R O M A N I A
TRIBUNALUL C____ S______
R E Ș I Ț A
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
Cod operator 2896
DECIZIA CIVILĂ NR. 889/A
Ședința publică din data de 02.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C______ M____, judecător
JUDECATOR: J___ P____
GREFIER: M_____ L____ MAGNOLIA
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul A__________ Națională de Reglementare în Domeniul Energiei ( ANRE) împotriva sentinței civile nr. 540/23.03.2015 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul _________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, prin care se învederează instanței că, judecarea cauzei se află la primul termen de judecată,
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, procedează la verificarea competenței materiale, teritoriale și generale în soluționarea prezentei cauze, și, având în vedere dispozițiile art. 95 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001, constată că este competentă material, teritorial și general pentru soluționarea cauzei.
În baza art. 392 din Noul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat și în baza art.394 din Noul Cod de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și dispune închiderea dezbaterilor, procedând la soluționarea cererii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată, constată următoarele:
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Resita la data de 11 aprilie 2014, petenta U__ E_____ SRL a solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta in cauza, sa dispuna admiterea exceptiei prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala si anularea procesului verbal de contraventie nr. xxxxx/31.03.2014, cu exonerarea de la executarea sanctiunii aplicate ori, in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertismentul scris.
In motivare a aratat ca termenul legal de 6 luni in care se putea aplica petentei sanctiunea curge de la data scadentei facturii nr. xxxxxxx emisa la data de 26 aprilie 2013 si scadenta in termen de 10 zile lucratoare de la data primirii, 07.05.213, respectiv la data de 18 mai 2013, acesta fiind termenul de la care se calculeaza cele 6 luni inauntrul carora agentul constatator putea incheia procesul verbal urmare a constatarii faptei. Astfel, nu poate fi retinuta apararea intimatului ca fapta ar fi fost savarsita in momentul instiintarii de catre Administratia Fondului pentru Mediu.
Cat priveste petitul subsidiar al cererii, petenta a aratat ca se confrunta cu probleme financiare generate de faptul ca unul din clientii principali, respectiv U__ Turnate SRL se afla in procedura insolventei, aceasta fiind pana la urma cauza imposibilitatii de achitare a certificatelor verzi pentru anul 2012, aspect care, raportat si la dispozitiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, pot determina inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul.
In drept, a invocat prevederile OG 2/2001.
Cererea a fost timbrata.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a plangerii contraventionale si mentinerea ca legal si temeinic incheiat a procesului verbal contestat. In aparare a sustinut ca petenta este unul din participantii la piata de energie electrica, avand astfel obligatia de a respecta atat legislatia primara cat si cea secundara, actele administrative individuale ori cu caracter normativ emise de ea, inclusiv prevederile art. 8 si 12 din Legea nr. 220/2008. Intimata a aratat ca potrivit art. 12 alin. 2 din legea mentionata: furnizorii si producatorii care nu realizeaza cota obligatorie anuala sunt obligati sa plateasca contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate Administratiei Fondului pentru Mediu la valoarea de 110 Euro pentru fiecare certificat neachizitionat, plata ce se va efectua in termen de 10 zile lucratoare de la primirea instiintarilor de plata emise de administratie. De asemenea, a aratat ca potrivit art. 30 alin. 1 lit. b din Legea nr. 220/2008: neplata contravalorii certificatelor verzi la termenele stabilite se sanctioneaza in conformitate cu prevederile art. 30 alin. 3 din lege cu o amenda egala cu contravaloarea totala a certificatelor verzi neachizitionate, multiplicata de 3 ori, valoarea minima fiind de 10.000 lei iar cea maxima de 100.000 lei.
A mai precizat intimata ca in urma unui control de tip supraveghere, s-a constatat ca in perioada 21.05.xxxxxxxxxxxxx14, petenta nu a platit contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate aferente anului 2012 in valoare de 12.415,25 lei in termen de 10 zile lucratoare de la data de 07.05.2013, data primirii instiintarii de plata, facturii nr. xxxxxxx/26.04.213, emisa de Administratia Fondului pentru Mediu, fiind astfel incalcate normele legale in vigoare. Astfel, urmare a Deciziei ANRE nr. 917/10.04.2013, Administratia Fondului pentru Mediu a emis pentru petenta factura nr. xxxxxxx/26.04.2013 pentru plata sumei de 12.415,25 lei reprezentand contravaloarea unui numar de 25 certificate verzi neachizitionate, prin adresa nr. 588/11.03.2014 inregistrata la ANRE sub nr. xxxxx/12.03.2014 comunicandu-se autoritatii competente numarul facturii si data confirmarii primirii sale, sanctiunea amenzii aplicata prin procesul verbal contestat ridicandu-se la suma de 37.245,75 lei.
