Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 64/2016

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE P______ M______ A__________

Judecător I_____-D____ P______-B____

Grefier A______ Ș_____

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Pe rol fiind pronunțarea privind apelul civil promovat de pârâta _________________________________ R____ SA, împotriva sentinței civile numărul 1288/C din 08 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

- deliberând -

Prin sentința civilă nr.1288/2015, Tribunalul N____ a admis acțiunea formulată de reclamantul A_____ I____ reprezentat de Sindicatul Liber Petrotub R____ în contradictoriu cu pârâta S.C. A____________ T______ Products R____ S.A, a constatat nulitatea absolută a clauzei cu privire la durata determinată a contractului individual de muncă și în actele adiționale la acesta,a dispus înlocuirea acestei clauze, în concordanță cu prevederile art.57 alin.4 din Codul muncii, în sensul că perioada pentru care se încheie contractul individual de muncă este nedeterminată, a obligat pârâta să plătească Sindicatului Liber Petrotub R____ cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamantul, reprezentat de Sindicatul Liber Petrotub R____, a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei privind durata determinată din contractul individual de muncă încheiat sub nr.xxxxx din 25.04.2013 și a aceleiași clauze reținută și în actele adiționale subsecvente la contractul individual de muncă și să se dispună înlocuirea acestora cu clauza privind durata nedeterminată a contractului de muncă și a actelor adiționale la acesta.

Din interpretarea gramaticală și logică a prevederilor art.83 Codul muncii instanța a reținut că un contract de muncă pe durată determinată poate fi încheiat doar în situațiile expres prevăzute, în speță pârâta invocând incidența disp. art. 83 lit. b) și h ) din Codul muncii, cele două articole reprezintând cauze distincte ce permit încheierea unui contract individual de muncă cu durata determinată.

În considerentele apelate, Tribunalul N____ a arătat că deși pârâta a depus la dosar înscrisuri susținând că deține unități de producție-laminoare- aflate în stare de conservare, iar altele pornite sporadic funcție de necesități, aceasta nu a reușit să probeze existența vreunei lucrări, proiect sau program care să necesite forță de muncă temporară și nici vreo creștere sau modificare temporară a structurii activității sale.

Tribunalul a mai apreciat că oricare dintre aceste două situații ar fi fost incidente în cauză, angajatorul ar fi trebuit să precizeze expres care dintre salariații care desfășoară activitate pe durată determinată în cadrul său sunt angrenați în lucrarea /proiectul/programul pretins a fi în desfășurare și care este numărul celor alocați creșterii temporare a activității.

De asemenea, în ambele cazuri ar fi trebuit să poată face dovada concretă a întinderii în timp a lucrării /proiectului / programului pretins a se desfășura suplimentar față de activitatea obișnuită a fabricii sau a duratei în care s-ar executa un volum mai mare de produse aferente unor comenzi cu mult peste comenzile obișnuite alte fabricii. În cauză instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada existenței niciunei lucrări/proiect/ program a cărui durată în timp ar fi trebuit să coincidă, de altfel cu durata contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.

Cât privește pretinsa creștere de activitate prin oprirea și redeschiderea temporară a Laminorului 6 ” , Tribunalul a reținut că aceasta s-a petrecut la nivelul anilor 2008 – 2009, astfel cum rezultă din Hotărârea CA din 01.10.2009 de repornire a Laminorului 6 ”, în speță contractul individual de muncă supus analizei a fost încheiat în anul 2013 și prelungit ulterior prin acte adiționale. Mai mult, ultimul Normativ de personal și ultima Normă de personal desfășurată au fost realizate la nivelul anilor 2009 – februarie 2012, ori angajările contestate au fost făcute în anul 2013.

