Ședința publică din 25 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_______ M______ N____

Judecător S_____ C______

Grefier D__ P__

Pe rol fiind soluționarea apelului în materia Contenciosului Administrativ formulat de apelantul-petent P____ V_____ M______, cu domiciliul ales în S___ M___, _________________, ________________ M___ împotriva Sentinței civile nr. 1135/23.03.2015 pronunțată de Judecătoria S___ M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Județean de Poliție S___ M___, cu sediul în S___ M___, ________________, nr. 5/A, jud. S___ M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 Cod. proc. civ.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă av. C______ Ținca, în reprezentarea apelantului, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelul este la primul termen de judecată, după derularea procedurii administrative și că procedura de citare este legal îndeplinită, cu citarea părților.

Președintele completului, verificând personal, constată că procedura este legal îndeplinită.

Reprezentantul apelantului, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat și probe de administrat, solicitând cuvântul în cadrul apelului.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, în baza art. 392 Cod. proc. civ., instanța deschide dezbaterile asupra fondului, acordând cuvântul părților în ordinea prevăzută de art. 216 Cod. proc. civ.

Reprezentantul apelantului, având cuvântul în fond, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și anularea procesului verbal de contravenție. În susținerea apărărilor apreciază că prima instanță nu a luat în considerare dispozițiile legale exprese invocate în apărare, respectiv dispozițiile art. 88 alin. 3 și 4 din OUG nr. 195/2002 coroborate cu disp. art. 192 din Regulamentul de aplicare al ordonanței, în sensul în care determinarea alcoolemiei se face doar cu mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic. Arată că instanța de fond s-a mărginit doar să constate lipsa condițiilor prevăzute de OUG nr. 195/2002 fără să ducă la bun sfârșit demersul logico-juridic.

Considerând cauza lămurită, în baza disp. art. 394 Cod proc. civilă, instanța declară închise dezbaterile în vederea deliberării asupra apelului.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de fata, constată următoarele:

Prin sentința civila nr. 1135/23.03.2015 pronunțată de Judecătoria S___ M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea formulată de petentul P____ V_____ M______ în contradictoriu cu intimatul I__ S___ M___ ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța aceasta soluție prima instanță a reținut ca sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea normelor legale, nefiind incidentă nicio cauză de nulitate a actului constatator.

Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 rezultă prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției.

Față de această prezumție și, în concordanță cu dispozițiile art. 249 c.pr.civ., instanța a reținut că în sarcina petentului este obligația de a administra probe pentru răsturnarea acesteia și dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal.

S-a invocat jurisprudența Curții Europene prin care s-a stabilit că „din cauza caracterului punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără și dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal.” (cauza H______ împotriva României)

Cu toate acestea, având în vedere că regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății dobândește eficiență sub aspectul stabilirii sarcinii probei.

Incidența dispozițiilor paragrafului 2 din art. 6 al Convenției nu înlătură de plano aplicarea unui mecanism care permite stabilirea unor prezumții de fapt sau de drept, cu obligația pentru statele membre de a respecta un anumit prag. Or, așa cum s-a constatat cu prisosință în jurisprudența Curții Europene, „prezumția de răspundere stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.”(cauza H______ împotriva României)

Ca atare, în soluționarea plângerii la contravenție formulată de petent, instanța a analizat criticile aduse de petent procesului-verbal, prin prisma tuturor acestor aspecte.

Potrivit dispozițiilor legale, conducătorului autovehiculului testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, i se reține permisul de conducere dacă valoarea concentrației este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, dacă nu dorește recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condițiile stabilite la art.194 alin.(1).

Instanța de fond a constatat că stabilirea valorii alcoolemiei s-a realizat prin testarea conducătorului auto cu un aparat etilotest a cărui calibrare a rezultat din înscrisul de la fila 30. Chiar dacă aparatul folosit în dotarea poliției nu întrunește condiția prevăzută de art.192 din OUG nr.195/2002, nefiind un aparat certificat sau omologat, instanța a constatat că această împrejurare nu poate fi valorificată de petent în favoarea sa, câtă vreme acesta a recunoscut consumul de alcool, atât cu ocazia efectuării verificării și întocmirii procesului-verbal, cât și în cuprinsul plângerii la contravenție, iar pe de altă parte a refuzat prelevarea de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, așa cum rezultă din dovada de reținere a permisului de conducere ________ nr.xxxxxxx/04.08.2014.