Cat priveste exceptia prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea, a aratat ca urmare a modificarilor aduse prin Legea 76/2012 in cazul contraventilor continue termenul de 6 luni prevazut de art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, curge de la data incetarii savarsirii faptei iar nu de la data constatarii faptei ca in reglementarea anterioara, contraventia de fata fiind una continua cata vreme incalcarea obligatiei legale dureaza in timp, in cazul dat abaterea petentei fiind savarsita pe perioada 21.05.xxxxxxxxxxxxx14, cand fapta a fost constatata in urma actiunii de control desfasurat de ANRE Directia Generala Surse Regenerabile si Cogenerare. De altfel, data scadentei obligatiei de plata a facturii xxxxxxx, respectiv 21.05.2013, nu poate fi luata in considerare, intimata nefiind emitenta respectivului document.
Astfel, urmare a adresei ANRE nr. 917/10.04.2013, prin adresa nr. xxxxx/15.11.2013 a solicitat Administratiei Fondului pentru Mediu sa comunice situatia platii contravalorii certificatelor verzi neachizitionate, raspuns efectuat de AFM prin adresa nr. xxxxxx/12.12.2013, in care petenta nu figura inregistrata, precum si prin adresa nr. 7946/07.02.2014 prin care s-a transmis intimatei situatia facturilor neincasate la data de 31.03.2013, in care la pozitia nr. 7 figura partea.
F___ de cele sus precizate, la data de 10 februarie 2014 a fost initiata actiunea de tip control verificare, ocazie cu care s-a stabilit faptul ca petenta nu a respectat prevederile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 220/2008, fiind aplicata sanctiunea contestata in prezenta cauza.
In ceea ce priveste petitul subsidiar, a aratat ca scopul aplicarii sanctiunii a fost acela de a disciplina operatorul economic, avand un caracter preventiv pentru comiterea de alte asemenea abateri, precum si un caracter coercitiv, de indreptare a contravenientilor, urmare a pierderilor materiale ce se produc. Pe de alta parte, intimata a sustinut ca desi avea cunostiinta de existenta facturii din care rezulta obligatia sa de plata, petenta a inteles sa stea __________________________ si voita de aproape un an, cu atat mai mult cu cat o situatie financiara mai deosebita a petentei nu o exonereaza de la respectarea normelor legale. De asemenea, a sustinut ca o atitudine concilianta a instantei poate genera un precedent negativ asupra disciplinei in sectorul energetic, reprezentand un impediment fata de atingerea scopului avut in vedere prin reglementarea si aplicarea de sanctiuni.
In drept, a invocat prevederile art. 205-208 C__, Legea energiei nr. 123/2012, Legea nr. 220/2008, OUG 33/2007 si OG 2/2001.
Petenta nu a formulat raspuns la intampinare, depunand la dosar note scrise.
Analizand actele si lucrarilor dosarului, instanta de fond a reținut in fapt si in drept urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie nr. xxxxx din data de 31 martie 2014, petenta __________________ Resita a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 37.245,75 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 30 alin. 1 lit. b din Legea nr. 220/2008. Pentru aplicarea acestei sanctiuni, instanta retine ca la data de 21 mai 2013, petenta, in calitate de furnizor de energie electrica cu obligatie de achizitie de certificate verzi, titulara a licentei nr. 682/13.07.2005, nu a achitat contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate aferente anului 2012, in valoare de 12.415,25 lei in termen de 10 zile lucratoare de la data de 07.05.2013, reprezentand data primirii facturii nr. xxxxxxx/26.04.2013, reprezentand contravaloarea unui numar de 25 certificate verzi.
Din cuprinsul aceluiasi proces verbal contestat, instanta a reținut natura juridica a abaterii ca fiind cea prevazuta de art. 13 alin. 2, teza a II-a din OG 2/2001, fapta fiind savarsita in perioada 21.05.2013 (data expirarii termenului de plata)-10.02.2014, data constatarii abaterii de catre intimata, astfel cum rezulta din nota de sesizare nr. 8516/10.02.2014 (f. 11).