De asemenea, instanța nu a putut primi ca pertinente susținerile reprezentantului pârâtei conform cărora nu s-au mai întocmit norme de personal după anul 2012, că acestea se întocmesc doar la nevoie și doar dacă intervin modificări în structura de personal, întrucât începând cu anul 2013 daca unitatea ar fi trecut printr-o situație ce ar fi generat necesitatea creșterii temporare a numărului de angajați, cel mai firesc lucru ar fi fost să se realizeze măcar în anul 2013 un Normativ de personal și o Normă privind desfășurarea acestui personal angajat temporar.

Instanța a reținut că deși întreaga apărare a pârâtei se bazează pe redeschiderea Laminorului 6 ”, salariații angajați temporar ocupă posturile vacante din toate departamentele, fie că au sau nu legătură cu Laminorul 6 ”.

Tribunalul N____ a mai apreciat că pentru a se evita orice abuz de drept privind încadrarea în muncă, creșterea temporară a activității trebuie să fie legată de o situație reală, bine argumentată obiectiv și susținută cu înscrisuri doveditoare. Pârâta a adus în discuție faptul că această creștere temporară a activității „poate fi determinată de primirea de noi comenzi de la același beneficiari, peste cele existente, de încheierea de noi contracte comerciale privind furnizarea de produse sau servicii”, însă nu a produs nicio probă în acest sens și că simpla mențiune în contract că a fost încheiat pe durată determinată, nu produce efecte corespunzătoare dacă postul este vacant și prin natura ei munca are caracter permanent.

Ori, însuși faptul că, începând cu anul 2013, pârâta a încheiat cu reclamantul contractul individual de muncă, urmat de acte adiționale succesive, a dovedit caracterul permanent al postului, post de altfel indispensabil activității desfășurate în cadrul unității.

Pentru cele reținute în precedent, Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.57 al.1 și 4 Codul muncii, astfel încât în lipsa unei clauze valabile de stabilire a unei durate determinate a contractului individual de muncă, încheierea contractului individual de muncă se va face pe durată nedeterminată.

În temeiul art.451 raportat la art. 453 Cod Procedură Civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței civile a promovat apel pârâta solicitând suspendarea sentinței apelate până la soluționarea apelului, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, respingerea acțiunii introductive cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Deși instanța arată că AMTPR nu ar fi probat „vreo creștere sau modificare temporară a structurii activității sale" (pag. 13 a hotărârii atacate) și nici existența unor comenzi (pag. 13, paragraful final) din probele administrate rezultă o altă situație de fapt.

Apelanta învederează că a probat că producția din 2013, când s-au vândut 139.169 T, au primit 2838 cereri de ofertă pentru 2.500.281 mT din care au fost încheiate 760 de contracte pentru 137.881 T derulate pe perioade determinate (de 110 zile, 85 zile, 16 zile, 43 zile, etc. ), semnificând tocmai o creștere a activității, similară celei din 2010 ce a determinat prestării activității intimatului prin GI Group Staffing Company ( agent de muncă temporară – n.n. ) , aspect necontestat; creșterea activității în 2010 a generat repornirea Laminorului 6^II cu 1.07.2010 ( oprit în 2009 pentru lipsa comenzilor ), fapt probat cu Hot. CA din 1.10.2009, corespondență e-mail/22.03.2010 și 23.02.2010, O serviciu xxxxx/10.05.2010, proces-verbal al ședinței CA din 18.08.2010.

