Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Recurs contravențional

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 14.04.2014

Completul compus din:

Președinte – U________ M______

Judecător – S_______ D____

Judecător – R_____ M______

Grefier – C____ I_____

DECIZIA NR. 339

La ordine judecarea recursului contravențional formulat de recurentul M_______ F_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ împotriva sentinței civile nr. 5350 din 09.05.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 5350 din 09.05.2013 Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul M_______ F_____, în contradictoriu cu I____________ de Poliție Județean B_______, a modificat procesul – verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/29.05.2012 încheiat de reprezentanții intimatului în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului și a menținut celelalte măsuri dispuse prin procesul – verbal contestat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxxx/29.05.2012 încheiat de reprezentanții intimatei, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit.c) din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 29.05.2012 în jurul orelor 16,23 a condus autoturismul marca „ Ford”cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, pe __________________ B_______, dinspre ___________________________ Națională și, ajungând la intersecția cu _________________________ efectuarea virajului la stânga, nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXX, care circula din sens opus, pe direcția înainte.

Asupra legalității procesului verbal contestat: Verificând procesul verbal contestat sub aspectul conținutului și formei, din perspectiva disp.art. 16 si 17 din OG.2/2001, prima instanță a reținut că la încheierea lui au fost respectate condițiile impuse de lege și prevăzute de aceasta sub sancțiunea nulității absolute ori relative. Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corecta încadrare juridică, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege, precum si faptul că, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. De altfel, și jurisprudența este în sensul că, în raport cu acest caracter imperativ si limitativ al cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal de constatare a contravenției, se poate invoca nulitatea procesului verbal de contravenție numai dacă se dovedește existența unei vătămări, ca efect al omisiunii, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. În speță, petentul, deși avea posibilitatea să-și susțină obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, nu s-a prevalat de acest drept procedural, neproducând nici o dovadă a vreunei vătămări de neînlăturat, având posibilitatea să propună și să administreze probatorii.

Asupra temeiniciei procesului verbal contestat, prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de organul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei săvârșite, până la proba contrarie, potrivit art. 1173 Cod civil. Desi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de contravenție, din economia dispozițiilor art.34 din același act normativ, rezultă ca acesta face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, a încadrării juridice și implicit a individualizării sancțiunii contravenționale, presupunându-se că, în stabilirea răspunderii contravenționale, agentul constatator a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, gradul de pericol social concretizat în urmarea produsă. Potrivit art. 1169 C.civ cel care face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească, iar petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.

Având în vedere însă circumstanțele săvârșirii faptei, prima instanță a apreciat că fapta reținută în actul sancționator, nu prezintă un grad de pericol ridicat care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii. Astfel, conform art. 21 alin. 3 din O.G.2/2001, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, iar sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite. Cum procesul verbal îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de lege, în temeiul art. 7, art. 21 alin. 3 și art. 34 din O.G. nr.2/2001, prima instanță a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/29.05.2012, cu sancțiunea „Avertisment”.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul M_______ F_____, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 și 304¹ Cod procedură civilă, prin care a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului – verbal de contravenție contestat precum și a sancțiunii complementare stabilită prin actul sancționator.

În motivarea cererii de recurs, s-a menționat că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, în sensul că a reținut că fapta sa, prezintă un grad scăzut de pericol social înlocuind sancțiunea amenzii cu avertisment.

Arată recurentul că, instanța de fond nu a realizat o judecată corectă și datorită faptului că a menținut sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, însă nu a justificat în cuprinsul hotărârii motivele pentru care această sancțiune a fost menținută.

Susține recurentul că în conformitate cu prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol, iar în condițiile în care instanța de fond a apreciat că pericolul social al faptei reținute în sarcina sa este unul redus, nu se justifica menținerea sancțiunii ridicării dreptului de a conduce.

Analizând cererea de recurs în raport de motivele invocate care se încadrează pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și de prevederile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Din verificarea sentinței recurate, prin prisma motivului de recurs invocat care vizează aspecte ce țin de individualizarea sancțiunii contravenționale, se constată că prima instanță a apreciat corect gradul de pericol social al faptei în raport cu împrejurările în care aceasta a fost comisă și de criteriile de individualizare a sancțiunii prev. de art. 21 (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, așa încât criticile formulate nu sunt fondate.

Totodată reține tribunalul că, în conținutul cererii de recurs nu sunt prezentate elemente noi, care să nu fi fost avute în vedere de prima instanță la aprecierea proporționalității sancțiunii aplicate.

Cu privire la menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, tribunalul apreciază că prima instanță a dispus corect această măsură. Astfel apreciază tribunalul că se impune menținerea sancțiunii complementare aplicată prin actul sancționator, având în vedere atitudinea recurentului care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, respectiv pentru pietonii angajați regulamentar în traversarea străzii.

Prin urmare, pentru a permite recurentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, tribunalul apreciază că se impune menținerea acestei sancțiuni.

Constatând că nu sunt date alte motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5350 din 09.05.2013 a Judecătoriei B_______ pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M_______ F_____ cu domiciliul în mun. B_______, ________________________. 54, ____________, ____________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în mun. B_______, ________________________. 57, jud. B_______ împotriva sentinței civile nr. 5350 din 09.05.2013 a Judecătoriei B_______, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14.04.2014.

Președinte, Judecători, Grefier, U________ M______ S_______ D____, R_____ M______ C____ I_____

Aflat în c.o. semnează

Înlocuitor preș.inst.

Red. U.M. / 24.07.2014

Tehnored. C.I. / UM/2 ex.

Jud. fond A____ E_______