Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 1517/A/CAA/2015

Ședința publică din data de 25 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I___ B_______

Judecător I____ I______

Grefier M_____ Z______

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către apelanta petentă D___ P________ F______, împotriva sentinței nr. 2618/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, având ca obiect, anulare proces verbal de contravenție OUG 195/2002.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că s-a depus prin registratura instanței la data de 25.06.2015, de către intimat, întâmpinare, în dublu exemplar din care un exemplar a fost comunicat apelantei, în cadrul procedurii prealabile reglementate de noul cod de procedură civilă. Nu s-a depus răspuns la întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul disp. art. 392 din noul cod de pr. civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată că:

Prin sentința civilă nr. 2618/27.02.2015a Judecătoriei Timișoara, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta D___ P________-F______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/03.12.2014 (f. 7) s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 810 lei și i s-a reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile deoarece a condus autovehiculul marca Audi Q7 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 59 km 27+500 m fiind înregistrată cu aparatul radar având o viteză de 158 km/h pe un sector de drum cu limita maximă de viteză de 100 km/h.

Se va respinge motivul de nelegalitate constând în lipsa semnăturii martorului asistent deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 109 alin. 2, 3 din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările ulterioare. De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile petentei în sensul că agentul constatator nu i-ar fi adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare câtă vreme la rubrica „obiecțiuni” din procesul-verbal s-a menționat că „nu am obiecțiuni dar nu vreau să semnez”.

Pe fond, din proba cu înregistrarea radar (f.11) reiese în mod indubitabil că petenta a condus autovehiculul menționat în procesul-verbal de contravenție cu o viteză mai mare decât cea legală, iar intimatul a probat că sancțiunea a fost aplicată de o persoană care are calitatea de agent constatator și că aparatul radar este verificat metrologic (f. 10, 12).

Vor fi înlăturate ca neîntemeiate motivele referitoare la presupusa inexactitate a înregistrării datelor de către aparatul radar, deoarece din actele depuse la dosar de către intimat reiese că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza de circulație a autovehiculului condus de petentă a fost verificat metrologic astfel că nu se pune problema existenței vreunei marje de eroare la măsurarea vitezei, calibrarea aparatelor de măsurare având tocmai acest scop, de a elimina erorile la înregistrarea vitezei cu care se deplasează autovehiculele.

Față de cele de mai sus, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările ulterioare, a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel - în termen și motivat – petenta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, admiterea plângerii contravenționale formulată cu consecința anulării procesului verbal de contravenție și a exonerării de plata amenzii și a înlăturării măsurilor complementare.

Apelul nu a fost motivat în fapt și în drept.

Apelul a fost legal timbrat cu suma de 20 lei potrivit art. 23 al.1 din OUG 80/2013.

Intimatul IPJ T____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea hotărârii atacate, arătând, în esență, că probatoriul administrat dovedește vinovăția petentei.

A mai arătat că motivele învederate onoratei instanțe de judecată sunt neîntemeiate, apelanta făcându-se vinovată de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și a fost dată cu aplicarea corectă a legii.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelanta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

În ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelantă, au arătat că acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Procesul verbal a fost întocmit de către agentul nostru constatator, competent, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a perceput în mod direct și personal, situația de fapt reținută în procesul verbal.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de modificare a sentinței civile pronunțate.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Examinând apelul, ținând cont de efectul devolutiv al acestuia, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

În fapt, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 03.12.2014 încheiat de I____________ de Poliție Județean T____ - Serviciul Rutier, apelanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, art. 102 al. 3 lit. e din OUG 195/2002, agentul constatator reținând că în data de 03.12.2014 ora 10:35, petenta a condus autovehiculul marca Audi Q7 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 59 km 27+500 m fiind înregistrată cu aparatul radar având o viteză de 158 km/h pe un sector de drum cu limita maximă de viteză de 100 km/h..

Procesul verbal a fost întocmit în prezența apelantei, care a refuzat să-l semneze, iar la rubrica destinată obiecțiunilor a arătat că „nu am mențiuni dar nu vreu să semnez”.