Arată apelanta că producție similară celei din 2013 , adică cea din 2010 (volum vânzare 108.773 T, un număr de 619 contracte totalizând 141.229 T), a generat repornirea Laminorului 6" (oprit în 2009, față de lipsa comenzilor), sens în care la dosarul primei instanțe au fost administrate mai multe înscrisuri: (i) Hotărârea Consiliului de Administrație al AMTPR din 01.10.2009, care privește prelungirea întreruperii activității Laminorului 6", pentru o durată de 6 luni, începând cu octombrie 2009; (ii) corespondența email din data de 22.03.2010, care se referă necesitatea repornirii respectivului Laminor, față de existența unor suficiente cereri de comandă și de o revigorare a pieței relevante din USA; (iii) cea din 23.02.2010 privind necesitățile financiare legate de eventualitatea repornirii în discuție; (iv) ordinul de serviciu nr. xxxxx/10.05.2010 emis de directorul general al AMTPR privind repornirea laminorului, începând cu data de 01.07.2010; (v) procesul-verbal al ședinței Consiliului de Administrație al AMTPR din 18.08.2010, prin care se ratifică decizia directorului general . În ceea ce privește ofertele, situația centralizată pentru perioadele 2010, 2013 și 2014 atestă că AMTPR a primit 2992 cereri de ofertă (pentru o cantitate de 2.181.247 mT, nivelul acestor cereri de ofertă fiind superior, ca număr, anului 2013 (când s-au primit 2838 cereri de ofertă, pentru o cantitate apropiată celei din 2014, și anume 2.500.281 mT, oferte care s-au concretizat in 746 de comenzi efective, pentru o cantitate de 127.142 T, reprezentând un număr de contracte si o cantitate similara celei din 2013.

De asemenea apelanta mai învederează împrejurarea că contractele AMTPR se derulează pe durate determinate, 110 zile, 85 zile, 16 zile, 43 zile etc (anexa 2 a apelului, pentru 2010, 2013, dar si anexa 3 -cereri de oferte din 2014), contractele și comenzile prezentate, spre exemplificare, atestând în opinia părții existența necesității de a se produce cantități in anumite intervale timp;

Apelanta apreciază că a furnizat primei instanței un probatoriu consistent în sensul creșterii activității, instanța având obligația de a solicita, în măsura în care aprecia necesare, lămuriri suplimentare, pentru clarificarea situației de fapt, conduita pasivă a acesteia generând incertitudine reținându-se că „nu s-ar fi probat" poziția Societății, deși în etapa cercetării judecătorești instanța nu s-a prevalat de necesitatea clarificării aspectelor în discuție.

O a treia critică a sentinței apelate vizează considerentul privind neîndeplinirea caracterului temporar al creșterii activității, instanța reținând că „ar fi trebuit să poată face dovada concretă a întinderii în timp" (pag. 13 a sentinței, paragraful 4).

Apelanta apreciază că îndeplinirea condiției privind caracterul temporar al creșterii de activitate rezultă din probele administrate în cauză care relevă împrejurarea că în perioada 2005-2008 (anterior închiderii Laminorului 6", eveniment produs în 2009), activitatea Societății era la cote foarte ridicate, producția de țeava având valori i cuprinse între 276.404 T- 186.311 T,pentru ca în anul 2009 să aibă loc o scădere dramatică, producția fiind de numai 71.842 T¹⁶ (aproximativ o treime din nivelurile anilor anteriori), motiv pentru care Laminorului 6" a fost închis.

Cu toate acestea începând cu anul 2010 (când s-a apelat la un agent de muncă temporară), a avut loc o creștere a activității,fiind încheiate 619 contracte, creștere manifestată și în anul 2013, numărul contractelor încheiate și volumul producției de țeava în fiind mai mari decât cele din 2010 (619 contracte și 108.773 T - volum vânzări^1. fost similară celei din 2010.

Apelanta mai arată datele prezentate demonstrând oscilațiile majore din activitate, de-a lungul anilor: perioada 2005-2008 - producții ce atingeau 278.840 T, anul 2009 - scădere drastică a activității, producția fiind de numai 71.842 T, perioada 2013-2014 un nivel similar al creșterii de activitate din anul 2010, care s-a menținut și ulterior până în 2015, când activitatea a intrat într-un trend pronunțat descendent (8.462 T, la nivelul ianuarie 2015, comenzi în scădere pe parcursul anului).

