Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 750 A

Ședința publică din 18 septembrie 2015

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent G________ I____ domiciliat în Săveni, ________________________, ___________. 10, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în B_______, Bulevard M.E_______, nr. 57, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 994 din 29 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc ambele părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.

Constatând faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și poziția procesuală a părților și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 994 din 29 ianuarie 2015, Judecătoria B_______ a respins plângerea formulată de petentul G________ I____, în contradictoriu cu intimatul I____________ De Poliție Județean B_______, ca neîntemeiată, a menținut ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 29.07.2014, întocmit de intimat. Totodată, a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal _______.P., nr. xxxxxxx din data de 29.07.2014, întocmit de intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei și 4 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002.

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției s-a reținut că la data de 29.07.2014, în jurul orei 15:16, petentul a condus autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DE 58, pe raza localității Hudum, cu o viteză de 81 km/h, în plus cu 31 km/h față de limita legală, fapta reținută fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala de poliție MAI xxxxx (fila 19).

Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea „nu am obiecțiuni.”

Instanța de fond a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, instanța de fond, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește susținerea petentului legată de nelegalitatea procesului verbal datorită încheierii acestuia fără a i se aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța de fond a constatat că petentul a semnat procesul-verbal pentru luare la cunoștință, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat că acesta nu are. Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. A apreciat prima instanță că, din moment ce în procesul-verbal această rubrică este completată, nu poate fi reținută apărarea petentului că nu i s-a adus la cunoștință acest drept, mai ales că a semnat actul întocmit pentru luare la cunoștință și a avut posibilitatea de a contesta cele consemnate și de a se împotrivi, caz în care ar fi fost necesară participarea unui martor asistent pentru a atesta acest lucru.

În plus, instanța de fond a reținut că, în speță fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

În cazul de față, instanța de fond a constatat că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, acestea fiind analizate de instanța de judecată.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 29.07.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța de fond a constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 101 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006.

Astfel, potrivit art. 101, alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002: (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (…) (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).

Conform art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002:(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (…)c) 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:: (…)3. depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;

De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Prin plângerea formulată, petentul nu a contestat viteza de 81 km/h, cu care s-a reținut că a circulat la data de 29.07.2014, precizând doar că săvârșirea contravenției s-a datorat unei erori de fapt, respectiv imposibilitatea de a determina cu exactitate viteza de deplasare, motivat de faptul că s-a defectat cablul de kilometraj.

Petentul s-a prezentat la judecarea cauzei în primă instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul Ș____ V_____.

Cu privire la probațiune, instanța de fond a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța de fond a reținut că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Instanța de fond a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Analizând probatoriul administrat, instanța de fond a constatat că intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta prevăzută de art. 108 alin.1 lit.c pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 fiind înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Astfel, conform copiei buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/31.03.2014 (fila 16 dosar), cinemometrul de control rutier tip R____ AUTOVISION montat pe Dacia L____ MCV cu nr. MAI xxxxx a fost declarat ADMIS, valabilitatea verificării fiind de 1 an, iar potrivit atestatului operator „Autovision” nr. 585.509/01.04.2010 (fila 16) ag. A____ V_____ putea desfășura operațiuni de măsurare a vitezei cu cinemometrul „Autovision”. De asemenea, dispozitivul radar era apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de viteză.

A constatat prima instanță că, din înregistrarea video (fila 36) depusă la dosar de către intimat, se observă că la data de 29.07.2014, la ora 15:16:55, autoturismul marca Opel, de culoare verde, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de petent a circulat cu o viteză de 81 km/h. Se atestă, astfel, atât viteza indicată cât și „identitatea” autoturismului vizat de dispozitivul radar.

Mai mult de atât, instanța de fond a reținut că, potrivit susținerilor intimatei, în momentul în care aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala de poliție detectează mai multe autovehicule circulând în aceeași direcție de deplasare, funcția FAST a acestuia selectează și indică cea mai mare viteză de deplasare a autovehiculelor, iar în cazul de față, din înregistrarea video reiese că autoturismul marca OPEL, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat cu o viteză superioară, 81 km/h, față de celălalt autovehicul care circula în aceeași direcție de mers.

Prin urmare, prima instanță a constatat că în cauză, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator de o probă obiectivă clară, respectiv filmul cu vehiculul condus de petent și înregistrarea vitezei vehiculului în localitate, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Referitor la apărarea petentului, în sensul că săvârșirea contravenției s-a datorat unei erori de fapt, respectiv imposibilitatea de a determina cu exactitate viteza de deplasare, motivat de faptul că s-a defectat cablul de kilometraj, confirmată de altfel și de martorul audiat în cauză, instanța de fond nu a putut-o reține. Astfel, s-a reținut că potrivit art. 51 Cod penal, eroarea de fapt constă în necunoașterea sau cunoașterea greșită a unei stări, împrejurări sau situații de care depinde caracterul penal al faptei, fiind necesar ca eroarea să nu se datoreze culpei făptuitorului. Față de cele anterior menționate, instanța de fond a apreciat că, în cauză nu se poate reține incidența unei erori de fapt, petentul având cunoștință de faptul că i se defectase kilometrajul, motiv pentru care, apărarea acestuia nu este de natură a se încadra în niciuna din situațiile limitativ prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 2/2001.

Totodată, instanța de fond a apreciat că susținerea petentului referitoare la marja de eroare a aparatului radar de +/- 3 km/h din valoarea vitezei măsurate, conform prevederilor Ordinului nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)“, nu poate fi reținută, întrucât marja de eroare trebuie avută în vedere la omologarea aparatului radar, fiind luată în calcul de aparatul radar omologat. Agentul constatator și instanța de judecată nu au abilitatea de a stabili o altă viteză decât cea pe care o înregistrează aparatul radar.