Cat priveste exceptia prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala, instanta a reținut ca aceasta este neintemeiata. Aceasta câta vreme, specificul contraventiei imputata petentei ii imprima acesteia un caracter continuu, data consumarii faptei fiind data expirarii termenului de plata a facturii nr. xxxxxxx in timp ce data epuizarii este reprezentata de momentul incetarii comiterii faptei, ce poate fi determinat de iesirea petentei din pasivitate prin efectuarea platii ori de constatatrea abaterii, ca in canul dat, constatare concretizata in nota de sesizare nr. 8516/10.02.2014.
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001: aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei iar potrivit alin. 2: in cazul contraventiilor continue, termenul prevazut la alin. (1) curge de la data incetarii savarsirii faptei, contraventia fiind continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp. Astfel, instanta a avut in vedere ca moment de inceput al curgerii termenului de 6 luni prevazut de lege, data constatarii faptei, respectiv data de 10.02.2014, data intocmirii notei de sesizare ce a determinat in final sanctionarea petentei. Ori, intre aceasta din urma data si data aplicarii sanctiunii, 31.03.2014, nu s-a implinit termenul de 6 luni cerut de legiuitor, exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii fiind astfel neintemeiata, motiv pentru care instanța a respins-o.
Pe fondul cererii, instanta a reținut ca nulitatea procesului verbal de contraventie este o sanctiune ce consta in lipsirea actului sanctionator de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute pentru validitatea sa. Conform art. 17 din O.G. 2/2001: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele și prenumele contravenientului, lipsa denumirii și sediul persoanei juridice, a faptei săvârșite și a datei comiterii ei sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. În condițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale arătate, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu.
Din analiza motivelor invocate de petenta vis a vis de fondul cauzei, instanta a reținut ca aceasta a inteles sa invoce critici legate de modul de individualizare al sanctiunii, iar nu aspecte de legalitate sau temeinicie. De altfel, sub aspectul temeiniciei, instanța reține că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 220/2008: constituie contravenție următoarele fapte: lit. b) neplata contravalorii certificatelor verzi neachiziționate de către furnizorii și producătorii prevăzuți la art. 8 alin. (1), la termenele stabilite prin reglementările ANRE, sanctiunea aplicabila fiind cea prevazuta de art. 30 alin. 3 din acelasi act normativ, respectiv: o amendă egală cu contravaloarea totală a certificatelor verzi neachiziționate de un furnizor sau producător prevăzut la art. 8 alin. (1) multiplicată de 3 ori, valoarea minimă a acesteia fiind de 10.000 lei, iar valoarea maximă de 100.000 lei.
Instanta a reținut totodata si faptul ca potrivit art. 30 alin. 5 din acelasi act normativ: contravențiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobate cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Cat priveste modul concret de individualizare al sanctiunii, raportat la mentiunile partii din cuprinsul actului constatator, respectiv lipsa incasarilor ce au determinat incapacitatea de plata a certificatelor, lipsa vreunui pericol social concret ridicat al abaterii, si pozitia procesuala sincera a petentei, concretizata atata in cuprinsul cererii cat si in raspunsul la interogatoriul administrat, respectiv comunicarea adresata intimatei, toate acestea au format convingerea instantei de judecata ca petenta se poate indrepta si fara aplicarea si executarea sanctiunii amenzii, fapt pentru care a dispus înlocuirea cu sanctiunea principala a avertismentului, concomitent cu atragerea atentiei petentei asupra consecintelor nerespectarii viitoare a valorilor sociale protejate prin normele incalcate.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 27.05.2015, intimatul a formulat apel, în termen legal, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C____-S______ la data de 05.06.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX.
Apelantul A__________ Națională de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE solicită admiterea apelului și, rejudecând cauza, să dispună modificarea sentinței civile apelate și pe cale de consecință respingerea în totalitate a plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxx/31.03.2014 de către ANRE.
Apelantul consideră că sentința apelată a fost dată cu încălcarea dispozitiilor de drept substanțial prevăzute în Lg. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a energiei electrice din surse reglabile de energie corelativ cu încălcarea normelor procesuale privind motivarea apelului și aplicarea legilor în spiritul și litera lor.