Angajatorul apreciază că în condițiile prezentate, creșterea de activitate din anul 2010 (când AMTPR a apelat la agentul de muncă temporară), repetată în anul 2013 (anul în care s-a stabilit raportul de muncă dintre Societate și intimat) este temporară, în opoziție cu o creștere continuă (incompatibilă cu fluctuațiile concrete majore, indicate mai sus).

Sentința instanței de fond este criticată și din prisma argumentului privitor la împrejurarea că nu s-a individualizat alocarea salariaților angajați pe durată determinată raportat la creșterea activității (paragraful 3, pag. 13 a sentinței), deși textul legal relevant în materie impune îndeplinirea doar a două condiții - creștere a activității și caracterul temporar al acesteia, în acest fel Tribunalul raportându-se la o a treia condiție neprevăzută de lege.

Un alt argument al hotărârii criticat se referă la împrejurarea că apărarea s-ar fi bazat pe „«redeschiderea Laminorului 6"», însă salariații angajați temporar ocupă posturi vacante din toate departamentele, fie că au sau nu legătură cu Laminorul 6", cum este și cazul reclamantului", instanța ignorând în speță creșterea activității, adică a producției de teavă, influențează volumul concret de muncă din toate cele 6 secții relevante: cele 3 laminoare (de 6, 16 si 20 țoii), FMT (secția unde se realizează, în majoritate, activitatea de finisare a țevii laminate), CTC (controlul de calitate) și mentenanță..

Un al șaselea considerent criticat este cel privind faptul că s-au încheiat acte adiționale succesive la CIM din 2013: „[...] însuși faptul că, începând cu 2013, pârâta a încheiat cu reclamantul contractul individual de muncă, urmat de acte adiționale succesive, dovedește caracterul permanent al postului", deși, durata CIM în discuție și prelungirea sa este conformă art. 82 alin. (4) și (5) și, respectiv, art. 84 alin. (1) C.Muncii , din perspectiva dispozițiilor legale relevante nexistând nicio incompatibilitate între prelungirea succesivă a unui contract de muncă pe durată determinată, pentru intervale care se încadrează în cele stabilite de legiuitor, pe de o parte, și cerința caracterului temporar al creșterii activității, pe de altă parte.

Sentința este apelată și din prisma unui al saptelea considerent criticat care privește faptul că instanța a reținut existența unei creșteri a activității în anul 2009, care a determinat redeschiderea Laminorului 6", în timp ce angajarea intimatului s-a realizat în 2013, prima instanță omițânde însă faptul că, inițial, Societatatea a apelat la un agent de muncă temporară în contextul creșterii de activitate din 2010 (nu 2009 cum se reține eronat - în acel an laminorul în discuție fiind închis), care este similară celei din 2013, anul 2010 reprezentând un prim reper relevant pentru analiza creșterii activității și a caracterului temporar al acesteia, ca element de comparație.

Apelanta apreciază că și argumentul Tribunalului N____ referitor la normativele de muncă este eronat întrucât normativele depuse la dosarul primei instanțe de către partea adversă au fost utilizate pentru discuții cu sindicatul Petrotub, la momentul negocierii CCM la nivelul AMTPR, în corelație cu art. 132 C.Muncii, scopul primar al unor astfel de normative fiind verificarea, de către sindicat, a respectării numărului de personal pe schimburi sau în funcție de complexitatea postului, elemente relevante din perspectiva respectării drepturilor salariate și nu este legat de stabilirea existenței unei creșteri a activității.

Angajatorul apelant subliniază că argumentele expuse justifică și incidența art. 83 lit. h) C.Muncii, însă având în vedere claritatea situației, din perspectiva art. 83 lit. b) C.Muncii, nu a mai insistat asupra primului text legal menționat, în cadrul motivelor de apel, situația dedusă judecății fiind unică din perspectiva ambelor ipoteza ale art. 83 C.Muncii, implicând verificarea aspectului: dacă există sau nu o creștere a activității cu caracter temporar.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 450 C.pr.civ., art. 466 și urm. C.pr.civ., art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, precum și pe celelalte dispozițiile legale menționate în cuprinsul motivelor..

