R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR.107/A

Ședința publică din data de 12.02.2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I_____ M____, judecător

JUDECATOR: A________ O___ S____

GREFIER: S____ D______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______ împotriva sentinței civile nr.1319/24.06.2015 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul V____ S____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, în baza art.392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art.394 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și dispune închiderea dezbaterilor, procedând la soluționarea cererii.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1319/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul V____ S____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______, împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din data de 06.10.2014 și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 180 lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 06.10.2014, cu sancțiunea avertisment, menținându-se celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 06.10.2014 de intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 180 lei și avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002, precum și pentru contravenția prevăzută de art.147 alin.1 din H.G. nr.1391/2006, reținându-se în sarcina sa că, în data de 06.10.2014, pe _______________________, a condus autoturismul Volkswagen cu număr de înmatriculare CS 566 PZ, fără a purta centura de siguranță și fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare și cartea verde.

Potrivit dispozițiilor art.36 alin.1 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nerespectarea obligației de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura sau dispozitivele de siguranță omologate constituie contravenție și se sancționează cu 2 sau 3 puncte amendă și 2 puncte de penalizare,, conform prevederilor art.99 alin.1 pct.8 și art.108 alin.1 lit.a pct.3 din același act normativ.

Sub aspectul legalității, prima instanță a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Apărarea invocată de către petent privind nerespectarea prevederilor art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, în sensul că procesul-verbal nu este semnat de un martor, nu a fost reținută de prima instanță, întrucât procesul-verbal contestat a fost semnat de către petent.

Referitor la apărarea petentului că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, conform art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, prima instanță a reținut că nerespectarea acestor dispoziții legale este de natură a atrage nulitatea relativă a procesului verbal, în condițiile art.175 alin.1 din Codul de procedură civilă, deci numai în situația producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului. Or, în cauza de față, prin introducerea unei plângeri contravenționale în cadrul căreia petentul a putut indica toate motivele de nelegalitate și netemeinicie, orice posibilă vătămare se consideră acoperită.

Cu privire la susținerea petentului că în procesul-verbal nu s-a menționat organul la care se depune plângerea, prima instanță a constatat că este neîntemeiată, întrucât în procesul-verbal contestat se menționează expres că plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se depune la Judecătoria Reșița.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a constatat că deși O.G nr.2/2001 nu prevede nici o dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a acestuia având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ.

Prezumția de veridicitate si autenticitate este însă una relativă, fiind permisa de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigura accesul la justiție si dreptul la un proces echitabil (cauza A_____ vs. România, 4 octombrie 2007).

Sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu agentului constatator, împrejurare care nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau prezumția de nevinovăție, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta. Prin exercitarea plângerii contravențional cel dintâi supune instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanță din oficiu. Chiar în lipsa invocării unor astfel de motive, petentului i se recunoaște posibilitatea de a administra probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator (al situației de fapt expuse), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară numai în cazul în care procesul-verbal este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit. Prin urmare, petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției contravenientului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauza de față, prima instanță a reținut că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal corespund realității, iar petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt.

Referitor la individualizarea judiciară a sancțiunii aplicate, prima instanță a constatat că aceasta este mult prea aspră în raport de criteriile prevăzute de dispozițiile art.21 din O.G.2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Conform art.7 alin.3 din O.G. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Față de împrejurarea că gradul de pericol social al faptei este unul scăzut, acesta nefiind de natură a atrage prejudicii grave, precum si faptul ca petentul este la prima abatere de acest gen, prima instanță a reținut că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu fapta săvârșită, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului fiind în măsură să atingă gradul de severitate și prevenție necesar împiedicării săvârșirii unor fapte similare de către petent pe viitor.

În consecință, raportat la considerentele de fapt și de drept expuse anterior, având în vedere că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției nu a fost răsturnată, în temeiul art.34 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 raportat la art.21 din O.G. 2/2001, prima instanță a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul V____ S____, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 180 lei, aplicată prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx, încheiat la data de 06.10.2014, cu sancțiunea avertisment, cu consecința menținerii celorlalte dispoziții ale procesului verbal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, intimatul I.P.J. C____-S______, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile apelate, prin menținerea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției contestat.

