Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL O__

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

C_________ administrativ și fiscal

DECIZIE Nr. 231/2014

Ședința publică de la 12 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ I______

Judecător I__ S_____ O_____

Grefier M______ B________

Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul petent S_____ P____, domiciliat în București, ______________________, nr. 4, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 9469/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE O__, cu sediul în Slatina, _______________________. 19, județul O__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

La a doua strigare nu au răspuns părțile.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare.

INSTANȚA

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 03.06.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul S_____ P____ a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/22.05.2013 încheiat de intimata I____________ de Poliție Județean O__. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 22.05.2013, în jurul orelor 9.30, se deplasa pe DN 65 pe raza localității J_____, jud. O__ conducând autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX proprietatea _______________ și a fost oprit de echipajul poliției rutiere, care, după ce i-a solicitat actele pentru control, i-a adus la cunoștință că a efectuat manevra de depășire pe o porțiune de drum marcată cu linie simplă continuă, care interzice această manevră. Petentul a explicat agentului de poliție că manevra era de ocolire a unui autoturism care a semnalizat oprirea și nu poate fi considerată depășire. În opinia sa, temeiul de drept al contravenției reținute este eronat; abaterea nu a fost constatată cu mijloace tehnice omologate.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În dovedirea plângerii, petentul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu martori, proba cu înregistrări video ale camerelor de supraveghere.

În drept s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, C.p.c.

La plângere, petentul a anexat procesul verbal contestat, copie dovadă de circulație, procură autentificată sub nr. 1215/30.09.2013.

Intimata I____________ de Poliție al jud. O__ a depus întâmpinare la data de 01.07.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.

În drept a invocat dispoz. art. 269, 270, 249 C.p.c. și a solicitat judecarea în lipsă conform art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c. A anexat în copie actele care au stat la baza încheierii procesului verbal: planșe foto radar, atestat operator, buletin de verificare metrologică.

La data de 19.07.2013 petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată reiterând motivele care au fost dezvoltate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Așadar, petentul a susținut în continuare că manevra executată nu a fost una de depășire ci una de ocolire a unui autoturism care a semnalizat intenția de a trage pe dreapta în afara zonei carosabile a drumului, împrejurare care rezultă din analiza fotografiei nr. 2 pusă la dispoziție de către intimata I____________ de Poliție al jud. O__. A mai învederat petentul că autoturismul marca Mercedes era oprit neregulamentar și stânjenea circulația astfel că trebuia măcar avertizat dacă nu chiar sancționat pentru acest fapt.

A invocat în apărare jurisprudența CEDO(A_____ c. României) în referire la principiul prezumției de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil.

Prin sentința civilă nr. 9469/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de către petent ca neîntemeiată și s și plîngerea contravrențioanlă.

Analizând excepția lipsei dovezii calității de reprezentant astfel cum a fost invocată de către petentul S_____ P____ prin răspunsul la întâmpinare, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece în raport de dispozițiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române este reglementată existența cazului de reprezentare legală a Inspectoratului de Poliție al jud. O__, exercitată prin persoana care îndeplinește atribuțiile de inspector șef sau căreia îi sunt delegate astfel de atribuții.

Față de această situație, înscrisul depus de intimată, respectiv întâmpinarea, face dovada legalității și a calității de reprezentant al intimatei, nefiind aplicabile dispoz. art. 84 C.p.civ. invocată de petent și care se referă la reprezentarea convențională a părților și nu cea legală.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 22.05.2013 s-a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx prin care s – a reținut în sarcina petentului S_____ P____ faptul că la data de 22.05.2013 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXX pe DN65 – J_____, depășind auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX în zonă interzisă semnalizată cu indicator rutier și marcaj continuu.

A fost reținută în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 120 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002R și a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei și aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002R.

Instanța a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție așa cum s-a stabilit și prin jurisprudența CEDO.

Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța a retinut că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și a semnăturii agentului constatator.

