R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

SECȚIA CIVILĂ

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 383 / 2016

Ședința publică din data de 11 februarie 2016

Instanța constituită din:

Președinte: R____ M__________

Grefier: M________ G______ M_____

Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul B____ A_____ F_______, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, în temeiul art. 131 Cod proc. civ., verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 94 pct. 3 Cod proc. civ. raportat la art. 10¹ din O.G nr. 15/2002.

Apoi, în baza art. 258 Cod proc. civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar și intimatei proba cu planșele fotografice. Totodată, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, incidente de soluționat și probe de administrat, reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra plângerii de față constată:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 08 octombrie 2015, petentul B____ A_____ F_______, cu domiciliul procesual ales la biroul de avocati C______ si asociatii, cu sediul profesional în mun. București, ______________________. 7D, corp. B, __________________________ Grand Hotel, sector 4, a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/14.09.2015 și exonerarea sa de la executarea sancțiunii aplicate.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional întrucât ar fi circulat cu autoturismul său fără a deține rovinietă valabilă, cu toate că la data constatării pretinsei fapte contravenționale, respectiv 15 decembrie 2012, autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX nu se mai afla în posesia sa, fiind vândut. S-a mai arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate datorită lipsei semnăturii agentului constatator de pe acesta, datorită lipsei menționării unui martor asistent.

Plângerea a fost motivată în drept pe disp. O.G. nr. 15/2002, O.G. nr. 2/2011 și jurisprudența C.E.D.O.

Petentul a anexat plângerii în fotocopii: procesul-verbal de contravenție contestat, dovada de comunicare a acestuia, actul de identitate al petentului, contract de vânzare-cumpărare vehicul folosit încheiat la data de 15.12.2012, proces-verbal de scoatere din evidență mijloace de transport din data de 18.12.2012 eliberat de Mun. D___ – Serviciul Impozite și Taxe Locale.

Intimata a formulat întâmpinare prin care, în esență, a arătat că la data de 04.05.2015, pe DN66, km. 65+200m. loc. Dragutesti, jud. Gorj, vehiculul cu nr. XXXXXXXXX, aparținând petentului a fost surprins circulând fără a deține rovinietă valbilă, sens în care la data de 14.09.2015 a fost întocmit procesul-verbal de contravenție contestat. A arătat că procesul-verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001. Arată că procesul verbal a fost generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor. Intimata a depus la dosar planșa foto menționată în cuprinsul actului sancționator precum și actele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, anulată la dosar (fila nr. 20).

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșa foto.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța în rejudecare reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/14.09.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 3² din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia la data de 04.05.2015, pe DN66, km. 65+200m. loc. Dragutesti, jud. Gorj, vehiculul cu nr. XXXXXXXXX, aparținând petentului a fost surprins circulând fără a deține rovinietă valbilă.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța constată că procesul-verbal de contravenție poartă semnătura olografă a agentului constatator astfel că nu poate primi motivul de nulitate invocat de petent în sensul că procesul-verbal de contravenție nu ar fi semnat de agentul constatator.

Referitor la motivul de nulitate a procesului verbal, în sensul că, deși a fost încheiat în lipsa contravenientului, actul nu a fost semnat de un martor, instanta are în vedere Decizia nr. XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absolută enumerate limitativ de art. 17 din OG 2/2007 și poate atrage doar o nulitate relativă, în condițiile dovediri unei vătămări.

Potrivit art. 19 alin.1 din OG 2/2001 care prevăd că : “(1) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.”

Astfel, menirea martorului este aceea de a dovedi refuzul sau imposibilitatea semnării procesului verbal de către contravenient, ori încheierea procesului verbal în lipsa contraveninetului și în nici un caz, dovedirea unor împrejurări de fapt legate de contravenție. Din aceste considerente nu se poate considera că petenta a suferit vreo vătămare, în condițiile în care chiar dacă era consemnat un martor în cadrul procesului verbal, acesta ar fi certificat doar refuzul contravenientului de a semna sau lipsa acestuia la momentul întocmirii procesului verbal.

Petentul nu a adus proba vătămării suferite prin încheierea procesului verbal fără semnătura unui martor.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare ,, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art. 1 alin. 2 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză (planșa foto prezentată de intimată), instanța constată că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe drumurile publice la data de 04.05.2015, fiind surprins în trafic de camera video amplasată pe DN66, km. 65+200m. loc. Dragutesti, jud. Gorj. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată, în prealabil, taxa de utilizare a drumului.

Pentru săvârșirea acestei contravenții agentul constatator a aplicat petentului amenda contravențională în cuantum de 250,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a OG 15/2002 pentru această contravenție.

În apărarea sa, petentul susține că a înstrăinat autovehiculul, la data de 15.12.2012 numitului Geamanu E___, anexând în acest sens un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată (fila nr. 12 din dosar).

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 7 și art. 1 lit. b din OG 15/2002, se va reține că potrivit art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului”.

Totodată instanța va reține că petentul avea obligația, potrivit art. 24, alin. 2, lit. d din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie a vehiculelor, să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autovehiculului în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a M.A.I. – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Or, chiar petentul recunoaște prin formularea acțiunii ca la data formulării plângerii figura în aceste evidențe. Astfel că nu este culpa organului constatator că în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar nu s-au înscris datele noului proprietar. De asemenea petentul nu a făcut dovada diligențelor ulterioare pentru _______________________________>

Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci dor un mijloc prin care se protejează relațiile sociale și se formează un spirit de responsabilitate.

Ca si natură, avertismentul reprezintă o sancțiune pur morală ce se aplica în cazul contravențiilor ce prezintă un grad de pericol social redus, instanța putând dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului pentru plângerea contravențională prin care se invocă netemeinicia aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.

În consecință, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, apreciind că scopul aplicării sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii celei mai ușoare. Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001 pentru executarea sancțiunii avertisment, se va atenționa petentul asupra pericolului social al faptelor și i se va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petentul B____ A_____ F_______, cu domiciliul procesual ales la biroul de avocati C______ si asociatii, cu sediul profesional în mun. București, ______________________. 7D, corp. B, _____________, complex Rin Grand Hotel, sector 4, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6 și, în consecință:

Anulează în parte procesul-verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/14.09.2015, încheiat de către intimat, și înlocuiește amenda contravențională aplicată cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Atenționează petenta asupra pericolului social al faptelor și recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2016.

Președinte, Grefier,

R____ M__________ M________ G______ M_____

RM/MGM, 4 ex./12.02.2016