Apelantul arata că sentința atacată nu este motivată în fapt și în drept, instanța de fond nefăcând nici o referire la motivele invocate de intimat prin întâmpinarea depusă la plângerea contravențională, și nu motivează absolut deloc de ce au fost înlăturate apărările ANRE expuse prin întâmpinarea depusă la dosar. Se mai arată că hotărârea pronunțată nu se raportează la argumentele juridice expuse pe larg de ANRE, instanța fiind obligată să demonstreze în scris de ce s-a oprit la soluția dată, de ce a admis susținerile unei părti și de ce le-a respins pe ale celeilalte, de ce a găsit întemeiată/neîntemeiată o probă, de ce a aplicat o anumită normă sau de ce i-a dat o anumită interpretare. Menționează că neîndeplinirea acestei obligații atrage desființarea hotărârii.
De asemenea, mai arată că sentința civilă atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, situația de fapt fiind greșit calificată comparativ cu exigențele normei de drept, ceea ce a condus judecătorul fondului la aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății.
Se arată că la baza sancționării contravenționale a petentei, pentru faptele reținute în procesul verbal de contravenție, a stat un control de tip supraveghere efectuat de Direcția Generală Surse Regenerabile și Cogenererare care efectuează tot timpul verificarea tuturor aspectelor care țin de respectarea reglementărilor în materie, inclusiv în ceea ce privește respectarea dispozițiilor Lg. nr. 220/2008.În urma acestei supravegheri s-a constatat că în perioada 21.05.xxxxxxxxxxxxx14, petenta nu a platit contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate aferente anului 2012 in valoare de 12.415,25 lei in termen de 10 zile lucratoare de la data de 07.05.2013, data primirii instiintarii de plata, facturii nr. xxxxxxx/26.04.213, emisa de Administratia Fondului pentru Mediu, fiind astfel incalcate normele legale in vigoare.
Astfel, urmare a Deciziei ANRE nr. 917/10.04.2013, Administratia Fondului pentru Mediu a emis pentru petenta factura nr. xxxxxxx/26.04.2013 pentru plata sumei de 12.415,25 lei reprezentand contravaloarea unui numar de 25 certificate verzi neachizitionate, prin adresa nr. 588/11.03.2014 inregistrata la ANRE sub nr. xxxxx/12.03.2014 comunicandu-se autoritatii competente numarul facturii si data confirmarii primirii sale ( 07.05.2013).
Se mai arată că deși instanța de fond a reținut faptul că petentul a săvârșit fapta contravențională, totuși, a apreciat că nu trebuie aplicată sancțiunea amenzii contravenționale prevăzută de Legea nr. 220/2008.
Apelantul mentionează că ANRE a aplicat sancțiunea contravențională având în vedere gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001. simpla limitare în conținutul hotărârii judecătorești la disp. art. 21 din OG nr. 2/2001 și implicit la gradul de pericol social al faptei, echivalează cu o lipsă de motivare a hotărârii sub aspectul individualizării sancțiunii, aspect ce nu poate fi acceptat nici din perspectiva rolului ANRE, nici din cea a respectării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO.
Se invocă și pasivitatea continuă și voită a petentei (aproape un an), care, deși avea cunoștință despre factura nr. xxxxxxx/26.04.2013 emisă de AFM și comunicată contravenientului, a refuzat să efectueze plata reprezentând contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate, aferente anului 2012. Având în vedere acest lucru, apelantul mentionează că nu se poate vorbi despre o lipsă a pericolului social în cazul faptei săvârșite de _________________, actualmente ICESA E_____ SRL.
În drept au fost invocate disp. art. 466 - 480. Ncpc.
Solicită judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 411 alin. (1) pct. 32 C__.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză (f. 21 dosar), solicitând respingerea apelului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală sentința apelată.
Cu privire la primul motiv invocat în cuprinsul apelului principal, respectiv că hotărârea atacata nu este motivată în fapt și in drept, intimatul solicită respingerea acestui motiv, menționând că, din punct de vedere al formei, conține exigențele prevăzute de disp. art. 425 C__, iar considerentele hotărârii conțin, pe lângă arătarea obiectului cererii, susținerilor părtilor și expunerea situației de fapt reținută de către instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția.
Se arata ca în ultimul paragraf fila 3 a sentinței instanța prezintă raționamentul juridic care a condus la pronunțarea hotărârii, fiind arătate în concret, în raport cu probele dosarului, situația de fapt pe care o reține în cauză, și a demonstrat aplicarea regulii de drept incidente, referirea generică la probele administrate.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat, respectiv hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, intimatul arata ca apelanta nu indică în concret în ce constă greșita calificare a faptei comparativ cu exigențele normei de drept, în condițiile în care instanța reține fapta, avand posibilitatea legală de aplicare a avertismentului scris.
