Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1710/A

Ședința publică din data de 14 Octombrie 2015

Tribunalul, constituit din:

PREȘEDINTE M____ T____ C_______

Judecător I______ T____

Grefier N______ - L_____ B______

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-intimat INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 254 din 19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-petent B______ A____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic L______ L____, în reprezentarea apelantului lipsă, și avocat I___ A__-M____, în reprezentarea intimatului lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că cererea este legal timbrată cu 20 de lei taxă judiciară de timbru, conform dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013, dovada achitării acesteia aflându-se la fila 10 a dosarului.

Instanța, în temeiul art. 131 alin.1 Cod de procedură civilă, constată că, potrivit art. 95 pct. 2 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material, funcțional și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Reprezentantele părților arată că nu au excepții de invocat, cereri de formulat, nici probe de propus, în cauză.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului apelului.

Reprezentanta apelantului-intimat solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatului-petent solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca temeinică și legală, arătând că fapta a fost încadrată la art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, și că simpla deținere a mărfurilor nu presupune că intimatul ar fi făcut fapte de comerț.

Reprezentanta apelantului-intimat, în replică depune la dosar practică judiciară dintr-o speță similară.

TRIBUNALUL,

În deliberare, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr 254/19.02.2015, Judecătoria Sânnicolau M___ a admis plângerea formulată de petentul B______ A____, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T____, și a anulat procesul verbal de contravenție _______ nr. xxxxxx/23.10.2014, dispunând restituirea mărfii confiscate.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, din procesul verbal de contravenție _______ nr. xxxxxx/23.10.2014 încheiat de agenți constatatori, angajați ai pârâtului, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră a rezultat că la data de 23.10.2014 petentul B______ A____ s-a prezentat la Punctul de Trecere Frontieră Cenad, pe sensul de intrare în România ca pasager în autoturismul marca Chrysler cu numărul de înmatriculare AM-498WC, transportând cantitatea de 1200 litri de ulei de motor, fără a poseda documente de proveniență.

Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție instanța a constatat că acesta este întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 17 din O.G.2/2001.

Potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Astfel, procesul verbal cuprinde data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele, prenumele și datele de identificare ale contravenientului, precum și descrierea faptei contravenționale, fiind indicate data, ora și locul în care a fost săvârșită, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea, precum și semnătura agentului constatator.

De asemenea, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.

Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 Cod de procedură civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a constatat că procesul verbal de constatare beneficiază de forța probantă proprie, în ceea ce privește constatările agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale, cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale impuse de art. 16 și 17 OG 2/2001, iar petentul nu face dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea reținută.

Din motivarea plângerii depuse de către petent, instanța a reținut că acesta nu contestă faptul că în autoturism au fost găsite bunurile menționate în anexa 1 la procesul verbal de contravenție, ci susține că bunurile nu îi aparțin, fiind proprietatea martorului M_____ Ș_____ Ninel.

Instanța a înlăturat aceste susțineri, chiar dacă martorul a declarat în fața instanței că bunurile îi aparțin, având în vedere că aspectul nu a fost adus la cunoștința agentului constatator la momentul încheierii procesului verbal, fapt ce rezultă fără putință de tăgadă din aplicarea semnăturii în dreptul mențiunii referitoare la lipsa obiecțiunilor.

Cu privire la temeiul legal al sancțiunii, instanța a constatat următoarele:

Normele aplicabile în speță:

Legea 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată:

Art.1 Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penala, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte:

e) efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;

Instanța a observat că, într-adevăr legea sancționează fapta de a efectua acte de comerț și nu tentativa de a efectua astfel de activități, așa cum în mod greșit s-a reținut prin procesul verbal atacat. Având în vedere principiul de drept penal, „nulla poena sine legem”, aplicabil și în materie contravențională, instanța a constatat că, în speță nu a fost săvârșită fapta contravențională prevăzută de art.1 lit. e din Legea 12/1990.

În primul rând instanța a reținut că din cuprinsul procesului verbal de contravenție nu rezultă ce faptă de comerț a efectuat petentul, agentul constatator limitându-se la precizarea că s-a descoperit asupra petentului o cantitate însemnată de ulei de motor. Or, deținerea unei cantități de bunuri nu este considerată faptă de comerț. Chiar dacă se presupune că agentul constatator a prezumat că achiziționarea bunurilor din spațiul comunitar a fost efectuată de către petent în scop de revânzare, fiind deci un fapt de comerț obiectiv, fapta nu a fost săvârșită pe teritoriul României, deci nu intra în raza de competență a agenților constatatori. Însă din procesul verbal atacat se desprinde mai degrabă concluzia că agenții constatatori l-au sancționat pe petent pentru că acesta nu a putut prezenta la controlul vamal factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii, fapt subliniat de altfel și către intimat prin întâmpinarea depusă. Or, legea impune prezentarea acestor documente doar în situația efectuării de acte de comerț ceea ce în speță nu se poate reține.