În susținerea apelului se arată că prima instanță a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, însă sancțiunile aplicate nu sunt în concordanță cu pericolul social al faptei.

Apelantul consideră motivul invocat ca neîntemeiat, având în vedere că procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001; petentul nu a făcut dovada contrarie a aspectelor menționate în cuprinsul actului sancționator și, pe cale de consecință, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție.

Susține că în sarcina petentului au reținute un număr de două contravenții distincte, sancțiunile fiind aplicate prin coroborarea prevederilor art.10 alin.1 și 2, respectiv art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă.

Cu privire la sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului, apelantul apreciază că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertisment.

În drept, invocă dispozițiile art.466 și urm. Cod procedură civilă.

Intimatul V____ S____, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 06.10.2014 de intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______, petentul V____ S____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 180 lei și avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002, precum și pentru contravenția prevăzută de art.147 alin.1 din H.G. nr.1391/2006, reținându-se în sarcina sa că, în data de 06.10.2014, pe _______________________, a condus autoturismul Volkswagen cu număr de înmatriculare CS 566 PZ, fără a purta centura de siguranță și fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare și cartea verde (fila 7 dosar fond).

Referitor la legalitatea actului constatator al contravenției, Tribunalul observă că prima instanță a apreciat corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 19 din O.G. nr.2/2001, nefiind incidente dispozițiile art.17 din același act normativ, care reglementează cazurile de nulitate.

În ceea ce privește temeinicia actului constatator, Tribunalul consideră că prima instanță a reținut corect împrejurarea că prezumția de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată de contravenient, în urma administrării probelor cu ocazia cercetării judecătorești.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, precum și din verificarea considerentelor sentinței apelate, Tribunalul constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind pronunțată ca urmare a analizării, în detaliu, a tuturor elementelor de fapt și de drept expuse în cererile și apărările formulate de către părți în cauză, în conformitate cu prevederile art.425 alin.1 lit.b Cod procedură civilă.

Cu privire la critica adusă sentinței, privind înlocuirea de către instanța de fond a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, Tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșit’’, iar în conformitate cu prevederile art.21 alin.3 din aceeași ordonanță, ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal’’.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor trebuie să se facă distincție între individualizarea legală a sancțiunii și individualizarea judiciară a sancțiunii.

Dispozițiile art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanța competentă hotărăște asupra sancțiunii aplicate, reglementează individualizarea judiciară a sancțiunii.

Spre deosebire de individualizarea legală a sancțiunii, realizată de legiuitor, individualizarea judiciară este opera instanței de judecată și constă în stabilirea și aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției prin adaptarea sancțiunii la cazul individual, ținând cont de diversele criterii de individualizare.

Prima instanță a avut în vedere atât dispozițiile art.7 cât și criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, reținând că pericolul social al faptelor contravenționale săvârșite de către petent este redus, precum si faptul ca acesta este la prima abatere de acest gen, motiv pentru care a considerat că scopul preventiv și educativ al sancțiunii, care prezintă o mai mare importanță decât scopul punitiv al sancțiunii, întrucât scopul esențial al sancțiunii nu este acela de a pedepsi cu orice preț, ci de a determina subiectele de drept să-și conformeze conduita în acord cu dispozițiile legale, poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment.

Față de cele mai sus enunțate, Tribunalul, constatând că nu există motive de schimbare sau anulare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, apreciază că apelul formulat este nefondat.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______ împotriva sentinței civile nr.1319/24.06.2015 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul V____ S____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______, cu sediul în Reșița _______________, nr.40, jud. C____-S______ împotriva sentinței civile nr.1319/24.06.2015 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul V____ S____, CNPxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Reșița, _______________________, __________, _________________-S______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I_____ M____ A________ O___ S____

GREFIER

S____ D______

RED.IM/17.02.2016

TEHNODAC.SD/17.02.2016

4 ex., 2 ______________

JUD.FOND: C_____ I____