În drept au fost invocate disp. art. 205 și următ. C__.
ICESA E_____ SRL, fostă U__ E_____ SRL a formulat apel incident (f. 30 dosar) solicitând admiterea apelului incident și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională și consecința juridică a soluționării cauzei pe excepție.
În motivare se arată că prima instanță a respins excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională motivand aceasta pe disp. art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Intimatul-apelant mentionează că aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data savarsirii faptei, sancțiune ce curge de la data scadenței facturii, respectiv factura nr. xxxxxxx a fost emisă la 26.04.2013, scadența acesteia fiind de 10 zile de la data primirii (07.05.2013), astfel scadența facturii era la data de 18.05.2013, dată de la care curg cele 6 luni înăuntrul căruia agentul constatator putea emite procesul verbal privind constatarea unei contravenții, termenul împlinindu-se la 18.11.2013, insă procesul verbal contestat a fost întocmit la data de 31.03.2014.
Cu privire la apărările agentului constatator privind contravenția continuă, apelantul mentionează că acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material al contravenției a încetat în momentul când, creanța a devenit scadentă, respectiv 18.05.2013 și nu data de 10.02.2014, dată ce reprezintă data sesizării agentului constatator la ANRE, conform notei de sesizare nr. 8516.
În drept au fost invocate disp. art. 472 și art. 474 C__. Conform disp. art. 411 C__, apelantul-intimat solicită judecarea cauzei în lipsă.
Cererea de apel incident a fost legal timbrată (f. 28 dosar).
Apelantul intimat ANRE formulează întâmpinare la apelul incident formulat de ICESA E_____ SRL, fostă U__ E_____ SRL (f. 44 dosar) solicitând instanței respingerea ca nefundat a apelului incident și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, doar în ceea ce privește respingerea excepției prescripției invocate de ___________________.
Menționează că momentul consumativ al contravenției continue are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată, cand dinamica contravențională s-a sfârșit.
Ca urmare a modificarilor aduse prin Legea 76/2012 in cazul contraventilor continue termenul de 6 luni prevazut de art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, curge de la data incetarii savarsirii faptei iar nu de la data constatarii faptei ca in reglementarea anterioara.
Se mai arată că prin Decizia ANRE nr. 917/10.04.2013 au fost stabiliti operatorii economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achizitie de certificate verzi și numărul de certificate verzi neachizitionate de catre aceștia pentru anul 2012, iar prin adresa nr. xxxxx/15.11.2013 ANRE a solicitat Administrației Fondului pentru Mediu să comunice situația plătii contravalorii certificatelor verzi neachizitionate, însă prin adresa nr. xxxxxx/12.12.2013 AFM a comunicat o listă cu 4 operatori, iar ___________________ nu se afla printre aceștia.
Se arată că excepția invocată de apelantă privind prescripția dreptulu agentului constatator de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale prin procesul verbal nr. xxxxx/31.03.2014 este neintemeiată, motiv pentru care a fost, în mod corect respinsă de instanța de fond.
În drept au fost invocate disp. art. 205-208 C__, OG 33/2007 și OG nr. 2/2001
Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie nr. xxxxx din data de 31 martie 2014, petenta __________________ Resita a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 37.245,75 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 30 alin. 1 lit. b din Legea nr. 220/2008. S-a retinut în sarcina societății contraveniente ca la data de 21 mai 2013, petenta, in calitate de furnizor de energie electrica cu obligatie de achizitie de certificate verzi, titulara a licentei nr. 682/13.07.2005, nu a achitat contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate aferente anului 2012, in valoare de 12.415,25 lei in termen de 10 zile lucratoare de la data de 07.05.2013, reprezentand data primirii facturii nr. xxxxxxx/26.04.2013, respectiv contravaloarea unui numar de 25 certificate verzi, fapta fiind savarsita in perioada 21.05.2013 (data expirarii termenului de plata)-10.02.2014, data constatarii abaterii de catre intimata, astfel cum rezulta din nota de sesizare nr. 8516/10.02.2014.
Prin Sentința civilă nr.540/23.03.2015 Judecătoria Reșița a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate, amenda, cu avertisment, concomitent cu atragerea atentiei petentei asupra consecintelor nerespectarii viitoare a valorilor sociale protejate prin normele incalcate.
