Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2015:030.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ NR. 2247

Ședința publică de la 17 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I______ T____

JUDECĂTOR M____ T____ C_______

GREFIER A____ L_______ C____ A_____

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA- CESTRIN împotriva sentinței civile nr. xxxxx/09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul C_____ O___ C_______ având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse prin serviciul Registratură la data de 15.12.2015 întâmpinare/concluzii scrise de către intimatul C_____ O___ C_______.

Instanța constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri și de administrat alte probe, reține cauza spre deliberare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/09.09.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta C_____ O___-C_______, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.

A fost anulat ca netemeinic procesul verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/25.05.2015.

A fost exonerată petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicate prin acesta.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/25.05.2015 petenta a fost sancționată în baza art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 reținându-se în sarcina sa că la data de 06.12.2014, pe DN 59 Km 22+700, pe raza localității Jebel, județul T____, vehiculul cu nr. de matriculare XXXXXXXXX aparținând petentei a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a ține rovinieta valabilă.

Raportat la dispozițiile art. 248 C. pr. civ. potrivit cărora: ,,instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei,, instanța va analiza dacă petenta avea sau nu, la data săvârșirii faptei, calitatea de utilizator al autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

În ceea ce privește dovedirea faptei de către intimată în lumina jurisprudenței CEDO instanța a reținut că procesul – verbal de contravenție este un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiind de prezumția de legalitatea, de autenticitate și de veridicitate, fiind întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege.

În Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, în acest sens prezumția de veridicitate operând până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal.

Din Hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată în cauza Jussila împotriva Finlandei, unde CEDO analizează propria jurisprudență în materie, evidențiind existența unor „acuzații penale” cu grad de severitate diferit, rezultă că este necesară o distincție intre „infracțiunile” prevăzute de dreptul penal si restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, situație în care „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură „faptelor penale”, altele decât infracțiunile.

Instanța a constatat că petenta a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de sancționare contravențională.

Astfel, din proba cu contractul de vânzare cumpărare pentru un autoturism folosit, încheiat de către petentă, în calitate de vânzător, la 20.08.2014 (f. 7) rezultă că aceasta a înstrăinat autovehiculul marca Volksvagen, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, către numitul S_______ C_______.

Instanța a reținut că actul nu a fost întocmit pro cauza deoarece petenta a mai făcut dovada faptului că a solicitat Direcției Fiscale a Primăriei Municipiului Timișoara, la aceeași 20.08.2014, scoaterea autovehiculului din evidențele fiscale (f. 3).

Este lipsit de relevanță, în ceea ce privește stabilirea calității de utilizator al unui autovehicul, faptul că, contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de atestare fiscală nu ar fi suficiente pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Din moment ce legea nu instituie o modalitate specială în care să fie asigurată publicitatea unor contracte de vânzare cumpărare, pentru care nu este instituită obligativitatea formei autentice, ca în speța dedusă judecății, nu s-au putut reține susținerile intimatei potrivit căreia contractul de vânzare-cumpărare nu îi este opozabil intimatei, neputând fi înlăturată apărarea petentei cu privire la înstrăinarea autoturismului.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți, a dobândit dată certă în condițiile art. 278 C. pr. civ. prin înfățișarea lui unei autorități publice respectiv a Direcției Fiscale a Municipiului Timișoara, la 20.08.2014.

Potrivit dispozițiilor legale indicate mai sus: ,, data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv:… din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri…,,

Deși certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate, totuși el poate face dovada cu privire la încetarea dreptului de proprietate cu privire la bunurile la care se referă.

Cu toate că din prevederile art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal, nu este culpa petentei că noul proprietar nu a înmatriculat pe numele său autoturismul achiziționat.

Având în vedere dispozițiile art. 7 din OG 15/2002 care prevăd că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români….., iar potrivit art. 1 lit. b din același act utilizatorii sunt definiți ca fiind - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România…. instanța a reținut că petenta nu avea calitatea de utilizator al autovehiculului identificat în trafic care a circulat fără a deține rovinietă și în consecință nu poate avea nici calitatea de contravenient.

Instanța a avut în vedere și principiul personalității răspunderii contravenționale.

Sunt neîntemeiate argumentele intimatei care a susținut că atâta timp cât petenta figurează ca proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, si nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b din O.G. 15/2002, și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.

Potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale.

Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și presupune următoarele operațiuni: a) înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.

Operațiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului și ale proprietarului și condiționează eliberarea de către autoritățile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare atribuit și transcrierile necesare în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului.

În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar.

Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Potrivit dispozițiilor art. 17 din același act normativ radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulație a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri: a) proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație a vehiculului și face dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii; b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unități specializate în vederea dezmembrării; c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv; d) în cazul furtului vehiculului.

Având în vedere faptul că petenta a făcut dovada că numitul C_______ S_______ este proprietarul autovehiculului de mai sus instanța reține că acesta avea obligația legală de a solicita înscrierea mențiunilor privind transferul proprietății autoturismului, în termenul indicat mai sus.

Din moment ce petenta a transmis noului proprietar talonul și cartea de identitate a autoturismului este evident că nu mai putea proceda la radierea acestuia, contrar susținerilor intimatei.

Pentru argumentele de mai sus instanța a înlăturat și proba cu procesul verbal de sancționare contravențională (f. 6) acesta necorespunzând adevărului.

