Dosar nr. XXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 22/2015

Ședința publică de la 15 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ T___ B________

Judecător D______ Z_____

Judecător M________ L____ B_____

Grefier A____ C_______ N__

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-petent T____ M_____ L_____ împotriva sentinței nr.250 din 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.XXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M________.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin încheierea de ședință din data de 02.07.2013 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și că potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 11.11.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art. 248 și 252 cod procedură civilă să se constate intervenită perimarea.

Instanța a invocat, din oficiu excepția perimării cererii de recurs și a rămas în pronunțare asupra excepției.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

Prin sentința nr. nr.250 din 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.XXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petentul T____ M_____ L_____.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

În baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă plângerea a fost introdusă în termen, să îi audieze pe petent, alte persoane citate și prezente și să administreze orice mijloace de probă prevăzute de lege, necesare pentru a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat. În baza acestor probe, instanța hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau a măsurii confiscării.

Investit fiind cu soluționarea unei plângeri contravenționale, judecătorul național trebuie să verifice, înainte de toate, dacă respectiva contravenție reprezintă o acuzație în materie penală potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului. În urma acestei verificări, el va putea stabili normele legale în funcție de care va soluționa litigiul. Interesul major este de a verifica incidența Convenției Europene a Drepturilor Omului și de a asigura respectarea garanțiilor sale în materie penală.

Pentru a decide dacă contravenția dedusă judecății constituie o acuzație în materie penală, instanța va aplica cele trei criterii clasice ale Curții Europene a Drepturilor Omului și va analiza și împrejurările concrete ale speței. Cele trei criterii, al căror rol este decisiv în stabilirea naturii penale a unei acuzații, sunt următoarele: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei și caracterul normei interne care sancționează fapta iar, în al treilea rând, natura și gradul de gravitate al sancțiunii la care contravenientul se expune. "Caracterul general al regulii și scopul sancțiunii, având caracter de intimidare și punitiv, sunt suficiente pentru a demonstra, în sensul articolului 6 din Convenție, natura penală a infracțiunii în litigiu" (Őztürk, împotriva Germaniei din 21.02.1984, parag. 53-54).

Instanța constată că în speță sunt îndeplinite criteriile CEDO privind calificarea faptei ca fiind o acuzație penală, întrucât norma încălcată (OUG 195/2002) are un caracter general, iar sancțiunea aplicată petentului are un vădit scop punitiv (amenda – sancțiune principală - este de aproape jumatate din salariului minim brut pe economie, iar sancțiunea complementară prespune suspendarea dreptului petentului de a conduce autoturisme pe o perioadă de 90 de zile).

Prin urmare, instanța trebuie să urmărească respectarea garanțiilor prevăzute de art. 6 parag. 2 din CEDO, inclusiv a prezumției de nevinovăție. Prezumția de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 paragraful 2 din CEDO, adaptată la cazul nostru, are trei componente: instanța să nu pornească de la prejudecata că petentul a săvârșit contravenția, agentul constatator să dovedească săvârșirea contravenției astfel cum a fost reținută, iar îndoiala să profite petentului.

Instanța a constatat ca intimatul a făcut dovada contravenției, prin actele depuse în instanță, respectiv CD-ul cu înregistrarea contravenției, buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, atestatul si raportul agentului constatator. Din înregistrarea contravenției, se observă că viteza de rulare a fost de 108 km/h în localitate. Susținerea petentului potrivit căreia nu se afla în localitate este infirmată de cele surprinse pe CD-ul cu înregistrarea contravenției. Totodată, se observă că petentul a recunoscut săvârșirea contravenției, la ședința de judecată din 6.02.2013.

Instanța nu a putut reține situația personală a petentului pentru a înlocui sancțiunea complementară, deoarece, pe de o parte, se observă că petentul a mai fost sancționat anterior pentru fapte similare, iar, pe de altă parte, documentele de natură financiară depuse de acesta, pentru a demonstra o diminuare semnificativă a veniturilor familiei sale în cazul respingerii acțiunii, se referă exclusiv la veniturile soției.

Prin urmare, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul T____ M_____ L_____ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale să se dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment și să se anuleze sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

În motivare a arătat că instanța de fond prin sentința nr. 250 din 26.02.2013 i-a respins plângerea contravențională împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 21.12.2012 încheiat de I__ M________ – SPR prin care, în baza art. 102 alin.3 din OUG 195/2002 republicată a fost sancționat cu amendă contravențională și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

A precizat că consideră că instanța de fond a procedat în mod greșit atunci când i-a respins plângerea contravențională deoarece a reținut în mod eronat că la momentul când a fost surprins de aparatul radar se afla în localitate, deoarece din cuprinsul CD-ului depus de intimată la dosar nu reiese cu certitudine că atunci când a fost surprins având viteza de 108 km/h, circula în localitate.

În motivarea sentinței atacate se amintește că intimata a depus la dosar buletinul de verificare metrologică al aparatului radar cu care a fost înregistrat, dar având în vedere că în cuprinsul procesului verbal nu se menționează ________ numărul acestuia ci numai marca, considerând că acest buletin de verificare metrologică trebuia să fie însoțit de buletinul de omologare și de calibrare al acestuia, dar acestea nu există la dosarul cauzei.

Instanța de fond nu a ținut cont de toate aceste considerente, enumerate și în cuprinsul plângerii contravenționale și a soluționat cauza fără a verifica dacă înregistrarea făcută cu aparatul radar respectă toate condițiile legale pentru a motiva sancționarea sa contravențională, și de asemenea, nu a ținut cont că în cuprinsul procesului verbal de contravenție apare un număr al mașinii pe care era montat radarul, iar pe celelalte acte depuse de intimată apare un alt număr ( MAI xxxxx și XXXXXXXX) considerând că acesta este un motiv de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție.

Intimatul I__ M________ nu a depus întâmpinare.

Analizând excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 248 Cod Procedură Civilă orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 249 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării: investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.

Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 248 alin.1 Cod Procedură Civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 02.09.2014 și cel al repunerii pe rol, 11.11.2015, împlinindu-se termenul de un an prescris de aceleași dispoziții legale.

Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de un an, calculat conform art. 101 alin. 3 și 5 Cod Procedură Civilă și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 249 si art. 250 Cod Procedură Civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția perimării recursului.

Perimă judecata recursului formulat de recurentul-petent T____ M_____ L_____ cu domiciliul în Strehaia, Câmpului, nr. 5, județul M________ împotriva sentinței nr.250 din 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.XXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M________ cu sediul în Drobeta T____ S______, _________________.75, județul M________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Decembrie 2015, la sediul Tribunalului M________