R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.584

Ședința publică de la 10.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M________ M_____

Judecător L______ A_______ O_____

Grefier L____ O______

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de apelantul N_____ A________ C_________, împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu intimat I.P.J. G_____, având ca obiect -anulare proces verbal de contravenție CP NR. xxxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015 când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.11.2015.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei G_____, petentul N_____ A________ C______ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție G_____ – Poliția municipiului G_____ - Biroul Rutier, anularea procesului-verbal de constatare ________ xxxxxxx emis în data de 09.03.2014, prin care s-a reținut contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și pentru care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei și suspendarea dreptului de conducere pe o perioadă de 90 de zile.

În motivarea cererii, a precizat că situația de fapt nu corespunde cu cele consemnate de către agentul constatator.

În drept, a invocat dispozițiile OG nr.2/2001.

În dovedirea plângerii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus înregistrarea video cu constatarea contravenției, buletinul de verificare metrologică și atestatul operator.

În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu înregistrarea video a abaterii.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/27.10.2014 Judecătoria G_____ a respins, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul N_____ A________ C______.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ xxxxxxx emis în data de 09.03.2014, s-a reținut în sarcina petentului că a circulat cu auto BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _____________________ Banca Transilvania cu viteza de 131 km/h înregistrat de aparatul radar Autovision Rom 511, faptă prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

În ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a constatat că acesta este legal întocmit nefiind incidente vreunul din motivele de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 O.G. 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, prima instanță a arătat că potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Din întreaga reglementare în materie contravențională din cuprinsul OG 2/2001, se desprinde ideea că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, ce izvorăște din presupunerea, de asemenea relativă, că agentul constatator, ca însărcinat al statului, oferă suficiente garanții de moralitate, onestitate și de imparțialitate în activitatea de constatare a situației de fapt și de aplicare a sancțiunilor contravenționale.

Din analiza practicii CEDO în materie (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 4 octombrie 2007 pronunțată în cauza A_____ c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus). Când fapta nu a fost constatată astfel de agent, cum este cazul în speța de față, acesta este obligat să adune probe în sprijinul acuzației, aspect care s-a materializat.

Aparatul cu care a fost înregistrată abaterea săvârșită, Autovision Rom 511, este avizat metrologic (fila 20) iar agentul constatator are atestat de operator (fila 20). De altfel, planșa foto depusă de agentul constatator (fila 23) atestă faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat cu viteza de 131 km/h.

Conform art. 21 alin. 3 OG 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, în conformitate cu prev. art. 7 alin. 2 OG 2/2001.

Având în vedere aspectele mai sus invocate precum și faptul că în susținerea plângerii sale petentul nu a prezentat nici un mijloc de probă, prima instanță a apreciat că procesul verbal este temeinic și legal, motiv pentru care a respins plângerea formulată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, petentul N_____ A________ C______, solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței apelate și, în rejudecare, admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii aplicate și înlăturarea sancțiunii complementare.

În dezvoltarea motivelor de apel petentul a reiterat susținerile din fața instanței de fond. În plus a arătat că din planșele foto depuse la dosar de către intimat nu rezultă cu certitudine că viteza de deplasare era de 131km/h.

În drept, a invocat dispozițiile art.466 din NCPC.

Legal citat, intimatul nu a fost reprezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare însă a depus, la solicitarea instanței de control, înregistrarea video a contravenției reținute prin procesul-verbal contestat de apelantul - petent N_____ A________ C______.

Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din NCPC, Tribunalul constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

În sarcina apelantului-petent N_____ A________ C______ s-a reținut, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/09.03.2014 că la data de 09.03.2014, ora 00:34 a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, pe ___________________________ G_____, în zona Banca Transilvania, cu viteza de 131 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision Rom 511.

Fapta a fost apreciată ca fiind contravenție, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 fiind sancționată cu amendă contravențională în sumă de 765 lei, 9 puncte penalizare și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.

Verificând situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță sub toate aspectele deduse judecății, potrivit art. 476 din NCPC și ale art. 477 alin. 2 din NCPC, Tribunalul constată că prima instanță s-a raportat la toate cererile și apărările petentului, pe care le-a analizat și le-a raportat legislației pertinente aplicabile speței. Împrejurarea că argumentarea instanței nu i-a profitat contravenientului, ca de altfel întreaga soluție, nu constituie temei pentru schimbarea hotărârii.

În mod corect prima instanță a reținut veridicitatea celor consemnate în procesul verbal contestat în condițiile în care apelantul petent nu a făcut dovada existenței unei situații contrare.

Potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 și a art. 109 din OUG nr.195/2002 republicată, nerespectarea regimului de viteză stabilit se constată de către Serviciul Poliției Rutiere prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului constatator care trebuie să dovedească prin mijloacele tehnice din dotarea sa săvârșirea contravenției.

În speță, intimatul I__ G_____ a depus la dosar CD cu înregistrarea video cu abaterea la regimul legal de viteză reținută în sarcina apelantului, din care rezultă că petentul a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXXXXXX în municipiul G_____, cu viteza de 131 km/h.

Tribunalul constată că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit.

De asemenea, tribunalul constată că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului condus de apelant este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depuse, în copie, buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/11.04.2013 precum și atestatul agentului constatator de a utiliza aparatul radar (fila 20).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în materie de circulație rutieră, art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Cauza H______ și alții v. Romaniei, decizie de inadmisibilitate din 13 martie 2012, paragraf 12).

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002, cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, paragraf 60).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru) și ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator.

La momentul opririi în trafic, petentul și-a însușit conținutul procesului-verbal de contravenție prin semnătură, existând astfel o mărturisire extrajudiciară a acestuia.

Conducătorul auto nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului-verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

Este evident că semnarea procesului-verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. Astfel, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.

Referitor la sancțiunea aplicată apelantului petent prin procesul-verbal de contravenție contestat, instanța de control o apreciază legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Scopul contravenției este acela de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă, cu atât mai mult cu cât circulația pe drumurile publice cu un autoturism în condițiile încălcării regimului de viteză poate avea consecințe grave pentru siguranța traficul rutier, a participanților la trafic ori pentru conducătorul autovehiculului respectiv.

În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată pentru această contravenție, Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Prin urmare, aplicarea sancțiunii complementare în speță este obligatorie, nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator sau, ulterior, a instanței de judecată.

Față de considerentele expuse, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care nu se impune a fi reformată, condiții în care, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din NCPC va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria G_____, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul – petent N_____ A________ C_________, cu sediul în G_____, _____________________, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ G_____, cu sediul în G_____, ___________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

M________ M_____ L______ A_______ O_____ L____ O______

Red.M.M.

Tehnored.L.O./4ex/03.12.2015

Fond-A.T______

__________