Pe cale de consecință, având în vedere faptul că procesul-verbal de contravenție atacat, este un act administrativ care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și temeinicie, și văzând că petenta a făcut dovada netemeiniciei acestuia, instanța, în baza art. 34 din OG nr.2/2001, a admis cererea de anulare a procesului verbal de sancționare contravențională.

Ca urmare a anulării procesului verbal a fost exonerată petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicate prin acesta.

S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. xxxxx/09.09.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a declarat apel intimata apelantă C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 466 Cod Procedura Civila, sa se dispună admiterea apelului, modificarea in tot a sentinței, in sensul respingerii acțiunii si menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției ca temeinic si legal întocmit, având in vedere următoarele Instanța de fond a admis plângerea contravenționala formulata de O___ C_______ C_____ CU1/CNP: xxxxxxxxxxxxx Adresa: T____ mun. TIMIȘOARA ________________________ ____________________ si a dispus anularea procesului verbal contestat seria Rxxxxxxxxx/25.05.2015.

Din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1, alin. l, pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, ca responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise in cartea de identitatea autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.

Înscrierea in cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de parți opozabil si persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic fata de terți, el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si fata de terți.

Daca în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat Cestrin.

Atâta timp cât intimatul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări, si nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.

Potrivit art. 7 coroborat cu art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

Așa cum s-a reținut in mod constant in jurisprudența Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1), art. 9 alin. (2) si (3) din OG nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act in baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisa in certificat isi asuma întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit si pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa incit vina de a nu deține rovinieta îi aparține.

Conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d), petentul avea obligația, sa procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului in sensul radierii acestuia de pe numele sau si in baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat in cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar si utilizator, situație in care răspunderea contravenționala in sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G. 15/2002.

Din moment ce intimatul-petent este înscris in continuare in evidentele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art.9, alin. 3 din O.G nr. 15/2002 prevede posibilitatea legala de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI -D.R.P.C.I.V.. iar părțile contractante au obligația legala de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului nr. 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare cumpărare nu poate fi opus apelantei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine intimatului - petent.

Astfel, singura persoana vinovata de a fi circulat fara a deține rovinieta valabila este persoana fizica sau juridica, care are in proprietate sau poate folosi in baza unui drept legal vehiculul, menționata in certificatul de înmatriculare si care figurează in baza de date a Ministerului Afacerilor Interne -Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, neavând nici o relevanta faptul ca pana la momentul constatării contravenției au intervenit contracte de înstrăinare a vehiculului sau de cedare a folosinței acestuia, chiar având data certa, dar care nu au fost înregistrate pentru opozabilitate la autoritățile competente, in conformitate cu art.11 din O.U.G. nr. 195/2002, raportat la dispozițiile Ordinului nr. 1501/2006 al Ministrului Administrației si Internelor.

Cu privire la același aspect, acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea si consolidarea unei situații juridice anormale, in sensul ca părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare in vederea reglementarii situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la baza si convingerea pârtilor contractului de vânzare-cumpărare ca orice sancțiune contravenționala aplicabila fostului proprietar dupa data predării autoturismului va fi anulata de instanța de judecata.

Astfel, nefinalizarea formalităților de publicitate se poate transforma _____________________ de impunitate contravenționala, iar, pe de alta parte, un vânzător diligent are la dispoziție suficiente mijloace juridice pentru îndeplinirea tuturor formalităților de publicitate prevăzute de lege, chiar si in situația unui cumpărător de rea-credința (de exemplu: acțiunea in constatare urmata de demersuri către instituțiile abilitate; acțiunea in regres împotriva cumpărătorului).

Pentru motivele arătate, s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței nr. xxxxx/09.09.2015, iar pe fond respingerea plângerii contravenționala si menținerea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal contestat.

In temeiul art. 223 C.P.C. s-a solicitat judecarea in lipsa.

În drept: apelantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 Cod Procedura Civila, în baza dispozițiilor O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronica.

Intimata C_____ O___ C_______ a formulat întâmpinare/concluzii scrise, solicitând respingerea apelului formulat ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din C. pr. Civ., s-a solicitat judecarea în lipsă.

Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor art. 466 – 482 Cod de procedură civilă și a probatoriului administrat în cauză, în limitele afectului devolutiv, cu luarea în considerare a motivelor de ordine publică, după caz, tribunalul reține următoarele:

Referitor la temeinicia procesului verbal contestat, la care se limitează apelul petentului, Tribunalul constată că sentința primei instanțe este legală, temeinică și amplu și judicios motivată, cu reținerea pertinentă, pe bază de probatoriu, a aspectelor de fapt relevante.

În mod corect a reținut prima instanță că, în privința contravenției pentru care a fost sancționat petentul, legea nu a instituit o răspundere obiectivă. O astfel de răspundere constituie excepția de la regula personalității răspunderii contravenționale, astfel că se impune a fi prevăzută expres și se supune unei interpretări restrictive, ceea ce nu se poate reține în cauză unde existența acestei răspunderi a fost dedusă de către organul constatator. În aceste condiții, în baza probatoriului administrat, în mod just prima instanță a apreciat că răspunderea contravențională a petentului nu poate fi antrenată.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat, urmând a menține ca legală și temeinică sentința apelată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA- CESTRIN cu sediul în București, sector 6, _____________________.401A în contradictoriu cu intimatul C_____ O___ C_______, CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul procedural ales în Timișoara, _______________________, ____________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2015.

Președinte, I______ T____		Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, A____ L_______ C____ A_____

Red. IT//22.02.2016

Th. red. AC. /4 ex./2 _______________________> Prima instanță: Judecătoria Timișoara

Judecător fond:M____ C____