelucrat), cantitatea de țigarete (20 de pachete), lipsa oricărui document de proveniență (facturi), instanța de fond a înlăturat apărările petentului conform căreia țigaretele au fost cumpărate pentru consumul propriu și nu în vederea comercializării, reținând că aceste susțineri nu au relevanță atâta timp cât textele legale sancționează simpla deținere de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare.

Față de aceste aspecte, prima instanță a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație. Astfel, instanța de fond a considerat că petentul C______ C______ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

Referitor la declarația martorului audiat în prezenta cauza, instanța de fond a constat că se coroborează cu ansamblul probelor.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței de fond se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, prima instanță a amintit că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Instanța de fond a mai reținut că agentul constatator a aplicat petentului pentru fapta reținută sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei, dar a apreciat că pentru această faptă, măsura avertismentului, ca sancțiune principală, este potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.

Astfel, față de numărul relativ mic al pachetelor de țigarete găsite asupra petentului o sancțiune cu amenda în cuantum de 20.000 lei apare ca fiind disproporționată, instanța de fond formându-și convingerea că petentul a înțeles urmarea negativă a unei astfel de fapte și că nu o va mai repeta în viitor. Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării produselor, instanța de fond a constat că a fost aplicată în mod legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ întemeiat în drept pe disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 , art. 304¹ Cod procedură civilă, Codul și Regulamentul Vamal, OG/92/2003 privind Codul de procedură fiscal OG 2/2001, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată în esență că în mod greșit instanța de fond a admis în parte plângerea petentului și a admis sancțiunea cu avertisment, întrucât sancțiunea amenzii aplicate se încadrează în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/xxxxx.

Că, măsura înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-a constat că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont de circumstanțele personale ale petentului, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale. Dacă s-ar admite înlocuirea sancțiunii doar pentru faptul că petentul nu și-a organizat în concret activitatea într-o manieră care să asigure respectarea legislației în vigoare ar însemna o gravă sfidare la adresa celorlalți comercianți care se străduiesc să desfășoare o activitate cui respectarea legii și o încurajare pentru cei care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfășoare activitatea ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Verificând sentința recurată prin prisma criticilor formulate ce vizează individualizarea sancțiunii contravenționale și care se încadrează printre motivele de netemeinicie prevăzute de art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul pe baza probatoriului administrat la instanța de fond constată următoarele:

Potrivit art. 21 pct. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Conform art. 7 pct. 3 din aceeași ordonanță, sancțiunea „ Avertisment” se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Or, față de criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale menționate mai sus, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, în mod corect prima instanță a apreciat că fapta săvârșită prezintă un grad mai redus de pericol social în raport de care sancțiunea de 20.000 lei amendă aplicată de agentul constatator este prea severă și că scopul de prevenție generală și specială al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unui „Avertisment”.

Ca urmare, criticile formulate de recurenta – intimată sunt neîntemeiate, prima instanță înlocuind justificat sancțiunea amenzii cu sancțiunea „ Avertisment”, făcând astfel o aplicare corectă dispozițiile art. 21 pct. 3 din OG nr. 2/2001 privind criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale.

Constatând că nu sunt date alte motive de recurs din cele de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanță din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă (vechi) tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, în contradictoriu cu intimatul – petent C______ C______, împotriva sentinței civile nr. 646 / 24.04.2013 a Judecătoriei D______ pe care o păstrează ca legală și temeinică.

Văzând că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 36 din OG nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în municipiul B_______, ________________. 10 C, județul Iași, în calitate de reprezentant în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor, cu sediul în București, ___________________. 13, sector 1 și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________. 6 bis, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul – petent C______ C______, cu domiciliul în localitatea D______, ___________________________. 40, ___________. 1, _______________________, împotriva sentinței civile nr.646 / 24.04.2013 a Judecătoriei D______, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 25 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, S_______ D____ R_____ M______ U________ M______ F______ G. G______

Red. – SD

Tehnored.-S.S./ 2 ex./20.01.2014

Judec. D______ – jud. B___ N_______ E____