Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 92 A

Ședința publică din 22 ianuarie 2016

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de petenta _____________________ sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.A. C_____ M_____ – Calea Rahovei nr. 266 – 268, corp 60, _________________, Sector 5, București, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR nr.3, Focșani, B____ nr. 26, județul V______, împotriva sentinței civile nr. 5065 din 19.05.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc ambele părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că,

În baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.

Se constată, de asemenea, că intimatul a formulat și depus la dosar întâmpinare

Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, văzând înscrisurile depuse la dosar și poziția procesuală a părților și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5065 din 19.05.2015, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petenta _______________________, împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.01.2015 de I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.01.2015, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea a contravențiilor prevăzute de art. 8 al. 1 pct. 9 și sancționata de art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007, modificata. S-a reținut în sarcina petentei că la data de 21.01.2015 în urma controlului în trafic în mun. B_______, pe DN 28B, km 73+800, a fost oprit pentru a fi verificată/controlat ansamblul de vehicule cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și XXXXXXXXX utilizat de către _______________________ si condus de B______ L______, ce efectua un transport rutier contra-cost de marfă, constatându-se nerespectarea perioadei minime de odihna saptamanală redusă cu 4 ore sau mai mult, astfel: în perioada 15.01.2015, ora 15, - 21.01.2015, ora 18,15 s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihna saptamanală resdusă cu 13 ore, respectiv in intervalul de timp 21.01.2015, ora 04,20 – 21.01.2015, ora 15,20, conducătorul auto efectuând o perioada de odihna de doar 11 ore.

Împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției petenta a formulat la data de 05.02.2015, în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului - verbal, prezenta plângere.

Examinând procesul - verbal de contravenție prin prisma exigentelor de forma prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a constatat ca acesta îndeplinește rigorile legii sub aspect formal. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele și calitatea agentului constatator, numele și adresa contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. In ce priveste imprejurarea invocata de către petent, privind încheierea procesului verbal in lipsa petentei, instanta de fond a apreciat ca acest aspect nu este de natura sa atragă nulitatea procesului – verbal, cat timp nu se poate reține existența unei vătămări care sa nu poată fi înlăturata, formularea prezentei plângeri în care petentul poate releva toate aspectele pertinente cauzei fiind un remediu satisfăcător in orice caz.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 si temeinicia procesului - verbal de contravenție contestat, instanța a apreciat că situația de fapt așa cum a fost reținuta prin procesul – verbal de contravenție corespunde realității.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și temeinicia procesului - verbal de contravenție contestat, instanța de fond a apreciat ca situația de fapt reținuta prin procesul – verbal de contravenție corespunde realitatii. Astfel, petenta nu a contestat faptul ca prepusul sau nu a respectat normele corespunzatoare, ci doar s-a aparat in sensul unei raspunderi diminuate. Ca urmare, imprejurarea rezulta cu certitudine din probele administrate in cauza, respectiv din fisa de control intocmita de agentul constatator, ale carei observatii au fost insusite prin semnatura de conducatorul auto, dar si prin recunoasterea explicita a petentei in cuprinsul plangerii contraventionale.

Rezulta astfel, caracterul cert al faptei savarsite de petenta prin prepusul sau, caracterul contraventional al faptei, precum si conduita culpabila a petentei care, nerespectând normele legale imperative în materia transportului rutier, a actionat cu vinovatie la neîndeplinirea obligațiilor legale care îi reveneau. Se contureaza in consecinta continutul unei fapte care atrage raspunderea contraventionala.

In ce privește sancțiunea contravențională aplicată, instanța de fond a apreciat ca agentul constatator a făcut o justa apreciere a gradului de pericol contravențional al faptei săvârșite. Instanța de fond a apreciat că nu poate retine motive pentru înlocuirea sancțiunii cu avertisment, întrucât nu au fost invocate împrejurări deosebite pentru care petentul nu a respectat timpul maxim de conducere si cu atât mai puțin, nu au fost probate atari împrejurări. Dimpotrivă, istoricul sancționărilor contravenționale, depus la dosarul cauzei de catre intimat, probează o conduită contravențională continuă, in sarcina societatii in cauza, care nu poate fi ignorata si care nu justifica masuri de clementa.

Pentru aceste motive, instanța de fond, apreciind ca exista fapta contravenționala si ca aceasta a fost corect sancționată, iar procesul – verbal legal întocmit, in temeiul art. 34 din O.G. 2/2001 a respins plângerea formulata de petent, ca neîntemeiata și a menținut procesul – verbal de constatare a contravenției ca legal si temeinic.

Împotriva acestei sentințe petenta _______________________ B____ a declarat apel, solicitând anularea hotărârii apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, motivat de următoarele:

Hotărârea pronunțată este lovită de nulitate, întrucât instanța a menționat în dispozitivul hotărârii doar respingerea plângerii ca nefondată, fără a se pronunța distinct și cu privire la capătul de cerere referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Instanța a reținut greșit în motivare că „împrejurarea invocată de petent, privind încheierea procesului verbal în lipsa petentei… nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal, cât timp nu se poate reține existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată”, fără a avea în vedere faptul că prejudiciul pe care l-a suferit constă în imposibilitatea de a propune un martor care să fi asistat la momentul încheierii procesului verbal, ceea ce îi încalcă în mod grav dreptul la apărare.