Instanța a apreciat ca a considera altfel ar însemna sa se accepte invocarea de către petent a propriei culpe, acesta fiind cel care a refuzat – în mod expres – prezentarea în vederea recoltării de probe biologice.

Mai mult decât atât, câtă vreme limita prevăzută de lege pentru reținerea contravenției de conducere sub influenta băuturilor alcoolice este o limita superioara celei reținute cu ocazia efectuării etalonării, iar petentul a recunoscut consumul unui pahar de bere, ceea ce confirmă conducerea autovehiculului sub influenta băuturilor alcoolice, invocarea neefectuării măsurătorii cu un aparat certificat sau omologat nu constituie un argument în măsură să determine desființarea procesului-verbal constatator al contravenției.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a constatat că aceasta a fost corect stabilită de agentul constatator raportat la circumstanțele reale și personale ale petentului, iar raportat la reaua-credință de care acesta a dat dovada prin încercarea de inducere în eroare a instanței, s-a apreciat că nu se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin procesul-verbal constatator.

Astfel, în cuprinsul plângerii contravenționale petentul a încercat să inducă ideea că ar fi solicitat luarea de probe biologice, pe care el însuși le-ar fi apreciat „mai mult decât necesare” (fila 2), în condițiile în care din dovada de reținere a permisului de conducere semnată personal de petent (fila 19) a rezultat fără tăgadă că acesta nu solicită prelevarea de probe biologice.

Împotriva acestei soluții a declarat, în termen legal, apel petentul solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, iar în urma rejudecării cauzei anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 04.08.xxxxx și exonerarea de la plata amenzii aplicate, a punctelor de penalizare, a sancțiunii complementare.

Se arata în motivarea apelului ca starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității.

Arata ca a consumat un pahar de bere rece, dar este imposibil sa fi generat o alcoolemie de 0,11 mg alcool pur în aerul expirat.

Apreciază ca procesul verbal de contravenție este netemeinic și nelegal, iar prima instanța nu a luat în considerare dispozițiile legale exprese invocate în apărare, respectiv prevederile art. 88 alin. 3 și 4 din OUG 195/2002 coroborate cu disp. art. 192 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.

Susține apelantul petent ca determinarea alcoolemiei se face doar cu mijloace tehnice certificate, stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat făcându-se în mod obligatoriu doar cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Deși prima instanță a solicitat intimatei să facă dovada omologării și verificării metrologice a aparatului etilotest, intimata nu a făcut acest lucru.

Prima instanță a admis faptul că testarea apelantului s-a făcut cu un aparat etilotest care nu întrunește condițiile prevăzute de OUG 195/2002, fiind doar calibrat nu și certificat, omologat și verificat metrologic.

Prima instanță s-a mărginit doar să constate aceste aspecte, fără să ducă demersul logico-juridic la bun sfârșit, consecința firească a neîndeplinirii culpabile de către intimată a dispozițiilor legale fiind constatarea nulității procesului verbal.

Menționează că a recunoscut consumul unui pahar de bere, dar această recunoaștere nu putea fi folosită pentru determinarea științifică a cantității de alcool pur în aerul expirat. Câtă vreme această constatare s-a făcut cu un mijloc tehnic necertificat, neomologat și neverificat metrologic apreciază că și rezultatul care se susține că este imputabil apelantului este unul obținut în disprețul total al dispozițiilor legale exprese invocate mai sus.

Prima instanță a apreciat că apelantul a refuzat recoltarea de probe biologice, însă din cuprinsul dovezii de reținere a permisului de conducere rezultă cu totul altceva, respectiv faptul că apelantul nu ar fi solicitat recoltarea de mostre biologice, inserție făcută pe un colț al dovezii, fără asumarea sub semnătură a acesteia.

