Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1350/2015

Ședința publică de la 24 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A________ I____ B_______

Judecător F_______ N_____

Grefier E____ N_____

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal formulat de apelanta _________________ , cu sediul in T___, _________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR, cu sediul in sector 1, București, ______________________. 38, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4226/10.04.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.

Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 21.10.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petenta _________________ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxx.

În motivare petenta a arătat că în data de 09.10.2014 orele 18:21 prepusul său, numitul V____ I__ se afla la volanul ansamblului de vehicule cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/ XXXXXXXX, în localitatea Agigea, când a fost oprit în trafic iar în urma controlului s-a concluzionat că șoferul a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu o oră și treizeci de minute.

A mai arătat petenta că procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la prezența unui martor în condițiile în care reprezentantul societății nu era de față, iar prejudiciul cauzat de acest lucru este tocmai amenda aplicată.

În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001.

În probațiune a depus copii de pe: procesul-verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxxx, formular de trafic în control, formular expediție, certificat constatator pe numele petentei.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată deoarece la data efectuării controlului în trafic au fost depistate autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu semiremorca XXXXXXXX deținute spre utilizare de petentă în baza copiei conforme nr.xxxxxxx a licenței de transport și conduse de șoferul V____ I__, în timp ce efectua un transport rutier de mărfuri.

A precizat intimatul că în urma verificărilor a reieșit că șoferul a condus 10 ore și 58 de minute , în condițiile în care perioada de conducere maximă este de 4 ore și 30 de minute, astfel încât a rezultat o depășire cu 6 ore și 28 de minute.

A mai arătat intimatul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.

În drept a invocat prevederile OG nr.37/2007, Regulamentul Consiliului (CEE) nr.3821/1985, OG nr.2/2001.

În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: descărcarea și analizarea activității conducătorului auto prelevată din cardul tahografic al acestuia, listarea efectuată cu imprimanta tahografului digital, formularul de control în trafic, permis de conducere și carte de identitate pentru V____ I__, aviz de însoțire a mărfii, tichet cântar, copie conformă nr.xxxxxxx pentru transportul rutier international de mărfuri contra cost, certificat înmatriculare autoutilitară.

Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 4226/10 04 2015 Judecătoria C________ a respins plângerea contravențională ca nefondată.

Pentru dispune această soluție Judecătoria a reținut următoarele:”Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx petenta a fost sancționată deoarece a săvârșit contravenția prevăzută de art.8 alin.(1) pct.4 din OG nr.37/2007 și sancționată de art.9 alin.1 lit.c) din OG nr.37/2007.

Conform Art. 8 alin.(1) pct.4 din OG nr.37/2007 „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: 4. depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult”.

Art. 9 alin. 1 lit.c) din OG nr.37/2007 „Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei – faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15–16, 18–20, 22–26, 28–30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1–11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier”.

Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petenta a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.

În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.

Cu privire la existența unui martor care să semneze procesul-verbal, instanța reține prevederile art.19 alin.(1) “procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.

Aceste dispoziții legale nu obligă agentul constatator să întocmească procesul-verbal numai dacă este și un martor prezent, o asemenea susținere nu poate fi primită, deoarece ar putea conduce la situația în care anumite contravenții nu mai pot fi sancționate din cauza lipsei martorului asistent.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.

La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.

De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.

Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.

Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.

Instanța reține că din descărcarea și analizarea activității conducătorului auto prelevată din cardul tahografic al acestuia precum și listarea efectuată cu imprimanta tahografului digital reiese că în data de 09.10.2014 șoferul auto V____ I__ a condus timp de 10 ore și 58 de minute fără pauză, în condițiile în care perioada de conducere maximă este de 4 ore și 30 de minute.

Prin urmare, conducătorul auto a încălcat timpul legal maxim admis cu 6 ore și 28 de minute.

Instanța reține și faptul că petenta nu a formulat obiecțiuni cu privire la temeinicia procesului-verbal, în sensul că nu a negat situația de fapt.

Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvâșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Respectarea perioadei de conducere maximă reprezintă un element de siguranță în ceea ce privește participarea la traficul rutier, iar încălcarea acestor reguli ar putea avea consecințe grave, respectiv apariția unor accidente auto pe fondul oboselii conducătorului auto.

Prin urmare instanța apreciază că sancțiunea a fost stabilită cu respectarea criteriilor legale enumerate și că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, motiv pentru care plângerea contravențională formulată de petentă urmează să fie respinsă ca neîntemeiată”.

Împotriva sentinței civile nr. 4226/10 04 2015 a Judecătoriei C________ a declarat apel petentul _________________.

Apelantul a solicitat schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale.

Prin cererea de apel petentul a reluat aceleași apărări ca și cele din plângerea contravențională menționând că respingerea acestor apărări a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.

Intimatul a formulat întâmpinare solicitând menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria C________ ca fiind legală și temeinică.

Examinând cauza în conformitate cu dispozițiile art. 476-477 cod procedură civilă Tribunalul constată că apelul este nefundat, hotărârea primei instanțe urmând a fi menținută.

Tribunalul reține că prima instanță a dat o corectă dezlegare plângerii contravenționale și analizat și răspuns tuturor motivelor invocate de petent.

Astfel, petentul a invocat în plângere precum și în cererea de apel numai motive ce țin forma procesului verbal de contravenție și care se subsumează nulităților relative, fără a se putea identifica și un motiv de nulitate absolută dintre cele prevăzută de art. 17 din OG 2/2001. Împrejurarea că procesul verbal nu a fost semnat de un martor nu este de natură să conducă la anularea procesului verbal de contravenție întrucât OG 2/2001 permite încheierea procesului verbal și atunci când un martor nu se poate asigura pe de o parte, pe de altă parte lipsa martorului trebuie să producă o vătămare petentului ce nu se poate înlătura altfel decât prin anularea procesului verbal. Or, Tribunalul constatată că petentul nu a contestat faptul că prepusul efectua un transport în beneficiul angajatorului la data și ora efectuării controlului. De asemenea, constatarea contravenției reținute în procesul verbal contestat nu presupunea necesitatea administrării unui probatoriu complex fiind suficientă observarea diagramei tahografului pentru a putea concluziona că s-a încălcat obligația de respecte timpii obligatorii de odihnă pe parcursul efectuării călătoriei. Petentul nu invocat sau învederat că diagrama a fost interpretată eronat de către agenții intimatului astfel că nu se poate reține că lipsa unui martor este de natură să prejudicieze petentul.

Deși petentul nu a invocat și motive care pot privi existența faptei contravenționale ori a vinovăției prima instanță a cercetat din oficiu legalitatea și temeinicia procesului verbal sub toate aspectele și a reținut în mod corect că fapta există, a fost corespunzător încadrată și individualizată. În apel petentul nu a revelat alte motive ce ar putea conduce la anularea procesului verbal de contravenție, iar tribunalul nu a identificat nici un element care să permită altă concluzie decât aceea la care a ajuns Judecătoria.

Prin urmare, pentru argumentele expuse apelul declarat în cauză se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta _________________ , cu sediul in T___, _________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR, cu sediul in sector 1, București, ______________________. 38, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4226/10.04.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.

Președinte Judecător

A________ I____ B_______ F_______ N_____

Grefier

E____ N_____

Red.jud. fond M.I.I____

Red. Jud. apel. A.I.B_______

4 ex