Față de erorile constatate instanța în baza art.34 al.1 din O.G.2/2001, a apreciat că plângerea dedusă judecății este întemeiată motiv pentru care a admis-o, cu consecința anulării procesului verbal atacat și restituirea bunurilor confiscate.

În temeiul art.451 Cod de procedură civilă, instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara solicitând modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.

În motivare, arată că sentința civilă apelată este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit art. l lit. e) din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, modificată, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, printre altele, efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoții mărfurile, indiferent de locul în care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factură fiscală, factură, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factură externă sau orice alte documente stabilite prin lege.

Este în afară de orice dubiu că petentul, la data constatării acestei fapte contravenționale, nu a putut să justifice proveniența licită a bunurilor descrise în anexa nr.1 a procesului-verbal de constatare a contravenției, toate fiind bunuri noi.

Într-adevăr, potrivit deciziei instanței supreme nr. 1/2002, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea 12/1990, modificată, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor care nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, astfel de documente, atrage anularea procesului-verbal ce constatare a contravenției, exonerarea contravenientului de la plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.

Această interpretare a normei legale incidente în cauză s-a impus pentru că nu semai impune menținerea actului sancționator câtă vreme contravenientul face dovada, în timpul procesului, că documentele justificative ale bunurilor pe care le transporta existau la data întocmirii procesului-verbal de contravenție atacat și nu a avut posibilitatea să le prezinte în momentul controlului. A considera altfel, ar însemna că în cazurile în care, cu bună-credință au fost efectuate acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență este licită, dar fără posibilitatea prezentării documentelor de proveniență în momentul efectuării verificării, persoana care le deține nu ar mai putea să justifice proveniența lor nici în fața instanței, ceea ce nu poate fi acceptat, pentru că ar contraveni principiului aflării adevărului și ar determina pronunțarea unei soluții ilegale încălcându-se, astfel, dreptul la un proces echitabil.

Cu toate acestea, petentul nu a reușit să dovedească proveniența licită a bunurilor pe care a încercat să le introducă în țară în data de 23.10.2014, decizia instanței supreme dată în soluționarea recursului în interesul legii mai sus menționată neregăsindu-și aplicabilitate în speța de față.

Astfel, în primul rând, trebuie avut în vedere că nici în fața instanței de judecată petentul nu a dovedit proveniența licită a bunurilor, neprezentând nici un fel de document justificativ dintre cele enumerate de art. 1, lit. e) din Legea 12/1990. modificată, cum ar fi factură fiscală, factură, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factură externă sau orice alte documente stabilite prin lege.

În al doilea rând, este de menționat că asemenea documente de proveniență trebuie, potrivit aceleiași norme, să însoțească mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.

Nu în ultimul rând deși instanța de fond apreciază că din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției nu rezultă ce faptă de comerț a efectuat petentul, întrucât deținerea unei cantități de bunuri nu este considerată o faptă de comerț, omite faptul că prin art. 8 alin. 2 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil în toate actele normative în vigoare, expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț" se înlocuiesc cu expresia "activități de producție, comerț sau prestări de servicii". Or, prin comerț, se înțelege activitatea care constă în schimbul și circulația mărfurilor de la producător la consumatorul final, altfel spus, im repunerea în schimbul și circulația bunurilor care au o valoare economică, adică mai exact ceea ce petentul a întreprins. Rezultă așadar că nu doar vânzarea bunurilor constituie act de comerț, dar și transportul acestora în vederea vânzării - respectiv circulația mărfurilor de la producător la consumatorul final se înscrie în noțiunea de acte sau fapte de comerț.

Oricum valoarea mare a produselor găsite asupra petentului fără documente legale de proveniență, aproximativ 5000 €,toate produsele fiind noi, raportat și la cantitatea de marfa, mai exact cei 1200 litri de ulei de motor, este lipsit de logică și raționament juridic a accepta că o persoană fizică ar fi investit, pentru uzul personal, o sumă așa de mare în ulei de motor, determinând presupunerea rezonabilă că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, iar plângerea formulată este neîntemeiată.

Este evident că bunurile achiziționate de către petent depășesc cu mult necesitățile personale, astfel cum acestea sunt definite de prevederile art. 7 și 8 din Anexa Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 2220/2006 pentru aprobarea Normelor privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată și a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri.( ART.7

(1)Bunurile cuprinse în loturi mici cu caracter necomercial, trimise de către persoane particulare dintr-o țara terța, unor persoane particulare din România, sunt scutite la import de taxa pe valoarea adăugată și de. accize.