In drept, a invocat disp. art. 466 și următoarele C__; art. 34 alin1 din OG 2/2001, art. 88 alin 3 și 4 din OUG 195/2002, art. 192 din Regulamentul de aplicare al OUG 192/2002.

Intimatul I__ S___ M___ depune întâmpinare și solicita respingerea cererii de apel, menținerea hotărârii instanței de fond.

Se arata în motivarea întâmpinării ca, conform O.G. 2/2001 se prevăd cinci cazuri de nulitate a procesului verbal de contravenție. Aceste situații se refera la lipsa consemnării în procesul verbal a unor mențiuni privind: a) numele, prenumele si calitatea agentului constatator, b) numele, prenumele contravenientului, c) fapta săvârșita de acesta, d) data comiterii si e) semnătura agentului constatator.

Cazurile de nulitate prevăzute expres de de O.G. 2/2001 atrag de drept nulitatea procesului verbal. Celelalte mențiuni din procesul verbal prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 sau în aliniatele următoare sunt obligatorii dar nu atrag nulitatea procesului verbal.

Pe timpul judecării cauzei la instanța de fond nu au fost constatate motive de nulitate a procesului verbal întocmit de agentul constatator.

Din coroborarea probelor administrate în fata instanței de fond a rezultat ca petentul se face vinovat de fapta pentru care a fost sancționat, acesta neputând dovedi contrariul celor reținute în procesul verbal de contravenție.

în aceste condiții, apreciază ca instanța de fond în mod corect a menținut procesul-verbal si solicitam respingerea apelului în sensul formulat.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat apelul declarat de petent ca fiind nefondat, pentru următoarele:

În mod corect prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit, cu respectarea atât a dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ca act normativ cu caracter general, cât și a dispozițiilor OUG nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare ca acte normative cu caracter special, în cuprinsul acestuia neconstatându-se existența unor inadvertențe de natură a crea indicii de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție contestat.

În speță, constatarea săvârșirii contravenției a fost făcută cu un aparat pentru care exista dovada calibrării, consemnându-se marca și numărul aparatului etilotest în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Astfel, prin probele administrate de către intimat nu s-a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție și s-a dovedit fapta săvârșită de petent de a conduce autoturismul sub influenta băuturilor alcoolice.

Pe de alta parte, susținerea petentului ca rezultatul testului nu poate fi luat în considerare deoarece pentru aparatul etilotest nu exista buletin de verificare metrologica nu poate fi reținută pentru ca potrivit art. 88 din OUG 195/2002 stabilirea prezentei alcoolului în aerul expirat se face de politia rutiera cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, iar potrivit alin 5 al aceluiași articol „Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testata de polițistul rutier cu un mijloc tehnic certificat...”.

Așadar, buletinul de calibrare depus la dosarul cauzei reprezintă certificarea menționată de textul legal ca aparatul etilotest a fost declarat admis.

Prin urmare, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a procesului verbal de contravenție contestat, a existenței unor dovezi certe privind săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului, lipsa unor împrejurări de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei săvârșite, în mod temeinic și legal, prima instanță a constatat că plângerea la contravenție formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție contestat este neîntemeiată.

Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a motivelor invocate de petentul-apelant prin plângerea la contravenție formulată, lipsa altor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001, art. 480 C.proc.civ., instanța urmează să respingă apelul petentului ca nefondat și să mențină ca temeinică și legală sentința apelată, fără a acorda în cauză cheltuieli de judecată în condițiile art. 451 C.proc.civ. raportat la art. 453 C.proc.civ. apelantul fiind cel căzut în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petentul P____ V_____ M______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales în S___ M___, _________________, ________________ M___, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE S___ M___, având cod fiscal xxxxxxx, cu sediul în S___ M___, ________________, nr. 5/A, jud. S___ M___, împotriva sentinței civile nr. 1135/23.03.2015 pronunțată de Judecătoria S___ M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată azi, 25.09.2015, în ședință publică.

Red. V.M.N./ 21.10.2015

Tehnored_LI /22.10.2015

4 ex. – ______________. cu: P____ V_____ M______ ȘI INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE S___ M___

Judecător fond: S______ A______