Nu s-a ținut cont de jurisprudența CEDO, respectiv de aplicarea garanțiilor specifice domeniului penal, prin faptul că s-a menționat în hotărâre că situația de fapt este conformă celei stabilite de către agentul constatator în procesul verbal de contravenție.

Instanța nu a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul „întrucât nu au fost invocate împrejurări pentru care petentul nu a respectat timpul maxim de conducere, și cu atât mai puțin, nu au fost probate atari împrejurări”, însă altele au fost motivele pe care le-a invocat în plângerea contravențională formulată.

Intimatul a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea apelului.

Analizând apelul declarat, instanța reține următoarele:

Tribunalul apreciază că hotărârea primei instanțe are conținutul legal reglementat prin art. 425 din Codul de procedură civilă, nefiind date motivele de nulitate a acesteia referitoare la nepronunțarea instanței asupra unui capăt de cerere – întrucât plângerea contravențională formulată este unică, chiar dacă s-a solicitat anularea totală sau parțială a actului constatator, iar respingerea în totalitate a plângerii contravenționale presupune respingerea tuturor solicitărilor formulate de petentă.

De asemenea, instanța poate să-și motiveze soluția, în raport de motivele de fapt și de drept pe care le apreciază ca fiind relevante, neputând fi primită critica apelantului referitoare la considerentele pentru care prima instanță a respins solicitările acestuia.

În ce privește probatoriul administrat în cauză, tribunalul reține că:

Procesul verbal de sancționare a contravenției reținute în sarcina apelantei a fost întocmit ca urmare a constatării personale de către inspectorul L___ O_____ D_____, din cadrul Inspectoratului de S___ pentru Control în Transportul Rutier – I____________ Teritorial nr. 3, faptele reținute în sarcina petentei au fost descrise pe larg în cuprinsul acestuia, actul constatator fiind semnat de către un martor asistent, care a atestat faptul că la momentul încheierii procesului verbal reprezentantul legal al persoanei juridice sancționate nu se afla de față și, ca urmare, actul constatator întocmit astfel se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei contrare revine contravenientei.

Ori, petenta nu a solicitat administrarea nici unei probe și nu a prezentat în plângerea formulată argumente privind netemeinicia procesului verbal, ci doar a invocat prezumția de nevinovăție, obligativitatea aplicării unei sancțiunii proporționale cu gradul de pericol social, jurisprudența CEDO, insistând asupra faptului că nu este obligată să-și dovedească nevinovăția și că sarcina probei revine intimatului.

Tribunalul observă însă faptul că, prin hotărârile pronunțate în materie contravențională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că prevederile art. 6 alin. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Deși în speța de față nu este cazul încălcării unor reguli de circulație rutieră, prin similitudine, aceleași dispoziții pot fi reținute și în materia contravențiilor prevăzute de OG nr. 37/2007, știut fiind faptul că CEDO a acceptat existența prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal aplicată în dreptul românesc.

Ca urmare, tribunalul constată că petenta nu a adus prin plângerea contravențională formulată nici un argument privind netemeinicia actului constatator și nici nu a administrat vreo probă la prima instanță pentru a dovedi o altă situație de fapt decât cea reținută din procesul verbal, motive pentru care apreciază că nu se impune răsturnarea prezumției de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de săvârșire a contravenției.

În ce privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța constată că:

Prin plângerea contravențională petenta a invocat conduita sa corectă, arătând că nu a mai fost sancționată contravențional, precum și lipsa de pericol social a faptei săvârșite, constând în faptul că nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii de orice natură.

Totodată, a invocat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, arătând că se impune aplicarea unei sancțiuni proporțională în raport de toate aceste criterii de individualizare prevăzute prin acest text de lege.

Instanța constată că amenda aplicată prin procesul verbal este situată la nivelul minim prevăzut de legea specială, fiind de 4.000 lei, față de cea maximă, care este de 8.000 lei, neputând fi considerată exagerat de mare, având în vedere că aceasta a fost stabilită de legiuitor în considerarea unui pericol social ridicat al contravenției săvârșite, în scopul prevenirii acesteia.

Înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este considerată justificată de către Tribunalul B_______ motivat de faptul că, potrivit disp. art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, acesta se aplică doar pentru fapte cu pericol social redus, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât normele încălcate au fost instituite tocmai pentru prevenirea accidentelor rutiere și pentru asigurarea unui trafic rutier în condiții de siguranță.

Totodată, la instanța de fond, s-a făcut dovada existenței antecedentelor contravenționale ale petentei – aceasta fiind sancționată de către inspectorii ARR și ISCTR în trei alte situații anterioare (fila 51 dosar), nefiind justificată aplicarea avertismentului din această perspectivă, având în vedere că petenta nu se află la prima abatere contravențională în ceea ce privește transporturile rutiere.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul respinge ca nefondat apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de petenta _____________________ sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.A. C_____ M_____ – Calea Rahovei nr. 266 – 268, corp 60, _________________, Sector 5, București, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR nr.3, Focșani, B____ nr. 26, județul V______ și din Suceava, __________________. 16, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5065 din 19.05.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 22 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M/ 08.02.2016

Jud. N______ M____ A____

Dact. A.E.

Ex. 2