Analizând hotărârea apelată, tribunalul consideră că aceasta nu este temeinică și legală, și în consecință va admite apelul formulat, pentru următoarele considerente:
Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată ca nu exista motive care sa atragă nulitatea absoluta a procesului verbal contestat, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, nulitate ce poate fi analizată și din oficiu.
În privința temeiniciei, procesul verbal de constatare a contravenției, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii și constatând fapte percepute personal de către acesta, beneficiază de prezumția de temeinicie și legalitate.
Pe fondul cauzei, deși O.G nr. 2/2001 nu prevede nici o dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ. Procesul verbal fiind un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, valoarea probatorie a acestui înscris se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, avânt forță probantă se execută din oficiu, fiind întocmit în formă ad vadidatem, cu respectarea condițiilor de formă și fond, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Această prezumție de veridicitate, nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză. Instanța constatată că fapta consemnată în procesul-verbal de contravenție, este reală, petenta însuși recunoscând implicit fapta, motivând dificultății de ordin economic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate respectiv, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, criticată prin motivele de apel instanța a procedat în raport de criteriile prevăzute de disp. art. 21 din O.G.2/2001.Tribunalul apreciază că, nu este întemeiată solicitarea apelantei de anulare a hotărârii instanței de fond, pe motivul că nu a răspuns tuturor apărărilor invocate prin întâmpinare. Având în vedere faptul că instanța a reținut săvârșirea faptei de către societate, nu era nevoie să răspundă punctual la toate apărările apelantei.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Prin voința legiuitorului , instanța de judecată poate proceda la individualizarea sancțiunii aplicate de agentul constatator, pe baza propriilor aprecierii, ținând cont de circumstanțele cauzei.
Este adevărat faptul că legiuitorul a stabilit limita minimă și maximă pentru fapte de natura celor săvârșite de intimată, dar valoarea mare a amenzii prevăzute, nu presupune un pericol social deosebit de grav pentru aceste fapte, ci chiar cu recunoaște apelanta, cuantumul mare al amenzilor urmărește disciplinarea participanților la piața de energie. Este incontestabil faptul că intimata nu a achitat contravaloarea facturilor reținute în actul de constare a faptei, dar este la fel de adevărat că agentul constatator a stat în pasivitate , aproape un an 07.05.xxxxxxxxxxxxx4.
Luând în considerare împrejurările săvârșirii faptei, modul și mijloacele de săvârșire, atitudinea societății petente , tribunalul apreciază că soluția instanței de înlocuirea amenzii contravenționale stabilită prin procesul verbal de contravenție contestat cu sancțiunea avertisment nu corespunde scopului preventiv al sancțiunii contravenționale și intenției legiuitorului.
Cu toate acestea, având în vedere dificultățile economice prin care trece societatea,instanța apreciază că amenda aplicată, deși în limitele legale este împovărătoare pentru aceasta. De aceea în baza disp. art.47 din OG 2/2001 va aplica circumstanțe atenuante, cu aplicarea disp. art. 76 C .penal, reducând amenda aplicată cu o treime .
Față de considerentele de fapt și de drept, enunțate mai sus, în temeiul art. 480 al.2 N. Cod procedură civilă, tribunalul, va admite apelul formulat de A__________ Națională de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE împotriva sentinței civile nr. 540/23.03.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata U__ E_____ SRL , schimbă în parte sentința apelată, dispune reducerea amenzii contravenționale stabilită prin procesul verbal de contravenție nr.xxxxx/31.03.2014 în cuantum de 37.245,75 lei la suma de 24.830,5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de apelanta, A__________ Națională de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE cu sediul central în București, __________________________. 3, sector 2 împotriva sentinței civile nr. 540/23.03.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata U__ E_____ SRL actualmente Icesa E_____ SRL, cu sediul în Reșița, Calea Caransebeșului, nr. 16A, județ C____-S______, nr. înregistrare la Registrul Comerțului JXXXXXXXXXXX.
Schimbă în parte sentința apelată.
Dispune reducerea amenzii contravenționale stabilită prin procesul verbal de contravenție nr.xxxxx/31.03.2014 în cuantum de 37.245,75 lei la suma de 24.830,5 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C______ M____ J___ P____
GREFIER
M_____ L____ MAGNOLIA
Red.CM/Tehnored. MLM/03.11.2015
4 ex., 2 _______________________>
Jud.fond: P___ A_____ C______
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025