Verificând legalitatea procesului-verbal, Tribunalul constată că prima instanță în mod corect a reținut, că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001, și nu se poate reține nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor (respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele prenumele contravenientului, ia în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acesteia, a faptei săvârșite, a datei comiterii, semnătura agentului constatator), procesul-verbal de constatare a contravenției fiind încheiat cu respectarea rigorilor impuse de textul legal mai sus menționat.

Referitor la apărările apelantei – cuprinse în plângere privind neinformarea de către agentul constatator despre posibilitatea de a formula obiecțiuni, Tribunalul constată, că prima instanță de fond în mod just a înlăturat apărările apelantei, întrucât, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. XXII (21) din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii cu privire la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Publicată în Monitorul Oficial nr. 833/2007 - M. Of. nr. 833/5 decembrie 2007, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, care presupune și dovada unei vătămări concrete, ce nu a fost dovedită.

Dealtfel, eventuala vătămarea este și înlăturată, nefiind prejudiciat dreptul la apărare al apelantei, tocmai prin posibilitatea promovării prezentei plângeri contravenționale, prin care apelanta are posibilitatea de a supune analizei instanței toate criticile vizând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, legea permițând întocmirea lui chiar și în lipsa contravenientului.

În cauză, se observă și faptul că, apelanta a indicat la rubrica destinată obiecțiunilor că „nu am mențiuni dar nu vreau să semnez” ceea ce duce la concluzia că agentul constatator a adus la cunoștința apelantei dreptul de a formula obiecțiuni.

În privința apărărilor apelantei – formulate prin plângere, privind nulitatea procesului verbal de contravenție, decurgând din nerespectarea art. 19 din OG 2/2001, referitoare la prezența unui martor care să confirme cele constatate de agentul constatator, instanța reține, că, conf. art. 19 din OG 2/2001:

„(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.

(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod..”

În privința lipsei martorului asistent, acest aspect poate constitui doar un motiv de nulitate relativă (și nu una absolută, nefiind cuprins în art. 17 din OG 2/001 printre cazurile de nulitate absolută expres și limitativ arătate), ceea ce presupune și dovada unei vătămări concrete decurgând din acest aspect, ceea ce nu s-a făcut în prezenta cauză.

Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că procesul-verbal de constatare a contravenției beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal atacat.

În prezenta cauză, instanța reține că aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție au fost constatate în mod direct, personal și nemijlocit de către reprezentantul intimatului, cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate – astfel cum impune art. 102 al. 3 lit. e din OUG 195/2002 .

Astfel, conform probatoriului administrat, respectiv constatările personale ale agentului constatator cuprinse în procesul verbal atacat (fila 7 dosar fond), care beneficiază de o prezumție de veridicitate, coroborat cu înregistrarea video realizată de cinemometru de control rutier Python II, montat pe autovehiculul cu nr. MAI xxxxx, verificat metrologic, și folosit de un operator radar atestat (fila 10 dos. fond), Tribunalul reține că apelanta se face vinovat de comiterea contravenției arătate prin procesul verbal.

Referitor la sancțiunea aplicată, Tribunalul având în vedere criteriile impuse de art. 5 al. 5 și 21 alin.3 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, apreciază că aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei (9 puncte-amendă) – care reprezintă chiar minimul prevăzut de lege (limitele fiind de la 9 la 20 puncte - amendă, conf. art. 98 al. 4 lit. d rap. la art. 102 al. 3 din OUG 195/2002), dublată și de posibilitatea achitării jumătăți din acest minim prevăzut de lege în 48 ore, cât și suspendare dreptului de a conduce, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, și nu se impune reindividualizarea sancțiunii.

Pentru motivele arătate mai sus și, văzând că nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta D___ P________ F______, CNP – xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în loc. Vărădia nr. 192, jud. C____-S______, împotriva sentinței civile nr. 2618/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dos. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul IPJ T____, cu sediul în Timișoara, Bv. Take I______ nr. 46, jud. T____.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2015.

Președinte, I___ B_______		Judecător, I____ I______
	Grefier, M_____ Z______

RED/TEHN. BI/M.Z. 07 octombrie 2015 4 ex. / 2 ______________________________. fond: M____ B____.