Contrar celor susținute de către petent în plângerea contravențională formulată, instanța a constatat că agentul de poliție a realizat o corectă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a apreciat că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie și veridicitate a procesului verbal de contravenție contestat, deși îi revenea această obligatie potrivit disp. art 249 C.p.c.

Petentul a susținut prin plângerea de față că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa cu toate că săvârșirea faptei rezultă de o manieră greu de combătut din imaginile surprinse de aparatul radar cu ocazia constatării acesteia. Astfel, în imaginile depuse de către intimată la dosarul cauzei(fila 10) se poate observa cu ușurință faptul că autoturismul condus de către petent se afla, în momentul constatării faptei, în depășirea unui alt autoturism(Mercedes) care circula regulamentar, deși în zona respectivă depășirea era interzisă. C______ celor susținute de către petent, autoturismul depășit de către acesta nu era oprit pe partea carosabilă, aspect care rezultă neîndoielnic din fotografiile nr. 1 și nr. 2 puse la dispoziție de către intimată, prin raportarea la punctele fixe surprinse de aparatul radar(indicatoare rutiere). Mai departe, instanța nu poate reține nici susținerea petentului potrivit căreia autoturismul depășit începuse manevrele de părăsire a zonei carosabile, întrucât, pe de – o parte, contrar afirmațiilor sale, autoturismul Mercedes nu depășise linia de demarcație a drumului iar pe de altă parte acesta circula cu o viteză aproximativ egală cu a autovehiculelor aflate în spatele său(în plan îndepărtat), aspect care rezultă din cercetarea comparativă a imaginilor surprinse de fotografiile nr. 1 și 2. Instanța a reținut că autoturismul marca Mercedes, în momentul depășirii, doar circula cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile, obligație care îi revenea potrivit dispozițiilor art. 119 din HG nr. 1391/2006. Faptul că la momentul – 09.34.25(foto nr. 2) viteza autovehicului țintă este 0 nu semnifică faptul că autoturismul Mercedes era oprit ci mai degrabă faptul că aparatul radar nu emitea semnal de înregistrare și măsurare a vitezei de deplasare a autovehicului țintă. În același sens, la momentul – 09.34.25(foto nr. 2), vehiculul țintă(T) nu putea fi autovehiculul Mercedes Vito ci autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXX care se afla în planul cel mai apropriat de aparatul radar. De altfel, la momentul 09.34.26(foto nr. 1) este înregistrată viteza cu care circula acest din urmă autovehicul – 86 km/h.

Chiar dacă afirmația petentului, potrivit căreia autoturismul Mercedes circula cu o viteză redusă în intenția de a părăsi partea carosabilă, ar fi adevărată, acest fapt nu îl îndreptățea pe acesta să efectueze manevra de depășire într – o zonă în care această manevră era interzisă, având obligația de a reduce viteza și de a aștepta ca autoturismul aflat în fața sa să părăsească suprafața carosabilă după care să își continue deplasarea în condițiile stabilite pentru sectorul respectiv de drum.

Afirmația petentului potrivit căreia nu se afla în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă este contrazisă chiar de către imaginile puse la dispoziție de către intimată. Astfel, analizând aceste imagini – existența liniei continue de separare a sensurilor de deplasare a autovehiculelor, existența pe sensul opus a indicatorului care semnifică terminarea zonei în care depășirea este interzisă – instanța trage concluzia că petentul circula într – un interval de drum aflat în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă, manevra sa intrând astfel sub incidența prevederilor legale reținute în cuprinsul actului sancționator de către agentul constatator.

În concluzie, instanța a reținut că din cuprinsul procesului verbal de contravenție și din imaginile puse la dispoziție de către intimata I____________ de Poliție al jud. O__ rezultă starea de fapt menționată în procesul verbal iar petentul nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt.

De asemenea, instanța de fond a analizat și modalitatea de individualizare a sancțiunii, considerînd că aceasta se încadrează în criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, neexistând elemente de natură să conducă la înlocuirea sancțiunii aploicate cu avertisment. În același sens s-a apreciat că este legală și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, dat fiind faptul că aceasta este prevăzută de lege și fapta prezintă pericol social.