(2)în sensul alin. (1), "loturi mici cu caracter necomercial" reprezintă acele loturi care:

a)au un caracter ocazional;

b)conțin numai bunuri destinate uzului personal sau a! familiei destinatarului iar natura și cantitatea lor nu indica faptul ca ar fi importate în scopuri comerciale;

c)conțin bunuri cu o valoare totală de cel mult 45 euro;

d)simt trimise de către expeditor destinatarului cu titlu gratuit,)

Mai mult, contrar susținerii instanței de fond, cum că fapta nu a fost săvârșită pe teritoriul României și că agentul constatator nu era competent în aplicarea sancțiunii, apreciază că fapta pentru care petentul a fost sancționat nu este achiziționarea bunurilor din spațiul comunitar, ci efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii, iar cu privire la competența agentului constatator menționând că la art.l din OUG 104/2001 privind organizarea și funcționarea Politiei de Frontiera Romane se definește zona de competenta - suprafața din teritoriul național constituită din zona de frontieră, suprafața aeroporturilor și a porturilor situate în interiorul tarii, deschise traficului internațional, Dunărea interioară și canalul S_____ situate în afară zonei de frontieră, apele maritime interioare și marea teritorială, precum și zona contigua și zona economică exclusiva ale României, în care Poliția de Frontiera R_____ își îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege. astfel întrucât fapta contravențională a fost constatată în Punctul de Trecere a Frontierei Cenad, nu există nici un dubiu cu privire la competența Poliției de Frontieră de a constata și sancționa fapte de natură contravențională.

Având în vedere cele prezentate mai sus, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate, respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului - verbal ca fiind legal încheiat.

Intimatul B______ A____ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca netemeinic și nefondat.

În motivare, intimatul arată că, în mod corect, instanța de fond după o analiză judicioasă a speței și datelor concrete ce o caracterizează, a reținut faptul că nu a săvârșit activități comerciale ilicite (activități de producție, comerț sau prestări de servicii cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită), așa cum în mod eronat s-a reținut în procesul verbal de contravenție, astfel instanța constatând ca nu a fost săvârșita fapta contravenționala prevăzuta de art. 1 lit. e din Legea 12/1990.

Intimatul arată că a fost sancționat pentru motivul că nu a prezentat la controlul vamal documente de proveniența a mărfii, ori conform legii și cum bine a menționat și instanța de fond, prezentarea acestor documente era imperios necesară doar în situația în care ar fi efectuat acte de comerț, lucru care nu se poate reține în prezenta speță.

Mai mult decât atât, din cuprinsul procesului verbal nu reiese că ar fi săvârșit fapte de comerț și nici care sunt acestea. Singura precizare făcută de agentul constatator este aceea că asupra sa a fost găsită o cantitate de ulei de motor.

Simplul fapt că agentul constatator a prezumat că achiziționarea mărfii ar fi fost în scopul de a efectua fapte de comerț, nu constituie contravenție și nu poate fi sancționată în afara legii; simpla deținere a acestei mărfuri nu constituie faptă de comerț.

În drept, invocă dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva motivelor de apel și în limitele devoluțiunii legale reglementate de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.

Se observă în acest sens că în mod corect a reținut judecătoria starea de fapt în cauză, în raport de care a făcut o aplicare corespunzătoare a textelor legale incidente.

Într-adevăr, corect a reținut instanța de fond că art. 1 lit. e din Legea 12/1990 sancționează fapta de a efectua acte de comerț (“activități de producție comerți și servicii”, conform art. 8 al. 2 din legea 71/2011) și nu tentativa de a efectua astfel de activități, așa cum în mod greșit s-a reținut prin procesul verbal atacat, trăgând concluzia că în speță nu a fost săvârșită fapta contravențională prevăzută de art.1 lit. e din Legea 12/1990.

Pe de altă parte, se observă de către tribunal că, în pofida susținerilor apelantei cuprinse în motivarea apelului, petentul a făcut dovada provenienței licite a bunurilor ce i-au fost confiscate cu înscrisul depus la f. 16 dosar, care poartă mențiunea „Ticket/Facture”, fiind astfel incidentă în cauză și Decizia nr. 1/2002, dată în recurs în interesul legii de către ICCJ, dată în vederea unificării modalității de interpretare și aplicare a prevederilor art. 1 lit. e din Legea 12/1990. Potrivit acestei decizii, prezentarea ulterioară a documentelor de proveniență în fața instanței atrage anularea procesului-verbal de constatatare a contravenției, exonerarea contravenientului de la plata amenzii aplicate și restituirea mărfurilor confiscate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 C. pr. civ., apelul reclamantului urmează a fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de apelantul-intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timișoara, cu sediul în Timișoara, _____________________. 49, județul T____, împotriva sentinței civile nr. 254 din 19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-petent B______ A____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procedural ales în Drobeta T____ S______, _____________________, ______________, ________________________, la sediul Cabinetului de avocat I___ A__-M____, cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M____-T____ CHIOREANIULIANA T____

GREFIER,

N______-L_____ B______

Red.. M.T.C.

Tehnored. N.L.B. 12.11.2015/ 4 ex. / s.m. 1 ex./ ___________________>

Prima instanță – Judecătoria Sânnicolau M___ – judecător A________ I____ S____