Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 241/2016/CA

Ședința publică de la 11 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE P_____ C______ D________

Judecător B_______ D______ G________

Grefier M______ I____ P_____

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios contravențional privind pe apelanta Direcția Județeană De Administrare A Drumurilor Și Podurilor Iași și pe intimata ______________________ SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin reprezentant convențional avocat D____ S_____, cu împuternicire avocațială la fila 16 din dosar, lipsind apelanta.

Procedura de citarea este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cele menționate anterior cu privire la prezența părților și la modalitatea de realizare a procedurii de citare, precum și faptul că, prin C_____________ Registratură, au fosta atașate la dosar relațiile solicitate la Biroul Român de Metrologie Legală, după care

La interpelarea instanței, intimata prin reprezentant arată că nu are cereri de formulat și nici probe de administrat, menționând că a luat cunoștință de răspunsul depus de Biroul Român de Metrologie Legală de la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cererii de apel

Intimata prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. În acest sens arată că toate criticile aduse sentinței instanței de fond nu sunt susținute, apreciind că instanța de fond a dat eficiență art. 7 alin. 3 și 2fin OG nr. 2/2001, sens în care a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment. Apreciază că instanța de fond a avut în vedere, în mod corect, situația economică a societății intimate, pe care a probat-o prin bilanțul depus la dosar, din care reiese o situația economică negativă, așa cum s-a probat și faptul că pentru prima dată societatea a încălcat prevederile legii. Apreciază că instanța de fond a avut în vedere și caracterul disproporționat al amenzii aplicate, respectiv o amendă de xxxxx lei, față de pericolul concret al faptei săvârșite.

Cu privire la motivele de netemeinicie invocate de către apelantă, avocatul apelantei arată că din probele administrate în fața instanței de fond, atât declarația testimonială, cât și din planșele foto, rezultă că la dat cântăririi autovehiculului nu au fost respectate dispozițiile Normei metrologice 095/05, respectiv prevederile art. 34 din această normă, care impun ca cântărirea unui autovehicul să se facă pe un plan orizontal, or din declarația testimonială și din planșele foto rezultă faptul că cântărirea s-a făcut pe un plan înclinat, care din punctul de vedere al apelantei, a afectat exactitatea rezultatelor date de către cântar, dar, totodată reflectă și o încălcare a prevederilor legale prevăzute expres de către legiuitor în această normă de metrologie. Pentru motivele prezentate solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar în privința cheltuielilor de judecată solicită să se ia act de faptul că acestea vor fi solicitate pe cale separată.

Declarând încheiate dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6942 din 21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost admisă în parte plângerea formulată de către petenta _________________________ împotriva procesului- verbal de contravenție ________. 39 încheiat la data de 17.09.2014, în contradictoriu cu intimata Direcția Județeană de Administrarea a Drumurilor și Podurilor – D.J.A.D.P. IAȘI, fiind înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale, în cuantum de xxxxx lei, aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție menționat mai sus, cu sancțiunea „avertisment”.

.Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________. 39 încheiat la data de 17.09.2014, petenta a fost sancționată pentru că, la data de 16.09.2014, pe DJ 248B, a fost cântărit autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind depășită cu xxxxx kg., masa maximă admisă pe axa dublă (tandem), cf. tichetului nr. 80.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Referitor la imposibilitatea formulării obiecțiunilor, se reține că acest motiv poate reprezenta doar o cauză de nulitate relativă, care nu operează în cauză, petenta nefăcând dovada că, din acest motiv, ar fi suferit vreo vătămare, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. De altfel, prin plângerea formulată, petenta a avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în legătură cu legalitatea și temeinicia procesului-verbal, nefiind prejudiciată.

De asemenea, s-a mai reținut că, lipsa martorului asistent poate constitui cauză de nulitate relativă, doar dacă petenta dovedește că, din acest motiv, a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator, probă pe care nu a făcut-o.

În ceea ce privește agentul constatator, se reține că, a fost înaintată la dosar, de către intimată copia deciziei nr. 2/12.02.2014, prin care au fost desemnate din cadrul D.J.A.D.P. Iași, mai multe persoane, între care și cea care a întocmit procesul-verbal, pentru a avea calitate de agenți constatatori. În ceea ce privește agentul de poliție, se constată, din mențiunile înscrise în procesul-verbal, că acesta nu a avut calitatea de agent constatator, precizându-se doar că, în prezența acestuia, a fost efectuată cântărirea.Instanța de fond a reținut că, au fost înaintate la dosar, copii de pe declarația de conformitate, procesele-verbale de constatare a verificării și buletinul de verificare metrologică ale aparaturii de cântărire.

În ceea ce privește eventuala înclinație a planului pe care s-a efectuat cântărirea, se reține că nu s-a făcut dovada în acest sens, declarația martorului putând fi subiectivă, având în vedere că este chiar conducătorul auto al autovehiculului cântărit și chiar dacă planul ar fi fost puțin înclinat, astfel cum a declarat acesta, petenta nu a dovedit dacă și în ce măsură acest fapt a influențat rezultatul cântăririi.

Petenta nu a dovedit că, din cauza altor cauze de nulitate relativă ar fi suferit vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță reține că pe parcursul judecății, petenta că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției, astfel cum s-a dovedit cu probatoriul administrat în cauză, respectiv bonul de cântar nr. 80/16.09.2014, din care rezultă o greutate brută pe cele 4 axe de xxxxx kg. (copie – fl. 27 ds.).

Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, prima instanță, văzând și prevederile art. 5 al. 5 și art. 7 al. 2 din O.G. 2/2001 modificată, având în vedere că intimata nu a dovedit că petenta ar mai fi fost anterior sancționată pentru contravenții similare și având în vedere, totodată, că sancțiunea contravențională trebuie să aibă, în principal, scop educativ și în plan secund coercitiv, va dispune înlocuirea amenzii cu avertisment.

Față de situația reținută, instanța s-a respins excepția nulității procesului-verbal, ca nefondată, a fost admisă plângerea în parte cu consecința anularii parțiale a procesului-verbal, în parte, doar în ceea ce privește sancțiunea amenzii, care a fost înlocuită cu avertisment.

În tem. art. 453 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată să achite petentei cheltuieli de judecată, în cuantum de 220 lei (taxă de timbru și onorariu avocat, care va fi redus la valoarea de 200 lei, raportat la complexitatea cauzei).

.Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimata Direcția Județeană de Administrarea a Drumurilor și Podurilor – D.J.A.D.P. IAȘI, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

În motivarea apelului, după expunerea situației de fapt și dispozițiilor legale relevante, intimatul a arătat că hotărârea apelată este netemeinică în ceea ce privește măsura înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului deoarece, această soluție este dată cu interpretarea greșită a legii.

Potrivit apelantei, gravitatea faptei săvârșită de către petentă este evidentăă iar amenda aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei dar și pentru că, sancțiunea amenzii contravenționale este prevăzută în actul normativ ce incrimiează fapta.

Intimatul a susținut pe de o parte că, operațiunea de cântărire s-a desfășurat în mod corect, cu o platformă mobilă, verificată metrologic.

Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 – 482 Cod procedură civilă.

Intimata petentă nu a formulat întâmpinare însă, prin concluziile orale și scrise a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și păstrarea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. În susținerea poziției procesuale, intimata petentă a reluat în principal argumentele expuse în primul ciclu procesual, depunând și practică judiciară în sensul celor afirmate.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.

În acest sens, la solicitarea instanței¸Biroul Român de Metrologie Legală, a comunicat relații referitoare norma de metrologie legală nr. 056/2005.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________. 39 încheiat la data de 17.09.2014, petenta a fost sancționată pentru că, la data de 16.09.2014, pe DJ 248B, a fost cântărit autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind depășită cu xxxxx kg., masa maximă admisă pe axa dublă (tandem), cf. tichetului nr. 80.

Dispoziții legale incidente :

OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, art. 41 alin. 1” 1) Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3.”; art. 61 alin.1 lit.p) „ 1) Urmãtoarele fapte constituie contravenții, dacã nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționeazã dupã cum urmeazã: p) efectuarea de transporturi de mãrfuri care nu sunt indivizibile, cu depãșirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevãzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanțã, cu amendã de la 25.000 lei la 35.000 lei””.

OG nr. 2/2001, art. 7 alin 3 prevede: „(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că, apelul intimata Direcția Județeană de Administrarea a Drumurilor și Podurilor – D.J.A.D.P. IAȘI, vizează numai măsura înlocuirii amenzii de către prima instanță, astfel că analiza instanței se va mărgini la problema supusă atenției prin motivele de apel.

Critica apelantei intimate privind înlocuirea sancțiunii este nefondată, în mod corect prima instanță reținut gradul de pericol social al faptei redus și aplicând intimatei petente sancțiunea avertismentului.

Pe de o parte, Tribunalul reține că, la înlocuirea sancțiunii, prima instanță a respectat întocmai prevederile legale ce reglementează posibilitatea reindividualizării sancțiunii contravenționale aplicate de agentul constatator, raportat la dispozițiile art.21 din OG nr.2/2001.

Susținerile potrivit cărora fapta săvârșită de petent este de o gravitate majoră, aspect reflectat de incriminarea faptei de către legiuitor ca și contravenție și de faptul că nu se prevede posibilitatea înlocuirii acesteia cu avertisment, deoarece, la aprecierea gravității faptei și a proporționalității sancțiunii trebuie să se țină cont și de elementele prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001.

Deși limitele sancțiunii reprezintă, într-adevăr, un indiciu pentru aprecierea nivelului de pericol social al faptei, nu pot acapara, ca importanță, celelalte elemente, astfel încât limitele ridicate ale sancțiunii să ducă automat la imposibilitatea înlocuirii amenzii cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât, art. 7, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001 prevede că avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.

Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).

Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, nu este unul ridicat, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii.

Pericolul social al faptei săvârșite de petentă este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave, atingerea valorilor sociale ocrotite de prevederile legale incidente fiind minimă ( este vorba de o singură autorizație).

De asemenea pericolul social minim rezultă și din circumstanțele persoanele ale petentei care nu a mai fost sancționată contravențional așa încât, sancțiunea avertismentului fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de Direcția Județeană de Administrarea a Drumurilor și Podurilor – D.J.A.D.P. Iași împotriva sentinței civile nr. 6942 din 21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2016.

Președinte, P_____ C______ D________		Judecător, B_______ D______ G________
	Grefier, M______ I____ P_____

M.P. 15 Februarie 2016

Red/tehnored. D.P.C. – 5 ex/21.02.2016

Judecătoria Iași - C_______ A___ D_____