În susținerea apelului pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 2.12.2015 instanța a respins cererea apelantei de suspendare a executării sentinței apelate.

Curtea analizând sentința apelată din prisma motivelor de apel invocate, motive ce vizează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.83 lit. b) Codul muncii, urmează să respingă ca nefondat apelul pentru considerentele ce succed:

Reclamantul a investit instanța cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzei privind durata determinată a contractului individual de muncă încheiat sub nr.xxxxx/25.04.2013 și înlocuirea acestei clauze cu clauza privind durata nedeterminată, apreciind că situația sa nu se regăsea în niciuna dintre cele expres și limitativ prevăzute de lege pentru încheierea contractului pe durată determinată.

Din înscrisurile depuse, instanța reține că între părți a fost încheiat contractului individual de muncă înregistrat sub nr. xxxxx/25.04.2013 , conform clauzelor acestuia durata fiind una determinată (pct.C) de la 1.05.2013 la 1.02.2014 prelungită ulterior prin act adițional până la 1.02.2015.

La prima instanță, angajatorul a invocat existența situațiilor prevăzute de dispozițiile art.83 lit. b și h din Codul muncii, în conformitate cu care : „ Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri:

b) creșterea și/sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului;

h) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”

În aplicarea normelor speciale în materia probațiunii în dreptul muncii, angajatorul era chemat să dovedească, existența la momentul intervenirii raportului de serviciu a celor două situații de excepție invocate, care în opinia sa justificau încheierea contractului de muncă pe o perioadă determinată.

Analizând probatoriul administrat atât la prima instanță , dar și în apel Curtea apreciază că angajatorul nu a făcut dovada situațiilor invocate.

Practica și doctrina în materie, citate de însăși apeleantă în motivele de apel, au apreciat că o creștere temporară a activității poate fi determinată de primirea de noi comenzi de la același beneficiar peste cele existente, încheierea de contracte comerciale privind furnizarea de produse sau servicii selectarea angajatorului de către organele competente în vederea realizării de proiecte etc., angajatorul fiind cel care trebuie să dovedească creșterea temporară de activitate care ar trebui să se reflecte în mod neechivoc în parametrii economico-financiari ai societății.

De asemenea, s-a mai arătat că întrucât legea nu definește ce se înțelege prin creștere temporară a activității angajatorului criteriul rezonabilității trebuie să fie aplicat, nefiind necesară existența unei situații de excepției, ci fiind suficientă o nevoie temporară obișnuită care să determine necesitatea creșterii numărului de salariați pe o anumită perioadă de timp, vârful de activitate trebuind să aibă caracter temporar iar în ipoteza în care la nivel unității ar interveni activități suplimentare permanente angajatorul este obligat să își suplimenteze schema organizatorică nefiind îndreptățit să recurgă la contracte individuale pe perioadă determinată..

Din analiza evoluției indicatorilor economici 2009-2013 depusă de apelantă în susținerea motivelor de apel , rezultă fără echivoc trendul descendent al activității societății, în anul încheierii contractului de muncă ce face obiectul prezentului litigiu (2013) volumul vânzărilor fiind de xxxxxx t raportat anii anteriori, respectiv 2011 (volum vânzări 158 758 t), 2012 (xxxxxx t) , astfel încât nu se poate susține cu temei o creștere a activității, raportarea la anul 2010 neputând fi reținută în condițiile în care în anii ulteriori (2011, 2012) producția a fost superioară anului încheierii contractului. Argumentația apelantei cu privire la creșterea activității sale ar fi putut fi reținută numai în contextul unei creșteri succesive a indicatorilor economici în perioada anterioară încheierii contractului de muncă ipoteză ce nu se verifică în cauză.