Împotriva sentinței a declarat apel petentul S_____ P____, considerând-o nelegală și netemeinică.

Se arată că, în mod greșit instanța de fond a reținut că autoturismul marca Mercedes pe care l-a ocolit se afla în mișcare, când în realitate acesta staționa, aspect confirmat și de viteza autovehiculului țintă care este “0”.

Se critică sentința sub aspectul motivării dinamicii de mișcare al autoturismului petentului, care se afla în planul cel mai apropiat de aparatul radar, existând o diferență de timp între cele două autovehicule de numai o secundă și care nu ar putea să explice vitezele înregistrate pe aparatul radar.

Consideră că judecătorul fondului nu a făcut o interpretare judicioasă a probelor administrate, încălcând principiul prezumției de nevinovăție și de proces echitabil, așa cum este reglementat prin Constituție.

Pe de altă parte, manevra efectuată de către apelantul petent nu a produs o stare de pericol deosebită pentru ceilalți participanți la trafic, așa cum în mod eronat se susține în sentință, aspecte care rezultă din planșele foto prezentate de intimată și prin aceasta conduita petentului a fost normală și necesară, pentru a fluidiza circulația.

Un alt motiv de apel îl consituie faptul că instanța de fond nu i-a aplicat o sancțiune mai ușoară, respectiv, cea a avertismentului, care este prevăzută de lege, raportat la situația de fapt, așa cum aceasta a fost expusă și că nu s-a pus în pericol circulația publică, prin manevra de depășire efectuată de apelant.

Sub acest aspect, solicită audierea unui martor pe care îl nominalizează.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva dispoz. art.476 C.p.c., instanța constată că apelul declarat de petent este neîntemeiat.

Critica referitoare la modalitatea de producere a faptei, rezultată din planșele foto depuse de intimată, este neîntemeiată, deoarece, din acestea rezultă neîndoielnic faptul că petentul a intrat în depășirea autovehiculului Mercedes, pe un tronson de drum unde depășirea era interzisă, dat fiind marcajul șoselei, cu linie continuă, fiind astfel încălcată norma prevăzută de art.120 lit.h din HG nr.1391/2006.

Fapta comisă de petent a fost înregistrată cu mijloace tehnice verificate și omologate, așa cum rezultă din înscrisurile atașate planșei foto și care demonstrează săvârșirea faptei.

Susținerile apelantului petent, referitoare la împrejurarea că autovehiculul depășit nu se afla în mers ci era staționat, nu a fost dovedită în cauză, iar pe de altă parte, prin comportamentul său a creat o stare de pericol, dat fiind traficul existent pe tronsonul de drum și nu restabilirea unui trafic normal.

Apelantului i-au fost garantate în speță principiile invocate, respectiv, al prezumției de nevinovăție și a unui proces echitabil, acesta având posibilitatea să administreze toate probele pe care le-a considerat necesare și utile în dovedirea celor susținute, și deși în plângerea inițială a solicitat proba cu martori, la termenul de judecată, acesta prin mandatar a solicitat numai încuviințarea probei cu înscrisuri, declarând în mod expres că renunță la proba testimonială.

Față de această situație și de dispozițiile art.478 C.p.c., administrarea probei testimoniale invocată în apel nu este relevantă și nici nu este necesară, deoarece, nu a rezultat din dezbateri.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, se apreciază că din proba tehnică administrată, rezultă pericolul social al faptei, astfel că, aceasta a fost corect aplicată, cu respectarea criteriilor prev. de art.21 din OG nr.2/2001.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.480 C.p.c., va fi respins ca nefondat apelul declarat de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul petent S_____ P____, domiciliat în București, ______________________, nr. 4, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 9469/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE O__, cu sediul în Slatina, _______________________. 19, județul O__, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014 la Tribunalul O__.

Președinte, G_______ I______		Judecător, I__ S_____ O_____
	Grefier, M______ B________

Red.GI/MI

Ex.4/07.07.2014