Astfel, instanța de fond a constatat că petentul G________ I____ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentului și a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _______.P, nr. xxxxxxx din data de 29.07.2014 a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, instanța de fond a reținut că potrivit art. 34 din OG nr.2/2001, după verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța de fond a constatat că sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 540 lei, pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002 este corect individualizată, reprezentând minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina sa. În plus, petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale.

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

Instanța de fond a mai apreciat că aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare se impune pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța de fond a constatat că procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 29.07.2014, este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul G________ I____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, luând act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel petentul G________ I____, arătând că instanța de fond a interpretat eronat sau nu a dat eficiență aspectelor invocate de el în plângere, în realitate fapta datorându-se unei erori de fapt.

Astfel, arată că instanța de fond în mod greșit a ajuns la concluzia că semnarea procesului verbal reprezintă o dovadă a îndeplinirii obligației agentului constatator de a informa cu privire la posibilitatea de a formula obiecțiuni, fiind vorba de fapt despre o luare la cunoștință în legătură cu întocmirea acestuia, aspect confirmat și de jurisprudența în materie.

Apreciază apelantul că aducerea la cunoștință a dreptului de a fi formulate obiecțiuni, este dovedită dincolo de orice dubiu, numai în cazul prezenței unor obiecțiuni în cuprinsul procesului verbal. Conform jurisprudenței, raportat la cauza de față, în lipsa mențiunii obiecțiunilor, nu se poate dovedi îndeplinirea acestei obligații de către agentul constatator, la întocmirea procesului verbal.

Mai mult decât atât, chiar și în lipsa unor prezumții ale neîndeplinirii obligației de informare asupra posibilității formulării obiecțiunilor, acest aspect a fost deja dovedit prin declarația martorului Ș____ V_____, declarație ce consideră că a fost ignorată de către instanța de fond în analiza probelor.

De asemenea, arată apelantul că prima instanță a reținut în mod greșit gradul ridicat de pericol al faptei. Din planșele fato, precum și din CD-ul depus de intimat, reies cele susținute inițial, respectiv faptul că sectorul de drum european este asimilabil zonei exterioare localității - lipsa locuințelor, a traficului pietonal, al trecerilor de pietoni, precum și lejeritatea traficului, minimalizează orice pericol al faptei.

Referitor la cele reținute de către instanța de fond cu privire la incidența unei erori de fapt în cauză, apelantul subliniază în primul rând faptul că în mod greșit instanța de fond se raportează la art. 51 Cod penal făcând probabil referire la vechiul Cod Penal.

În al doilea rând, instanța de fond a motivat excluderea incidenței în cauză a unei erori de fapt, prin prisma faptului că eu cunoșteam defecțiunea, astfel eroarea îi este culpabilă; dar eroarea nu se referă la intervenția defecțiunii, a provocării acesteia ori a cunoașterii ei, ci se referă exclusiv la viteza de deplasare a autovehiculului, pe care nu o putea determina.

De asemenea, arată apelantul că, prin eroare se înțelege necunoașterea sau cunoașterea greșită a unei stări situații sau împrejurări esențiale a faptei pentru a fi încadrată drept contravenție. Astfel, viteza de deplasare - în condițiile în care nu putea fi determinată cu ajutorul instrumentelor de bord - se încadrează în definiția expusă anterior, deoarece necunoașterea acesteia a dus la săvârșirea faptei.

Arată apelantul că, după cum a precizat și inițial, caracteristicile sectorului de drum - lățimea carosabilului, lipsa arborilor de pe marginea acestuia, lejeritatea traficului, au dus la impresia că viteza de deplasare se afla în limitele legale.

Intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ nu a formulat întâmpinare față de apelul declarat.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată următoarele :

Apelantul apreciază că săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa se datorează unei erori de fapt, aspect dovedit prin declarația martorului Ș____ V_____ și care nu poate fi afectat de semnarea procesului verbal la momentul înlocuirii acestuia.

Tribunalul constată că martorul propus de petent a arătat că se afla în autoturismul petentului atunci când a fost oprit de poliție, că i s-a reproșat depășirea vitezei, că petentul a adus la cunoștința agenților faptul că s-a defectat kilometrajul și că, ulterior, aceștia au întocmit procesul verbal, pe care petentul l-a semnat.

Însă, instanța constată că procesul verbal de săvârșire a contravenției întocmit în urma constatării directe se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, că acesta a fost semnat fără obiecțiuni de către petent și că declarația martorului nu relevă faptul că petentul ar fi făcut obiecțiuni constând în aceea că era defect kilometrajul și că polițistul ar fi refuzat să le consemneze.

Dimpotrivă, din declarația martorului rezultă că petentul a semnat procesul verbal, iar în cuprinsul acestuia se consemnează faptul că „nu am obiecțiuni”.

Ca urmare, apărarea petentului nu este credibilă, iar eroarea de fapt invocată de acesta ca și cauză exoneratoare de răspundere contravențională, nu poate fi reținută în raport de dispozițiile art. 11 din OG 2/2001, întrucât contravenientul trebuia să probeze că a avut o falsă reprezentare cu privire la existența unor împrejurări, stări sau situații de care depinde caracterul contravențional al faptei, ori, defectarea kilometrajului trebuia percepută în mod direct, șoferul având obligația de a remedia defecțiunea, iar acest fapt nu conduce automat la concluzia că acesta nu a avut reprezentarea asupra faptului că a depășit viteza legală.

Pentru toate aceste motive, tribunalul respinge ca nefondat apelul, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul petent G________ I____ domiciliat în Săveni, ________________________, ___________. 10, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în B_______, Bulevard M.E_______, nr. 57, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 994 din 29 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M./ 09.10.2015

Jud. Z____ A___ A______

Dact. A.E.-

ex. 2/