Mai mult decât, atât deși în apel s-au depus înscrisuri noi reprezentând comenzi 2010, 2013 cu referire la durata de livrare , oferte 2013, acte adiționale din febr. 2013-nov.2013 la contracte anterioare/2011, acestea nu sunt de natură a crea Curții convingerea că activitatea curentă a pârâtei s-ar încadra în situația de excepție invocată referitoare la creșteri temporare de activitate, față de parametrii economico-financiari ai societății prezentați instanței în susținerea căii de atac, parametri ce reprezintă o concretizare în practică a tuturor cererilor, ofertelor și contractelor derulate de angajator.

Pentru considerentele expuse, motivul vizând creșterea activității și implicit pe cel al caracterului temporar al acestei creșteri nu vor fi primite ca întemeiate de către instanța de apel.

Argumentul instanței de fond cu privire la împrejurare că nu s-a individualizat alocarea salariaților angajați pe durată determinată raportat la creșterea activității, argument criticat de către apelantă, nu a fost analizat de către Tribunal ca reprezentând o treia condiție neprevăzută de lege în analizarea situațiilor de excepție, astfel cum în mod eronat susține partea, ci a avut în vedere întreaga apărare a angajatorului de la fond care s-a bazat exclusiv pe analiza modului de lucru din anul 2010 cu privire la redeschiderea lamiorului 6^II, instanța reținând în mod întemeiat că activitatea din cadrul unității este una corelată: producție, finisare, control de calitate.

Încheierea succesivă de acte adiționale la CIM, pentru perioada maximă permisă de lege, indiferent de scăderea comenzilor și a producției coroborat cu numărul aproape constant de salariați între 2010-2013 (situație ce rezultă din răspunsul la interogatoriu al pârâtei) angajarea prin agent de muncă temporară pe perioada maximă admisă de lege, urmată de continuarea raporturilor de muncă pe baza unui contract pe perioadă determinată ( maxim prevăzut de lege ), prelungit de numărul maxim legal și pe durata maximă admisă, reprezintă tot atâtea elemente ce demonstrează caracterului permanent al postului și denotă o practică constantă a societății în acest sens, astfel încât sub acest aspect nu prezintă nicio relevanță împrejurarea că angajatorul a respectat prevederile art. 82 alin.4 și 5, respectiv art. 84 alin.1 C.Muncii, cu privire la durata maximă pentru care poate fi încheiata un contract de muncă pe durată determinată, relevantă fiind stabilirea caracterului permanent al postului și nu voința părților concretizată prin încheierea contractului.

Referirile instanței de fond la normativele de muncă ce ar fi trebuit să existe în contextul unei creșterii temporare a numărului de angajați trebuie apreciate față de probatoriul propus de către reclamant prin Sindicat prin raportare la anii anteriori 2010-2012 când acestea au fost elaborate, și nu în sensul în care acestea sunt legate de stabilirea existenței unei creșteri a activității, astfel cum susține apelanta prin motivele de apel.

Pentru considerentele reținute în precedent, în temeiul art.480 Cod procedură civilă calea de atac urmează a fi respinsă ca nefondată și apelanta obligată în baza art.453 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul promovat de pârâta S.C. A____________ T______ PRODUCTS R____ S.A.,cu sediul în R____, ___________________ ___________, parter, județul N____, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, cu sediul procedural ales la S.C.A. ȚUCA Z______ & ASOCIAȚII, _________________________.4-8, America House, West Wing, _______________, împotriva sentinței civile numărul 1288/C din 08 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

Obligă apelanta să plătească intimatul-reclamant Sindicatul Liber Petrotub R____ (pentru A_____ I____) 300 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, 20.01.2016.

Președinte, P______ M______ A__________		Judecător, I_____-D____ P______-B____
	Grefier, A______ Ș_____

Red/tehno pbid 3.02.2016

S.A. – 5 ex.

5.02.2016